Era o vreme când dopingul era ultima soluție pentru a obține un avantaj competitiv semnificativ. Acum, este o necesitate pentru a rămâne în top 100, să zic. Toți o fac, diferența e că unii recunosc și alții nu. Sunt foarte mulți bani în joc, de-asta sportivii își distrug corpurile trăgând de ele într-un ritm inuman și prin tot felul de artificii, de la injectat substanțe la transfuzii de sânge între curse. E un cașcaval uriaș și pentru alții, să nu credeți că mafia bugetelor se aplică doar la Federația Română de Ciclism și Triatlon; de data asta probabil cineva nu a cotizat unde trebuie și atunci s-au decis să-l dea în vileag.
Dar ar trebui ca consecințele acestei constatări să fie duse în cascadă: toate laboratoarele care au dat atestate în ultimii ani că e curat de fapt au mințit, și atunci toate concursurile la care aceste laboratoare au oferit monitorizare sunt sub îndoială și trebuie anulate, și așa mai departe. Teoretic, dacă ar trebui să ducă la capăt în mod echitabil această decizie, ultimii ani de rezultate în ciclism pot fi anulați aproape integral.