Deci 1) exista niste legi care il impiedica sa se trateze cu ce doreste, selectie naturala or not, si 2) te contrazici singur: "Selecție naturală" != "tu poți face toate analizele fără nicio problemă legală sau morală, eu nu pot da chiar orice medicament". Ori ai o problema morala, ori ii lasi sa se selecteze. Care din ele?
Cred că ai înțeles greșit ceea ce am dorit să transmit.
1. Nu există absolut nicio
lege care să reglementeze tratamentul unui pacient. Arată-mi tu una în legislația vreunei țări și eu îți mănânc hârtia pe care-i scrisă, cu mărar și pătrunjel. Să nu te-apuci să-mi explici cum este cu controlled drugs, ok?
2. Există ghiduri, care reprezintă
recomandări în ale prescrierii medicamentelor. Există, de asemenea, organizații care reglementează practica medicală. Există pacienți furioși sau mulțumiți de tratamentul aplicat. Prin utilizarea acestor trei piloni, practica medicală este reglementată, mai bine sau mai prost, în funcție de cât de solizi/șubrezi sunt pilonii. De-aia în România nu prea există procese de malpraxis, în timp ce în UK există oameni care trăiesc din asta.
3. Pacientul este
liber să aleagă, în funcție de datele problemei, cum să fie tratat (sau nu). Se poate trata cu argilă și noroi, se poate trata conform ghidurilor, se poate trata conform indicațiilor unui medic foarte bun care folosește tratamente care nu există în ghiduri - i.e. cu produse care nu au licensed usage (vezi mai sus pentru explicație) - și rezultatul poate fi, la fel ca și în cazurile precedente, pozitiv sau negativ sau poate alege să nu se trateze deloc. Acum, dacă nu te-am pierdut cu fraza asta, poți trage concluzia că fiecare medic este liber să-și facă sau nu probleme morale; este total irelevant faptul că la final poate sau nu poate fi tras la răspundere pentru alegerea tratamentului (în cazul în care se decide administrarea unuia) și că a urmat sau nu a urmat un ghid general acceptat.
5. Selecția naturală se referă la persoanele care iau de bune respectivele articole și încep să mustăcească la consultații, și, după explicații redundante, aleg să se ducă la terapeuți cu 2 clase mai mult ca trenul să se trateze cu "masaj" sau "ceaiuri". Pricepi? Este vorba de ce alege omul. Care (încă) este liber să aleagă.
6. Îmi pare rău să te anunț, dar dacă tu faci
toate analizele din lista respectivă, pacientul nu este afectat deloc. Poate doar la portofel. Dar nu-ți ia nimeni licența din cauza asta, nicăieri în lume. Eu dacă prescriu un medicament nepotrivit pot ucide pacientul și fac pușcărie. Mbine, poate n-aș face în .ro. Ba aș face, că n-am pile
. Oricum, este o diferență de la cer la pământ. Stick to your stuff, I`ll stick to mine, mkay?
Exemplu clar ca să nu-ți încarc inutil neuronii.
Vine un pacient cu artroză. Ca tratamente poți alege calea reumatologiei - disciplină imbecilă și retardată, dar
general acceptată (see what I did here?) - și să-l tratezi medicamentos sau poți alege o altă cale și să intri în teritoriul ortopediei și să-i înlocuiești total articulația afectată. Evident reumatologii sar cu gura că ce pln ne loați pânea de la gură și o să vedeți voi că xyz. Anii trec, procedura devine una de rutină, a.î. ai înlocuire totală de șold cu timp de recuperare de 4-6 zile și înlocuire totală de genunchi cu timp de recuperare de 3-5 zile. Concomitent, producătorii de heparine cu greutate moleculară mică descoperă o nouă piață de desfacere, nu toate intervențiile chirurgicale necesitau anticoagulare, protezarea șoldului/genunchiului o fac obligatorie, trec în documentație că utilizarea medicamentului este licensed pentru prevenția DVT/PE în pacienții cu proteze de genunchi/șold și, minunea minunilor, ai o nouă utilizare pentru un medicament.
De asemenea, pacientul poate fi total sado-masochist și tolerează durerile (yea, sure, dar este posibil, văzut prin .ro cazuri) și se tratează cu împachetări cu hrean + cartofi + țuicomicină. Este alegerea lui.
Dar hai să dau și alt exemplu. Pacientul vine la medic și prin diverse investigații se descoperă că are cancer pulmonar, SCLC și ceva gen 4 luni de trăit. I se explică posibilele variante de tratament, cu plusuri și minusuri. Poți lega pacientul de masă să-i faci chimioterapie? Îl poți obliga? Eu cred că pacientul poate judeca singur ce dorește, și, la fel de bine cum poate afirma "bine, doctore, hai să-ncercăm xyz", se poate ridica și spune "doctore, îți mulțumesc, ai fost foarte bun să-mi prezinți opțiunile în totalitate, fără să-mi ascunzi nimic, dar chimioterapia nu este pentru mine, ziua bună". În primul caz, rezultatul poate fi unul miraculos. Sau nu. În al doilea caz finalul este evident. Moralitatea medicului nu contează în cazurile astea două, nu medicul a ucis pacientul în cazul din urmă. El și-a făcut datoria.
