Întrebări pe care ni le punem de mult

Aprob şi eu.
Site-ul e mişto, comunitatea e infectă. Da' e doar părerea mea, care calcă pe degete o căruţă de lume, I'd wager :D
 
Eu am zis asta, după 3-4 experienţe neplăcute (de genul "sugi" când am pus şi eu o poză). I mean, it wasn't a one-off situation. A fost ceva ce s-a repetat acum, anul viitor, peste încă un an...
Da' mă rog, ni-s offtopic.
 
Da, sunt câțiva specialiști acolo, care merg pe ideea tăierii cozii câinelui dintr-o dată. Adică, o spun grețos, iar novicele fie va renunța la foto, și-atunci ei au avut dreptate, că n-are talent, fie se va ambiționa și le va demonstra că s-au înșelat, prin talentul și realizările lui.
 
Da, singura problemă e să identifici cine e grețos și știe și cine e grețos doar pentru că se ia după alții.
 
Sunt gretos daca nu am cont acolo?

Si una mai serioasa: pentru cei care au prins din plin perioada de revolutie in computing, anii 1985-2000, cand la fiecare 2-3 ani procesoarele erau sensibil mai rapide - vizibil pentru utilizator, nu intr-un benchmark sintetic masiv multi-threaded - iar in domeniul placilor video la fiecare 5 ani era cate o revolutie (accelerare hardware 2D, apoi accelerare 3D rudimentara gen S3 Virge, apoi 3DFX, apoi fizica pe GPU), de asemenea progresele la nivelul HDD-urilor (performanta si capacitate) erau uriase (initial pe un HDD de 40 MB nu prea aveai loc sa pui un Windows fara sa stergi altceva, 2 ani mai tarziu erau discuri de 340 MB la pret doar un pic mai mare decat cel de 40), revolutia multimedia de prin 1996 cand MP3-urile au inceput sa faca posibil sa asculti muzica pe calculator (fata de sinteza FM care era singura ce ocupa un spatiu pe disc acceptabil), etc, etc, etc - cum vi se pare perioada actuala in care imbunatatirile tehnologice sunt atat de mici incat daca iti iei un computer bun si te uiti dupa 3 ani pe piata descoperi ca nu prea ai motive sa il schimbi? Mie mi se pare extrem de plictisitor, revolutia s-a terminat de vreo 10 ani, evolutia merge cu pasi tot mai mici, chiar asa sa fie?
 
Dpmdv, pe măsură ce se ajunge la limita proceselor de fabricație - chiar și 32nm mi se pare aberant :) - este și normal că progresul nu se mai măsoară în viteză efectivă, ci în multiplicarea vitezelor odată cu numărul de cores. Se avansează cu aceeași viteză, numai că programatorii nu prea țin pasul, dacă ar pune mâna să lucreze cum trebuie pe multithreading/multicore sau chiar CUDA, sunt convins că s-ar și observa progresul tehnologic efectiv. Atâta vreme cât la putere sunt Java și .Net nu prea văd totuși unde se va ajunge într-un final cu chestia asta, parcă văd că o să existe hardware ultraperformant și n-o să ai ce face cu el.

De asemenea eu viitorul îl atribui computerelor cuantice, dar atâta timp cât până și driverele pentru perifericele de astâzi sunt scrise cu picioarele, a programa pentru un d-ăla va părea multora rocket science.

Personal am citit doar despre chestii între 1995-1999, de intrat în pâine prin `99, am prins fix trecerea la hardware T&L, apoi apariția fizicii pe GPU, deci părerea mea poate să nu se ia în considerație :)
 
Da, și mie mi se pare la fel de plictisitor, chiar dacă o mare parte din intervalul de care zici nu prea aveam acces direct la așa ceva. Încă mai am pe la ai mei colecția Byte România (din păcate nu arată prea bine acolo). Între timp am ajuns să lucrez cu persoane despre care (pe care le) citeam pe-atunci, să am prin casă mai multe laptop-uri decât desktop-uri, iar telefonul să aibă frecvență dublă față de primul PC pe care mi l-am permis.

Citeam acum câteva zile despre schimbările din Silicon Valley, acolo unde se întâmplă multe. Dacă acum 20 de ani toată lumea "rezolva probleme", adică inventa în principal hardware pentru a rezolva probleme computaționale, acum toată lumea de-acolo face site-uri cu care să ia banii de la fraieri, direct sau prin publicitate. Și cam atât. Între timp fabricile de hardware s-au mutat în China, și tot acolo învață lumea cum se face hardware (vezi tonele de clone chinezești la diverse device-uri; după ce ai făcut 10 clone începi să înveți cum se face hardware-ul serios). În rest, dacă încerci să desfaci un device cumpărat de tine să le arăți altora cum pot să-l folosească, te poți trezi dat în judecată de producător.

Perioada de glorie a Xerox PARC (laser printers, Ethernet, solid state lasers, optical storage, fibre optice, Unicode), se termină prin 2002. De-atunci fac consultanță, că ies bani mai mulți.

Dacă vroiai să faci bani din IT acum 30 de ani, făceai hardware. Pentru că era loc de cercetare, iar dacă făceai software nu prea avea cine să-l folosească. Odată ce hardware-ul a devenit comun e greu să te impui. Până acum ceva timp era mult loc de mișcare, atât din punct de vedere tehnic cât și din punct de vedere al pieței. Pe vremea S3 Virge și 3DFX existau 6-7 producători de plăci grafice pe piață. Fiecare cu chip-ul lui, incompatibile unele cu altele, da' fiecare făcea ceva. Acum există probabil 30 de integratori de plăci grafice, care vând chip-uri de la 2 producători extrem de puternici, care se luptă undeva în ceruri și n-ai cum să ajungi la ei. Nici măcar Intel nu a reușit până acum să intre între ei, chiar dacă vrea de mult timp.

Tot ce se face acum e multiplicarea chestiilor existente. Avem GPU cu 1000 de cores? Data viitoare mai punem 200, ca să fie mai bun. Avem procesoare ieftine și care consumă puțin? Punem 100 într-un server, vedem noi dacă găsim soft care să ruleze pe el, da' poate ne vede cineva și ne cumpără, un pas mai aproape de FU money. Mai sunt unii entuziaști cu 3D printers, mai sunt tot felul de proiecte interesante, dar nu prea apucă să ajungă undeva, pentru că nu pot concura cu big boys. În comunicații wireless se mai mișcă puțin, dar și acolo e complicat pentru că s-au cam dus frecvențele interesante, și e complicat de intrat pe piață cu un astfel de produs.

Neo, progresul înseamnă viteză vizibilă (boot Windows în 5 secunde), nu faptul că în anumite situații poți folosi mai mult de un core. În afară de commodity SSD (care e o idee al naibii de veche, dar abia acum a devenit accesibilă) nu s-a mai întâmplat absolut nimic care să ajute în vreun fel dacă nu ai o problemă foarte specifică (ex: number crunching sau jocuri).

Și în '95 se vorbea despre quantum computing, stadiul e identic cu cel de-atunci - jucărie de cercetare pentru o mână de oameni.

Nu limbajul în care scrii e problema. Atât Java cât și .net sunt foarte aproape de performanța unui cod nativ, știu foarte bine să umple un multicore, problema e că trebuie să faci programul așa cum trebuie și trebuie ca și problema să se preteze la multiprocessing. Iar eu lucrez cu OpenCL în Java; dacă ai o problemă care se pretează, GPU-ul o rezolvă de 30 de ori mai rapid. Dacă ai o problemă care nu se pretează, calculezi mai repede de mână decât să scrii codul pe care să-l înțeleagă GPU-ul.
 
Adrian, interesant ce zici tu acolo. Si eu sunt cam de aceeasi parere, in zilele noastre tehnologia evolueaza cu pasi din ce in ce mai mici.

Iti dau un exemplu in privinta asta: un prieten de al meu si-a luat un Mac Pro in 2006: quad core (2 x xeon 2.66 GHz). Chestia aia merge bine si acum, singurii bani pe care i-a bagat au fost in niste discuri si ceva ram. Si daca ma gandesc bine, quad-ul nu e standard nici acum in 2010, marea majoritate a utilizatorilor inca are dual core.

Eu nu am prins perioada aia de care vorbesti (ma refer la anii '80), am computer de prin '95, cred. Cam pana prin 2005 eram obsedat sa am cele mai bune componente, faceam upgrade cam o data, poate chiar de doua ori pe an si singurele aplicatii unde observam vreo diferenta erau....jocurile.
Acum pretentiile mele sunt mult mai mici: o muzica, un net, ceva office.. Deci un pc ma tine lejer peste 3 ani. Chiar am o prastie de laptop de 3 ani care imi e suficienta si acum.

Uite cateva lucruri interesante din domeniul tehnologiei din ultimii 10 ani: Windows XP (lol), iPod/iPhone, ceva inovatii in domeniul consolelor: XBOX, PS2. Nu stiu daca le-as numi revolutii...

Lasand putin tehnologia, omenirea nu prea a mai avansat in ultimii 40-50-60 de ani, daca stau bine sa ma gandesc. Nu s-a descoperit/inventat nimic cu adevarat nou.
In domeniul modei, lucrurile se succed o data la 20-30 ani.
In domeniul literaturii (si ma refer aici la literatura romana, pe cea universala nu prea o cunosc) as zice ca am avut destui scriitori buni in perioada interbelica (Arghezi, Eliade, Blaga, Bacovia, Calinescu, Barbu, Voiculescu, etc), putini in comunism(l-as numi doar pe Marin Preda, poate pe Nichita Stanescu), iar din literatura contemporana nu stiu nici un nume notabil. Deci nici aici omenirea nu a evoluat.
Muzica nu numai ca nu a evoluat, ba chiar se alfa intr-un continuu declin.

Sunt curios cum va fi peste 20-30 de ani.:)
 
Hm, chiar aşa să fie?
De la 286 la P4 da, procentual e mai mare diferenţa decât de la P4 la 6-Core, dar cu ce ajută la ora asta? Un Dual Core e deajuns. Sunt sigur că Intel are roadmap-ul planificat pe următoarele 2-3 generaţii, de ce s-ar grăbi?
Cu acceleratoarele, părerea mea e că există şi un tempo dictat de industria jocurilor, dar nu pot aprecia în ce măsură e influenţat progresul vis-a-vis de professional GPU applications (dintotdeauna s-a practicat o separare între modelele home-oriented şi cele profesionale, deşi se bazau pe aceleaşi chip-uri). Cert e că de la Geforce2 la Fermi e ceva progres. Abia acum, de 2 ani încoace văd că se cam stagnează şi se-nvârt în jurul cozii.
Cu storage-ul, deşi a existat un progres, mie mi se pare că s-a făcut în direcţia greşită, nivelul memory modules-based ar fi putut fi cu 10 ani mai avansat.
 
Deja PC-urile nu mai prezinta un interes asa de mare nici pentru 'consumatori', nici pentru producatori. Performantele actuale sunt suficiente pentru aplicatii, rafinarea tehnologiei ofera un progres suficient astfel incat sa nu fie nevoie de o investitie majora in dezvoltarea tehnologiei. Si e mai ieftin sa mai adaugi niste hardware, in loc sa angajezi programatori mai buni. Singurii care sufera sunt entuziastii, care nu prezinta oricum interes pentru marii producatori de hardware.

Acelasi lucru s-a intamplat si cu masinile: la inceput performantele au crescut foarte mult, apoi s-au facut mai fiabile, mai sigure, mai accesorizate si apoi s-a incercat micsorarea consumului. In prezent nu mai sunt evolutii asa de spectaculoase intre generatii.
 
Miahi, scuzele mele, nu era vorba de atac la persoană cu Java :) Mă refer la faptul că (legându-mă direct de exemplul tău), da, o fi mai ușor să calculezi de mână decât să scrii codul pe care să-l înțeleagă GPU-ul, dar dacă nu se fac primii pași, va fi la fel de greu de făcut peste 20 de ani ca și acum. Toată lumea moare lent de o lene insurmontabilă. E mai greu să faci ceva semnificativ decât să faci bani, după cum bine ai punctat. Eu din câte am văzut (și băgat puțin nasul prin), cazul GPU computing se pretează excelent la anumite simulări, pe care nimeni nu le face. E mai ușor să omori animale decât să simulezi cu o mână de NVIDIA Tesla o celulă umană, că deh, programatorii, chiar dacă-s plătiți bine, nu se bagă. De parcă i-ar lega cineva de scaun :D

Și în '95 se vorbea despre quantum computing, stadiul e identic cu cel de-atunci - jucărie de cercetare pentru o mână de oameni.
Și motivul care ar fi? Una la mână e siguranța datelor - un computer cuantic poate rezolva orice criptare existentă în câteva secunde. Rezolvarea? Aruncăm la gunoi ideea din cauza lenei de a dezvolta metode superioare de criptare/securizare a datelor.

Mi se pare lame fix partea asta:
...De-atunci fac consultanță, că ies bani mai mulți...

...da' poate ne vede cineva și ne cumpără...

...mai sunt tot felul de proiecte interesante, dar nu prea apucă să ajungă undeva, pentru că nu pot concura cu big boys...
O mică corectură la partea a 3-a. Nu prea apucă să ajungă undeva pentru că nu ies bani. Logic, nimeni nu vrea să moară de foame, dar sunt convins că pentru orice proiect interesant există o modalitate de a-l monetiza cu succes până să ajungi la scopul lui final. Dar aici intră și mintea omului cea de pe urmă în joc, de ce să angajezi 2-3 consultanți care să-ți indice care ar fi cel mai bun drum de urmat când te poți apuca de lucru ca disperatul și apoi să plângi că n-ai bani de pită?

Hai s-o privim și pe aia dreaptă. Până nu se apucă o mână de vizionari cu bani să le dea de muncă unor oameni capabili, nu se va rezolva nimic. În momentul de față ITul și domeniile conexe sunt patronate de manageri care vor să tragă cât mai mulți bani din piatră seacă și care pun piedică progresului exploziv. Sunt convins că există tehnologii noi, dar dacă se poate trage spuza până seacă din dual core, de ce să oferim quad-cores la același preț? Dacă lumea plătește iPads, de ce să ne chinuim să integrăm procesoare cu adevărat puternice în gadget-uri asemănătoare?

Lumea plătește chiar și cu până la 50% mai mult pe un produs dintr-o nouă generație care oferă un spor de 5-10% de performanță. Banii vorbesc :)
 
Adrian, interesant ce zici tu acolo. Si eu sunt cam de aceeasi parere, in zilele noastre tehnologia evolueaza cu pasi din ce in ce mai mici.

Iti dau un exemplu in privinta asta: un prieten de al meu si-a luat un Mac Pro in 2006: quad core (2 x xeon 2.66 GHz). Chestia aia merge bine si acum, singurii bani pe care i-a bagat au fost in niste discuri si ceva ram. Si daca ma gandesc bine, quad-ul nu e standard nici acum in 2010, marea majoritate a utilizatorilor inca are dual core.
Asta nu înseamnă că tehnologia nu evoluează. Înseamnă că nevoile oamenilor nu mai evoluează din cauza faptului că software-ul funcţionează suficient de bine sub hardware-ul respectiv. N-are nicio treabă cu tehnologia; are treabă cu percepţia consumatorului.
În IT, dacă un Windows porneşte în 30 de secunde cu orice CPU peste performanţa X (pentru că bottleneck-ul e HDD-ul), atunci customer-ul nu are nevoie de un upgrade la CPU. Nişa care are nevoie e insignifiantă. Şi atunci, aşteptând ca software-ul să ajungă hardware-ul din urmă în piaţa mainstream, dezvoltatorii de hardware încetinesc pasul, pentru că investiţia în R&D trebuie recuperată, şi n-o recuperezi vânzând CPU-uri inovatoare la bucată.
Acum pretentiile mele sunt mult mai mici: o muzica, un net, ceva office.. Deci un pc ma tine lejer peste 3 ani. Chiar am o prastie de laptop de 3 ani care imi e suficienta si acum.

Uite cateva lucruri interesante din domeniul tehnologiei din ultimii 10 ani: Windows XP (lol), iPod/iPhone, ceva inovatii in domeniul consolelor: XBOX, PS2. Nu stiu daca le-as numi revolutii...
Flash, Java, .NET, suita Office, suita Adobe, Corel, Tablet PC-ul, Netbooks, laptops, Smartphones... ohoho, e plin de inovaţii şi advancements.
Lasand putin tehnologia, omenirea nu prea a mai avansat in ultimii 40-50-60 de ani, daca stau bine sa ma gandesc. Nu s-a descoperit/inventat nimic cu adevarat nou.
In domeniul modei, lucrurile se succed o data la 20-30 ani.
Tu te uiţi la alt film. De la televizorul alb-negru şi cu ecran circular la TV-urile 3D din 2010 "nu prea s-a avansat", nu? De la maşinile care prindeau 100 km/h la vale cu vânt din spate, complet mecanice, la [pick any car] de azi nu s-a avansat cine ştie ce, nu? De la scrisorile trimise prin snail mail şi cam atât până la comunicarea instant în orice colţ al lumii... nu-i mare lucru.
Da, parcă internet-ul mergea un pic mai lent prin anii '50, ca să nu mai vorbim de sateliţi, transplanturi, telefonia mobilă, computere, etc., etc., etc.
Get your shit together :)
In domeniul literaturii (si ma refer aici la literatura romana, pe cea universala nu prea o cunosc) as zice ca am avut destui scriitori buni in perioada interbelica (Arghezi, Eliade, Blaga, Bacovia, Calinescu, Barbu, Voiculescu, etc), putini in comunism(l-as numi doar pe Marin Preda, poate pe Nichita Stanescu), iar din literatura contemporana nu stiu nici un nume notabil. Deci nici aici omenirea nu a evoluat.
Dacă Eugen Barbu a fost interbelic, eu sunt popă buddhist.
Apart from that, ce drac de literatură vrei să se fi făcut în perioada comunistă, care pentru cele 7 arte a fost un dezastru?
Şi dacă e s-o dăm în contemporaneitate, e, aici problema e alta. problema e că se produc de 10 ori mai multe chestii faine ca în trecut, dar de 1000 de ori mai multe rahaturi; aşa că e mult mai dificil să scormoneşti prin rahat ca să le găseşti.
Dacă îţi place SF-ul, să ştii că în ultimii ani au apărut nişte scrieri mai faine şi mai epice decât "Dune" sau "Fundaţia". (publicul huiduie, aruncă cu scaune...)
Muzica nu numai ca nu a evoluat, ba chiar se alfa intr-un continuu declin.
Poate numai dacă te mulţumeşti cu privitul la TV şi ascultatul la radio. Atunci da. Dar din nou, you're just tapping the surface. dacă nu ai chef, timp sau inters să treci mai departe de porcăriile care se dau pe mainstream channels şi să sapi... da, capeţi impresia asta, că "all is shit".
 
Tu te uiţi la alt film. De la televizorul alb-negru şi cu ecran circular la TV-urile 3D din 2010 "nu prea s-a avansat", nu? De la maşinile care prindeau 100 km/h la vale cu vânt din spate, complet mecanice, la [pick any car] de azi nu s-a avansat cine ştie ce, nu? De la scrisorile trimise prin snail mail şi cam atât până la comunicarea instant în orice colţ al lumii... nu-i mare lucru.
Da, parcă internet-ul mergea un pic mai lent prin anii '50, ca să nu mai vorbim de sateliţi, transplanturi, telefonia mobilă, computere, etc., etc., etc.
Get your shit together :)

Cu cât complexitatea creşte, creşte şi riscul de colaps apocaliptic, datorat diverselor cauze (fenomene naturale, fenomene nenaturale etc.). Eu n-aş merge pe super-hypertehnologizare doar de drag. Poate şi-au dat seama şi ei şi încearcă securizarea mai serioasă a celor existente, nu mă refer doar la IT, aici. Sau poate s-au atins nişte limite şi e nevoie de un salt calitativ. Deh, zic şi eu. Că de fapt, uitându-ma-n jur, la calitatea umană, mă raliez părerii lui miahi. ;)

PS: era o chestie interesantă pe undeva, despre faptul că Pământul va amuţi dpdv radio (apropo de SETI), odată cu introducerea digitalului pe scară largă (semnale mai slabe). Timp de peste 50 ani, am fost un important centru radiant de unde radio, o "baliză" în neant.

Bună şi tehnologia asta, dar mie personal nu-mi place ce efecte a avut, deşi mă bucur şi eu din plin de ea. Degeaba trimiţi instant un e-mail în celălalt colţ al lumii, dacă alienarea, egoismul şi alte "calităţi", în vogă acum, par a fi dezumanizat umanitatea.
 
Neo, nu ştii cum se face un produs software. Citeşte Products For People Who Make Products For People să înţelegi cam ce rol are un programator "pur" asupra unui produs final. Nu e rolul programatorului să simuleze o celulă umană, programatorului îi dai specificaţii şi el îţi implementează. Specificaţiile sunt cel mai greu lucru într-un produs software, nu programarea.

Motivul pentru care quantum computing e în acelaşi stadiu e simplu: e infernal de complicat. Exemplu: Primul chip cuantic merge în superconductivitate, şi nu te văd prea curând stând cu un frigider la 50K pe masă. Şi a fost demonstrat să facă "simple tasks", adică doar că merge.
 
Marele "shift" in IT, care va fi si consumator pentru incredibila putere computationala disponibila in prezent si in viitor si va schimba si modul traditional de a privi infrastructura IT, este modelul de Cloud Computing si posibilitatea de a cumpara orice "as a service". Parerea mea.
 
Back
Top