Întrebări pe care ni le punem de mult

spooky51 said:
[wall of text]
Click to expand...
Eu din ce zici tu înţeleg că te oftici că nu mai există o elită IT evidentă; ce te deranjează e că te recunoaşte lumea greu (sau deloc) ca IT Freak.
Din punctul ăsta de vedere, ceea ce visam acum 15-17 ani s-a îndeplinit :) - tehnologia pe care o visam atunci există acum şi e mainstream. Foarte bine.
Tu faci compareaţia între două mulţimi de oameni total diferite (entuziaştii de acum 20 de ani versus Average Joe de acum) şi te iriţi că-ţi dă cu virgulă. Şi din nou, lipeşti asta de ideea că tehnologia nu a avansat. Ba a avansat, dar nu aşa de evident; problema ta e că a devenit ieftină şi accesibilă :)
 
Eu as zice ca n-ai citit cu atentie, altceva voiam sa spun. Totusi este usor de inteles, un alt produs al societatii suprasaturata de televiziune este atentia deficitara.

Cum spuneam, perioada anilor '80-'90 a fost foarte fun datorita entuziasmului. Nu sint asa pasionat de IT ca sa-mi dau seama cate "revolutii" au fost pana acum, nici macar nu lucrez exact in acest domeniu, mai mult adiacent. Si nici nu am visat niciodata la vreo tehnologie, acum 10 sau 20 de ani. La fel s-a intamplat si in industria aeronautica acum aproape 100 de ani, cred ca era foarte fun sa fi pilot inaintea primului razboi mondial, iar acum iti cumperi bilet de la orice agentie. Asa a fost si cu automobilul, si probabil ca era fun si sa fi mecanic pe locomotiva in preeria americana in anii 18xx si sa stai cu capul ascuns in tenderul de carbune in timp ce indienii Blackfoot aruncau in tine cu tot felul de obiecte de diverse marimi si greutati, probabil ca acum bransa mecanicilor de locomotiva este intr-o stare de plictiseala permanenta.

Era vorba despre entuziasmul care apare de la o inventie si de la un inceput de drum si despre monotonia unei industrii ajunse la maturitate. Mai ales era vorba despre faptul ca altfel privesti lucrurile din perspectiva anilor. Si din cate vad pe aici, unii avem tendinta sa ne sclerozam mai repede :mda: .
 
Nu exista om de 35-40 de ani cu entuziasmul unuia de 15-20 de ani, indiferent de domeniu. Lumea se schimba, ciclul se reia dar noi ramanem blocati anii de glorie din tinerete... din cauza asta nemurirea nu-i viabila, cei vechi care inteleg din ce in ce mai putin lumea in care traiesc trebuie sa faca loc celor noi. :)
 
Cosmin_C said:
Nu exista om de 35-40 de ani cu entuziasmul unuia de 15-20 de ani, indiferent de domeniu.
Click to expand...

Aoleo, la 44 ai mei, le dau clasă pe RTCWET la ăia de 20! :D
Entuziasmul nu ţine de vârsta biologică, ci de tinereţea şi vivacitatea spiritului, IMHO.

spooky51 said:
Eu as zice ca n-ai citit cu atentie, altceva voiam sa spun. Totusi este usor de inteles, un alt produs al societatii suprasaturata de televiziune este atentia deficitara.
Click to expand...
:hihi:
 
Ca regula generala ai dreptate, tinerii sint in general mai entuziasti, pe masura ce trec anii esti putin mai blazat.
Insa aici cred ca o importanta mai mare o are nivelul tehnologiei, este mult mai mult entuziasm in dezvoltarea unei tehnologii decat in rafinarea uneia ajunse la maturitate.
Sa ne amintim anii in care Asimov scria cu atata pasiune despre roboti. Pe vremea aceea chiar se credea ca robotii vor face munca oamenilor, iar acestia se vor relaxa. Daca Asimov ar fi trait intr-o lume plina de roboti, n-ar mai fi scris niciodata toate acele carti.
 
spooky51 said:
Insa aici cred ca o importanta mai mare o are nivelul tehnologiei, este mult mai mult entuziasm in dezvoltarea unei tehnologii decat in rafinarea uneia ajunse la maturitate.
Click to expand...
Corect. Dar de la asta până la a ne plânge că "nu mai e entuziasm" e cam mult. Nu-i o dramă; e ceva la care mă aşteptam, într-un fel. E de aşteptat ca la un moment dat invenţiile să fie, cantitativ, depăşite de inovaţii.
 
Am încercat să-i răspund lui spooky în cursul zilei de azi via mobile device, dar internetul asociat abonamentului de voce suge pentru wall of text :D

Am prins mid 90's doar teoretic, citeam reviste ca disperatu` și mă uitam cu jind la CDurile venite cu revista și la ofertele de Pentium I MMX, PII ș.a.m.d. de prin ziare. Pe la finele lui 99 am fost fericit cu un PIII care era omgwtf. Am avut și HC-91 cu casetă cu tot cu monitor verde-negru și o grămadă de jocuri. Am fost extrem de încântat de ele, iar în ziua de azi pot spune cu mâna pe inimă că sunt la fel de încântat de PSP, PS3, PC și alte gadgets asociate. Sunt conștient că nu le folosesc la 100% din capacitate decât uneori și mă simt cu atât mai bine când o fac. Nu le asortez cu mobila dar nici nu fac upgrade la 2-3 luni.

Normal că pe vremuri PC era fun, nu prea era folosit așa pe larg la muncă. Amu oriunde ai munci sigur ai de dat nas în nas cu PCul zi de zi, normal că ți se acrește și nu mai ai chef de nimic :)
 
Cind apele sint calme, ai mincare, culcus si familie. Viata e frumoasa, nu-ti trebuie prea multe in plus.

Cind esti in razboi, nu mai exista lene, nu prea mai exista consumerism sau evolutie "de la Youtube la Youtube HD". Atunci te bati pentru supravietuire si, in astfel de cazuri extreme multe ies la suprafata mai multe idei. Razboiul revolutioneaza. Cind ai morcovul bagat in dos pina la frunze, te sui pe cal, inventezi roata, faci sulite din fier, armuri din otel, catapulte, tehnici de atac si aparare, muschete, mitraliere, automobile, avioane, portavioane, radio, sateliti artificiali si Arpanet.
Apoi, cele mai bune lucruri vin dupa un razboi, cind toate astea (ma rog, derivatele lor) isi gasesc aplicabilitate in viata de zi cu zi. Devin ieftine si user-fiendly. Anii 40-50 mentionati asta reprezinta.

Deci, ceea ce ne trebuie este un razboi.
Dar nu un nou Irak, nici macar un nou WW2. Ceva mult mai infricosator, dar care sa ne lase respirind la sfirsit. Si atunci poate vom avea teleportare, roboti, teorie unificata, anti-aging, space-travel si alte bunatati la care visam acum, cind dam aceiasi bani din 2005 pe un telefon cu 5 ani mai nou si (wow...) cu 1 inch in plus la ecran.
La fel de inutile dar macar ne tin multumiti pe perioada de plictiseala de dupa.
 
Da, îmi aduc aminte de primul curs de fizică cu Iordache în Poli, ne-a desenat un grafic cu două maxime şi pe urmă ne-a explicat că ăla e nivelul de finanţare a cercetării în fizică. Cele două maxime erau WWI şi WW2. În zilele noastre era o linie descendentă. Deoarece nu puteam să ne punem curmeziş interesului global asupra fizicii, a fost şi singurul curs la care am fost.
 
Şi ce credeţi, mai e mult până la un război total, din nou? Dar cred că va fi unul d-ăla ce va porni de jos, de la talpa ţării, nu de la geniile răului, ca la celelalte două. Deh, se va Internetiza (în sensul de-a avea acces orice pârţar) şi globaliza şi războiul. Canibalismul ne paşte, că acum nici resursele nu mai sunt ce-au fost pe-atunci. Doamne fereşte!
 
Eu cred ca factorul covarsitor sunt costurile. Pe masura ce trece timpul, cercetarea stiintifica devine tot mai scumpa, cu unelte si oameni tot mai scumpi. Cand finantarea respectiva e asigurata de companii private, normal ca e vorba de chestii economice, adica castiguri cat mai mari cu costuri cat mai putine si riscuri cat mai mici. Rezulta ca avansul e lent si conservator. Cand finantarea e asigurata de organizatii gen stat, fundatii, universitati, etc. se poate face si cercetare mai interesanta. Din pacate finantarea de genul asta e in ultima vreme insuficienta aproape tot timpul si de multe ori e taiata sau amanata sau discutata la nesfarsit.
 
Lasa ca LHC-ul ala numai ieftin nu e. :D Deci bani este. Ca nu merge in ciuda miilor de minti luminate care l-au conceput, asta arata altceva.

LE: sa nu mai zic de Hubble, patru miliarde de coco trimisi in spatiu cu oglinda turnata parca la Medias, la fabrica de geamuri. :D
 
Da, la fel cu ITER, NIF, NASA mai nou, etc. Nu este banu', prea scump, prea complicat. Dar daca-i vorba de ajuns pe luna inaintea rusilor brusc exista bani. Si pe Hubble l-au reparat ulterior. :)
 
Pai Hubble a costat de la inceput pana acuma cu tot, cam 6 miliarde de dolari. LHC-ul a costat cam 5-6 miliarde. Pentru ITER cica le trebuie 25 de miliarde. Comparativ, o luna de razboi in Afganistan costa momentan cam 8-9 miliarde de dolari. In Iraq s-au cheltuit pana acum 900 de miliarde.
 
Totusi cel mai mare proiect si anume "The Manhattan Project:

The project expenditure to 1 October 1945 was $1.845 billion, and was $2.191 billion when the AEC assumed control on 1 January 1947. Total allocation was $2.4 billion, an amount equal to $23.4 billion in current value."

Nu erau ei sigur nici macar teoretic ca bombele alea vor functiona. Si au functionat din prima, toate trei. Fara servicepack-uri. :)

Asta ca o paranteza...
 
Mhm, nu. Cel mai scump program stiintific ever a fost programul Apollo. A costat cam 170 de miliarde in dolarii de azi. Pe locul 2 e estimata a fi the ISS cu vreo 120-160 de miliarde pe toata durata vietii.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top