Întrebări pe care ni le punem de mult

S-a dovedit ca eu nu am rabdare pentru asa ceva, insa am avut in facultate un coleg care scana tot ce ii pica in mina legat de munte.
Poate v-ati lovit careva de colectia "Harti-Carti"?
Alti oameni care scaneaza, corecteaza, epubizeaza... ii gasesti pe aici:
Treaba de chinez batrin, merita tot respectul.
 
Mă tot gândesc la asta de când s-au mutat ai mei și au trebuit cărate câteva biblioteci pline. Există niște proiecte interesante gen https://linearbookscanner.org/ https://diybookscanner.org/archivist/ dar cu muncă la diy și altele mai puțin automate gen https://www.emag.ro/scanner-czur-et...r-senzor-hd-cmos-16mpx-et16plus/pd/DN5XTVBBM/ sau https://www.amazon.com/Fujitsu-ScanSnap-SV600-Overhead-Scanner/dp/B01FW17FGI (fun stuff, pattern-ul de la url-urile de la emag și amazon diferă doar în ordinea a 2 litere :D). Dar n-am aprofundat.
 
AdrianB1 said:
A incercat cineva sa isi scaneze biblioteca?

Am cateva sute de carti tiparite. Ocupa o gramada de spatiu, nu le pot cara dupa mine si nu le mai pot citi din motive de dioptrii la distanta mica (variaza foarte mult cu distanta, ar trebui sa tin cartea la o distanta foarte precisa si e obositor). Unele din cartile astea exista ca ePub, multe nu. Din experienta anterioara, scanare + OCR + corectare erori de OCR consuma foarte mult timp, am facut cateva carti in 1-2 saptamani fiecare, la ce volum am acum as iesi la pensie inca lucrand la asta. Si mai e ceva care nu imi place deloc, rezultatul scanarii e un text care pierde complet paginarea si pozitionarea in pagina, se duce o parte din farmecul cartii respective. Pe vremuri cartile se faceau bine, nu ca mizeriile de acum cu paginare de ziar chinezesc, am lucrat in domeniu pe vremuri si stiu despre ce vorbesc.

Deci, a incercat cineva sa isi scaneze biblioteca? Ce a iesit din asta?
Click to expand...
Nu am încercat dar sunt dispus să dorm pe preș înainte să dau afară vreo pisică din casă sau să arunc vreo carte. Am Aventurile lui Tom Sawyer volumul combinat cu Aventurile lui Huckleberry Finn (cartea aia antică) și multe similare. Problema mea este că în UK cel puțin nu mi-am cumpărat decât hard covers care sunt grele ale naibii dar nu voi renunța la ele niciodată.

Scanarea este irelevantă, le am în format epub/mobi cam pe toate and then some. Nu are niciun rost când cartea există deja în format electronic, fie scanată și apoi corectată/paginată de cineva sau ripped de pe la vreun provider. Am scanat kilometri de hârtie pentru tata când eram școlar și mi s-a luat până peste cap de așa ceva, exact cum ai menționat și tu.

Ca idee, o carte în format digital nu te interesează să fie aliniată la margine sau ceva de genul. Te interesează să fie separate paragrafele cum trebuie și să ai hyperlinkurile cum trebuie pe capitole care să ducă la prima pagină din acel capitol. Altfel, e-readerele (că-s tabletă, că-s Kindle) toate au o funcție de resize la text deci paginarea ta făcută cu trudă în MS Word (de exemplu) este absolut inutilă.
 
Nu a zis nimeni ca arunca vreo carte, am intrebat de digitizarea bibliotecii personale, pentru 3 motive: portabilitate, accesibilitate (sa pot reciti) si pentru siguranta (2 copii digitale la fiecare carte, just in case).

Nu stiu cum e cu datul pisicilor afara din casa, ale mele ies cand au chef si intra aproape cand au chef (stiu sa iasa, dar nu vor sa intre prin acelasi loc, vin la geam sa le deschid, la erajul 1).

Nu exista notiunea de paginare in MS Word, ala pagineaza in functie de driverul imprimantei implicite pe care o ai setata in sistem (sau Windows default printer daca nu ai una fizica). Asta inseamna ca pe computere diferite pagineaza diferit, pe loc. Cartile tiparite erau paginate manual si asta nu vreau sa pierd, astea mai noi paginate automat de Word arata mizerabil, nu respecta regulile. Paginarea, printre altele, inseamna si aranjarea latimii fiecarui rand (tot manual) si reguli privind terminarea paragrafelor, plus spatierea paginilor si inceputurilor de capitole pentru lizibilitate. Altfel iese layout de ziar chinezesc, care incearca sa umple orice spatiu disponibil cu text, indiferent cum arata.
 
Alternativa este să cauți cărțile respective în arhiva cuiva care are așa ceva, nu știu cine, am găsit poza pe net :)

1706643363971.png
 
Se dau 2 cuptoare cu microunde.

Unul e un Samsung vechi de 20 de ani, cica 800W. Al doilea e ceva no-name vechi de peste 30 de ani, nu declara puterea, dar consumul masurat la priza e aproape 1400W.

Primul face o punga de popcorn in 150 de secunde. Al doilea nu reuseste nici dupa 180 de secunde, iar daca il las mai mult incep sa se arda alea pocnite. Al doilea e defect? Nu stiu cum sa verific daca mai merge bine si daca o parte din aia 1400W nu sunt pierderi interne enorme cauzate de ceva piese foarte vechi sau eficienta foarte proasta din cauza de design foarte vechi.

Cum stiu daca e cazul sa il reciclez si sa cumpar altul? Daca da, dupa ce criterii aleg altul? Samsung-ul l-am primit cadou, asta antic e luat de taica-meu de prin UAE pe la sfarsitul anilor 80, din ce mi s-a spus.
 
Designul nu s-a schimbat radical de când s-au inventat microundele. Constructiv e un aparat simplu: dacă-mi amintesc bine, e un condensator mare, un transformator și un magnetron cu un ghid de undă, plus ceva controller cu timer care pornește și oprește circuitul ăsta. Posibil să se fi dus condensatorul după atâta timp, e simplu de verificat și schimbat. Dacă era magnetronul sau transformatorul n-ar mi fi încălzit nimic; transformator mai poți adapta ceva, dar magnetronul e cam specific pentru forma cuptorului și poziția montării, n-aș încerca să adaptez un altul și apoi să-mi coacă creierii în bucătărie :D

Poți încerca să-l desfaci, poate fi o reparație ieftină. Pe de altă parte, în zi de azi se găsesc peste tot și nu mai sunt o avere.
 
In fata ghidului de unda a magnetronului se afla un filtru sau protectie care are ca rol sa nu lase umezeala sa intre inauntru.
Asta de obicei se murdareste cu grasime si nu mai lasa undele sa treaca prin el, cu toate ca ceva-ceva mai scapa.
E ceva foarte comun, in special cu trecerea anilor. Mi-e greu sa descriu exact cum e al tau, dar in teorie ar trebui sa fie vizibil direct dinauntru pe un lateral, de obicei cel cu butoanele.
Merge si fara asta, dar risti ca ceva sa intre in acel orificiu.
Daca ai chef de surubareala, un ghid decent e aici: https://www.wikihow.com/Test-a-Microwave's-Magnetron cu notabila exceptie a descarcarii condensatorului. Nu ca nu merge asa dar nu e bine sa faci asa, condensatorul se poate defecta din cauza asta.
 
Last edited:
Good point, dar mă așteptam ca problema igienizării interioare să nu necesite mențiune :)

Pe de altă parte, ceva s-a mai schimbat în ultimii 30 de ani: dacă mai de mult trebuia neapărat ca mâncarea să se miște încet-încet prin fața ghidului de undă montat asimetric în „tavan” pentru ca să se încălzească (pe rând) uniform, după niște ani au învățat cum să amplaseze ghidul de undă în laterală și să facă niște concavități în tablă pentru a reflecta microundele și a le dispersa ceva mai bine prin cuptor.

Ceea ce-mi amintește că una din problemele esențiale la făcutul popcorn-ului la pungă în cuptorul cu microunde era amplasarea precisă a pungii pe platoul rotativ, astfel încât, atunci când punga se umflă de la aburi, să se rotească totuși liber în cuptor ca să nu se ardă boabele într-un loc și în altele să rămână nefăcute. Iar asta cam excludea anumite combinații de pungi mai mari și cuptor cu microunde mic.
 
Am descoperit ceva: o placuta care pare a fi plastic si e in lateral e partial opaca. Poate pe acolo ar trebui sa treaca unda. Pare a fi topita in timp, nu e murdara pe partea cu cuptorul, ci pe partea dinspre circuitul electric.
 
Aia e. S-a topit fie din cauza ca a absorbit apa sau grasime, microundele au supraincalzit materialul pentru ca erau concentrate acolo. Si e pe partea aia pentru ca de acolo vin microundele.
 
Am ajuns sa locuiesc intr-o tara in care un program de constructii urias a decis ca e mai bine sa se separe strada (carosabil, acolo unde circula vehicule) de traficul pedestru si benzile rezervate bicicletelor.
Evident, cu plus si minus, de obicei pentru masini asta inseamna distanta mare mare parcursa. Pentru pietoni e ceva mai bine in majoritatea timpului, exceptie o perioada ciudata de tranzitue intre minus si plus grade cand se formeaza o gheata pe pantele de racordare care duc la pasajele (de obicei subterane) care servesc traficul non-auto.
Mai fun e ca sunt atatea scurtaturi pe care nu le stie nici o aplicatie de mapping. As fi curios daca asta este la fel si in alta parte.
 
Am vazut ceva ce imi suna asemanator si prin Olanda si Germania, dar in niciun caz asa de evoluat precum zici tu. Si mai e Romania unde se face din poteca de la poarta trotuar pe care stau parcate masinile la poarta conationalilor si soseaua e ingustata ca sa se inventeze un spatiu idiot de pista de biciclete pe care nu poti circula nici in siguranta pentru ca masini, nici deloc pentru ca masini parcate la portile conationalilor si pe care si daca nu ar fi masini ar fi nisip, pietris si denivelari in dreptul fiecarei poarta de conational.
 
Da, cu siguranta e la alt nivel. Si pentru mine a fost o surprindere cand ne-am mutat.
Chestia a fost luata in considerare pentru constructiile noi incepand aproximativ cu anii 60.
 
ipman said:
Am ajuns sa locuiesc intr-o tara in care un program de constructii urias a decis ca e mai bine sa se separe strada (carosabil, acolo unde circula vehicule) de traficul pedestru si benzile rezervate bicicletelor.
Evident, cu plus si minus, de obicei pentru masini asta inseamna distanta mare mare parcursa. Pentru pietoni e ceva mai bine in majoritatea timpului, exceptie o perioada ciudata de tranzitue intre minus si plus grade cand se formeaza o gheata pe pantele de racordare care duc la pasajele (de obicei subterane) care servesc traficul non-auto.
Mai fun e ca sunt atatea scurtaturi pe care nu le stie nici o aplicatie de mapping. As fi curios daca asta este la fel si in alta parte.
Click to expand...
Este modelul recomandat de proiectare acolo unde există spațiu suficient sau unde se face road diet pentru prioritizarea mersului nemotorizat - reducerea numărului de benzi sau a lățimii benzilor, iar spațiul rămas e folosit pentru piste velo sau transport public. Ideea e ca mijloace de transport care se deplasează cu viteze diferite să fie separate între ele.

În profil transversal, se face trotuar, pistă velo, parcare la bordură și apoi carosabil, pentru ca utilizatorii cei mai vulnerabili să aibă un buffer suplimentar față de traficul auto (auto să lovească mașina parcată, nu pietonul sau biciclistul), iar șoferul care parchează să nu deschidă ușa spre pista velo (dacă ar fi inversate pistele și parcarea). Bineînțeles că în funcție de contextul urban (centru, bulevard, stradă rezidențială, zonă industrială etc.) elementele diferă ca număr și dispunere (Barcelona e textbook aici, mai ales zona Eixample), adică poate să apară o mediană suplimentară cu arbori, sau mai multe benzi sau să nu existe pistă velo etc.

Trotuarul la rândul lui are o zonă de tranziție (la contactul cu fațada clădirilor, unde se deschid uși, te uiți în vitrine etc.), o zonă liberă (pe care se circulă efectiv) și o zonă de servicii (pentru vegetație de aliniament, mobilier urban, stații de bus, utilități publice etc.). În felul ăsta, arborii acoperă și trotuarul și pista velo, și eventual și parcarea. (Deci dacă mergi pe trotuar și trebuie să ferești chestii înseamnă că au fost amestecate zonele.)

Olanda, Danemarca și alții similari au tradiție în proiectare de genul ăsta pentru că fac infrastructură velo de un secol. În București sau Los Angeles nu o să obții subit același share de bicicliști doar pentru că faci infrastructură, chiar dacă ajută oarecum.
 
Trotuarele si pistele pentru biciclete nu au nimic in comun cu strada pentru automobile. Efectiv au alt traseu complet, rareori se intersecteaza si atunci denivelat, de obicei pe sub strada.
De asta pentru cineva ne-nascut acolo e greu sa prinda traseul pentru ca nici nu prea e vizibil pe harta.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top