Velkan
Moderator
Surprize, surprize, tocmai ce-am ascultat aseară Ceasul aducerii aminte. Şi mie mi s-a părut că aduc a Phoenix (cu Ţăndărică la double-drumming şi Baniciu la screams 
). Mi-a plăcut bass-ul, îmi sună a fretless, dar, na, nu sunt expert. Şi, da, acelaşi verdict: merge™.
Am mai ascultat şi Diabolical Masquerade, Death's Design, un proiect black/experimental al lui Anders Nyström de la Katatonia. Albumul e foarte variat, cu black, prog, părţi orchestrale, electronică şi hint-uri de orientală; nimic de reproşat muzical, dar n-am înţeles* de ce a simţit nevoia să îl împartă în 61 de track-uri în loc să-l lase într-o bucată.
*) Vorba vine, normal că dă mai bine „the new album in 20 movements by Blackheim”.
). Mi-a plăcut bass-ul, îmi sună a fretless, dar, na, nu sunt expert. Şi, da, acelaşi verdict: merge™.Am mai ascultat şi Diabolical Masquerade, Death's Design, un proiect black/experimental al lui Anders Nyström de la Katatonia. Albumul e foarte variat, cu black, prog, părţi orchestrale, electronică şi hint-uri de orientală; nimic de reproşat muzical, dar n-am înţeles* de ce a simţit nevoia să îl împartă în 61 de track-uri în loc să-l lase într-o bucată.
*) Vorba vine, normal că dă mai bine „the new album in 20 movements by Blackheim”.
). În principiu, li se poate reproşa acelaşi lucru ca şi celor de la Spiral Architect, Spastic Ink şi alte d-astea: dacă melodia nu are structură clasică, cu vers, refren, alea-alea, deci nu ştiu cînd se termină una şi cînd începe alta decît prin faptul că am gap între track-uri, cum apreciez melodia? Cum o deosebesc de alta? De ce una de 5:42 şi una de 8:02, şi nu una singură de 13:44? Păi, nu ştiu, dar din motive dubioase albumul chiar mi-a plăcut. Canvas Solaris sunt şi o idee mai coerenţi decît sus-numiţii; dar tot nu i-aş recomanda cuiva care nu a avut de-a face cu ceva progresiv eclectic/jazz supărat. 8/10.
). Good indeed, quality rock.
) primeşte un 10 binemeritat.
De obicei* verific datele de lansare înainte să scriu, dar aici mi-a scăpat.
