Ultimul album muzical
- Thread starter fishy
- Start date
Metallica - Death Magnetic
Am imbatranit eu probabil, dar nu le mai gust deloc muzica de dupa 91 (cu foarte putin exceptii notabile, nici una de pe acest ultim album).
Din fericire, sparge trendul Reload - St Anger si revin putin la stilul pre-91, dar din pacate nu suficient. Personal mi s-a parut acest album in stilul de pe Garage INC.
In rest...l-am ascultat, saved...dar nu a ajuns nici pe departe in playlist-ul meu.
Am imbatranit eu probabil, dar nu le mai gust deloc muzica de dupa 91 (cu foarte putin exceptii notabile, nici una de pe acest ultim album).
Din fericire, sparge trendul Reload - St Anger si revin putin la stilul pre-91, dar din pacate nu suficient. Personal mi s-a parut acest album in stilul de pe Garage INC.
In rest...l-am ascultat, saved...dar nu a ajuns nici pe departe in playlist-ul meu.
lai
meh
Garage Inc. e un album de coveruri. Nu prea merge comparatia.
Din cele cateva melodii pe care am apucat sa le ascult pana acum tind sa iti dau dreptate. E un album bun, se incearca o revenire la stilu' vechi, dar e mai slab decat clasicele. Oricum, mi se pare greu, daca nu imposibil, sa mai reuseasca chestii la fel de bune ca albumele alea.
Din cele cateva melodii pe care am apucat sa le ascult pana acum tind sa iti dau dreptate. E un album bun, se incearca o revenire la stilu' vechi, dar e mai slab decat clasicele. Oricum, mi se pare greu, daca nu imposibil, sa mai reuseasca chestii la fel de bune ca albumele alea.
Velkan
Moderator
Ansur: Warring Factions (2008); metal progresiv extrem. 9.5/10 indubitabil.
Aici chiar nu ştiu ce să zic: au de la black metal la southern rock
, şi de la prog-simfonic-anii-'70 la electronică. Oricum, nu e atît de extrem pe cît credeţi.
Brave: Monuments (2008); prog rock. 7/10.
Prog rock cu viori şi solistă. Cam comercial.
Capricorns: River, Bear Your Bones (2008); sludge atmosferic instrumental. 8/10.
Suspicios de captivant pentru un album instrumental. Cred că asta înseamnă că e bun.
Haggard: Tales of Ithiria (2008); metal simfonic. 7/10.
Nu e rău, dar de patru albume încoace aud acelaşi lucru.
Opeth: Morningrise (1996); progressive death metal. 9.5/10.
Am tot evitat albumele Opeth pre-Still Life pe motiv de supradoză de death metal. Fail. Încă de la început erau speciali
, iar Morningrise intră lejer în top 3 Opeth. Sunt încă uimit cum poate să alterneze Åkerfeldt pasajele floydiene cu cele la care trebuie să scazi volumul ca să nu se sperie vecinii.
Seventh Wonder: Mercy Falls (2008); prog metal. 9/10.
Pentru fanii Dream Theater: voce bună, chitarist-shredder-fan-Petrucci, basist bun, clape, album-concept.
Aici chiar nu ştiu ce să zic: au de la black metal la southern rock
, şi de la prog-simfonic-anii-'70 la electronică. Oricum, nu e atît de extrem pe cît credeţi.Brave: Monuments (2008); prog rock. 7/10.
Prog rock cu viori şi solistă. Cam comercial.
Capricorns: River, Bear Your Bones (2008); sludge atmosferic instrumental. 8/10.
Suspicios de captivant pentru un album instrumental. Cred că asta înseamnă că e bun.
Haggard: Tales of Ithiria (2008); metal simfonic. 7/10.
Nu e rău, dar de patru albume încoace aud acelaşi lucru.
Opeth: Morningrise (1996); progressive death metal. 9.5/10.
Am tot evitat albumele Opeth pre-Still Life pe motiv de supradoză de death metal. Fail. Încă de la început erau speciali
, iar Morningrise intră lejer în top 3 Opeth. Sunt încă uimit cum poate să alterneze Åkerfeldt pasajele floydiene cu cele la care trebuie să scazi volumul ca să nu se sperie vecinii.Seventh Wonder: Mercy Falls (2008); prog metal. 9/10.
Pentru fanii Dream Theater: voce bună, chitarist-shredder-fan-Petrucci, basist bun, clape, album-concept.
lai
meh
As face o mica mentiune: au facut o greseala penibila. Conceptul albumului se vrea a fi preluarea unor melodii din folclorul international si redarea lor in stilul Haggard plus cateva melodii originale aranjate sa sune a poveste medievala, sau o basina de genul asta.
Greseala a aparut cand au preluat melodia "Hijo de la luna", care poate o suna arhaic, folcloric si mai stiu eu ce, dar e in fapt o melodie pop de prin anii 80, compusa de un autor foarte cunoscut. 
Gandalf
Membru
Mai bine mai târziu decât niciodată... B.B. King and Eric Clapton - Riding with the King.
They just made my day.
They just made my day.
Velkan
Moderator
Mr. Bungle: Mr. Bungle (1991); RIO, deci nu tocmai accesibil. Unii s-ar putea să recunoască nişte Faith No More pe ici, pe colo, courtesy of Mike Patton. 8/10.
http://www.youtube.com/watch?v=RbBwFdKDaKw
The Ocean: Precambrian (2007); post-metal.
Două discuri, primul spre metal extrem, al doilea un pic mai liniştit şi cu vioară + pian pe fundal. CD 1: 7/10. CD 2: 8/10.
Burst: Lazarus Bird (2008); prog metal/post-metal.
Alţi băieţi care s-au prins că prog metal-ul clasic nu mai are mare lucru de oferit, şi s-au îndreptat spre extrem. Good for them. 8/10.
Metallica: Death Magnetic (2008).
Pentru mine, Metallica s-a rupt după plecarea lui Newsted. Nu apreciez în mod deosebit perioada dintre ...And Justice for All şi S&M (care personal mi s-a părut un experiment reuşit), dar nici nu o iau la fugă cînd aud de Load şi Reload. După 2001, însă, mi se pare că nu se mai leagă nimic: nici Hetfield cu fes, cîntînd dspre Sf. Mînie, nici Hammett cu backing vocals, nici Trujillo ca basist (pe care să mor dacă-l aud pe vreo melodie; dar asta-i altă poveste), nici măcar artwork-ul albumelor şi titlurile pieselor. Death Magnetic e incomparabil mai bun decît oroarea care l-a precedat, doar că nu mai e Metallica. Presupun că albumul în sine merită un 7/10 sau ceva, dar pe mine mă lasă rece.
http://www.youtube.com/watch?v=RbBwFdKDaKw
The Ocean: Precambrian (2007); post-metal.
Două discuri, primul spre metal extrem, al doilea un pic mai liniştit şi cu vioară + pian pe fundal. CD 1: 7/10. CD 2: 8/10.
Burst: Lazarus Bird (2008); prog metal/post-metal.
Alţi băieţi care s-au prins că prog metal-ul clasic nu mai are mare lucru de oferit, şi s-au îndreptat spre extrem. Good for them. 8/10.
Metallica: Death Magnetic (2008).
Pentru mine, Metallica s-a rupt după plecarea lui Newsted. Nu apreciez în mod deosebit perioada dintre ...And Justice for All şi S&M (care personal mi s-a părut un experiment reuşit), dar nici nu o iau la fugă cînd aud de Load şi Reload. După 2001, însă, mi se pare că nu se mai leagă nimic: nici Hetfield cu fes, cîntînd dspre Sf. Mînie, nici Hammett cu backing vocals, nici Trujillo ca basist (pe care să mor dacă-l aud pe vreo melodie; dar asta-i altă poveste), nici măcar artwork-ul albumelor şi titlurile pieselor. Death Magnetic e incomparabil mai bun decît oroarea care l-a precedat, doar că nu mai e Metallica. Presupun că albumul în sine merită un 7/10 sau ceva, dar pe mine mă lasă rece.
Velkan
Moderator
Ce au în comun Rage Against the Machine şi The Mars Volta? Give up? Proiectul One Day as a Lion, o colaborare între Zack de la Rocha (voce/clape/rapper look & feel) şi Jon Theodore (tobe). Pe scurt, rap cu teme politice pe beat-uri prea complexe pentru rap. Cum să dai greş cu aşa ceva? 9/10.
Wild International.
Aştept cu interes un threesome Opeth/Pearl Jam/King Crimson. Pe urmă pot să mor fericit.
Wild International.
Aştept cu interes un threesome Opeth/Pearl Jam/King Crimson. Pe urmă pot să mor fericit.
Velkan
Moderator
Tom Morello - The Nightwatchman: The Fabled City (2008); acustic. 8/10.
Johnny Cash reloaded.
Cynic: Traced in Air (2008); technical death metal. 6/10.
Dpmdv, Focus trebuia să rămînă a one time thing. E un album cu prea multă personalitate ca să poţi să-i faci o continuare. Traced in Air nu are pic de originalitate, e fix un Focus mai puţin agresiv şi lipsit de solo-uri (Focus are cîte două de chitară sau bas pe fiecare melodie, Traced in Air cred că are două pe tot albumul). Masvidal se ocupă aproape în întregime de partea vocală, şi nu îmi place deloc cum o face - din cîte îmi dau seama, a renunţat la vocoder în favoarea falsetto-ului sau aşa ceva, fapt ce dă muzicii o nuanţă pop, foarte naşpa. Foarte rar mai apare cîte un growl.
O chestie pe care am apreciat-o la Cynic e că pe Focus sunt foarte focused, spre deosebire de Atheist, de exemplu, care se pierd în melodii, şi pînă începi să dai din cap deja eşti în contratimp. Traced in Air pare uneori lipsit de direcţie: pe "King of Those Who Know" şi "Nunc Stans" (care putea fi cel mult interludiu) m-am abţinut cu greu să nu dau skip.
În plus, mi se pare că albumul nu se potriveşte deloc în peisaj - Focus a apărut în '93, cînd tech death metal-ul era în ascensiune, şi cu toate astea a reuşit să fie foarte original. Traced in Air apare 15 ani mai tîrziu, cînd death metal-ul e zero, şi îl copiază pe primul.
Nu ştiu dacă mai are rost să compar cel mai tare outro din istoria metalului ("How Could I" de pe Focus) cu "Nunc Stans".
Am văzut că şi Atheist lucrează la un material nou. Să sperăm că mai inspirat.
Johnny Cash reloaded.
Cynic: Traced in Air (2008); technical death metal. 6/10.
Dpmdv, Focus trebuia să rămînă a one time thing. E un album cu prea multă personalitate ca să poţi să-i faci o continuare. Traced in Air nu are pic de originalitate, e fix un Focus mai puţin agresiv şi lipsit de solo-uri (Focus are cîte două de chitară sau bas pe fiecare melodie, Traced in Air cred că are două pe tot albumul). Masvidal se ocupă aproape în întregime de partea vocală, şi nu îmi place deloc cum o face - din cîte îmi dau seama, a renunţat la vocoder în favoarea falsetto-ului sau aşa ceva, fapt ce dă muzicii o nuanţă pop, foarte naşpa. Foarte rar mai apare cîte un growl.
O chestie pe care am apreciat-o la Cynic e că pe Focus sunt foarte focused
, spre deosebire de Atheist, de exemplu, care se pierd în melodii, şi pînă începi să dai din cap deja eşti în contratimp. Traced in Air pare uneori lipsit de direcţie: pe "King of Those Who Know" şi "Nunc Stans" (care putea fi cel mult interludiu) m-am abţinut cu greu să nu dau skip.În plus, mi se pare că albumul nu se potriveşte deloc în peisaj - Focus a apărut în '93, cînd tech death metal-ul era în ascensiune, şi cu toate astea a reuşit să fie foarte original. Traced in Air apare 15 ani mai tîrziu, cînd death metal-ul e zero, şi îl copiază pe primul.
Nu ştiu dacă mai are rost să compar cel mai tare outro din istoria metalului ("How Could I" de pe Focus) cu "Nunc Stans".
Am văzut că şi Atheist lucrează la un material nou. Să sperăm că mai inspirat.
Velkan
Moderator
Mă, nu mă omor după death melodic (doar nişte The Jester Race ocazional), dar ăsta nu sună rău. Singura chestie cu băieţii ăştia e că îmi lasă impresia că se iau prea în serios cu "children of the north and of the gods" and all that BS.
Şi da, ar fi interesant să-i dea unuia prin cap să pună altfel de voce pe instrumentaţie de death melodic.
Şi da, ar fi interesant să-i dea unuia prin cap să pună altfel de voce pe instrumentaţie de death melodic.
_~_
Membru
Abyssmal Sorrow -- Lament
Doom metal atmosferic, cu valente puternice de funeral si voce de black. Putine lucruri ma mai impresioneaza astazi. Albumul acesta ma impresioneaza prin optimismul si calmul ce il aduce. Se simt influente post-metal in muzica. Este foarte interesant modul in care au combinat suprarealismul cu caracterul concret pre-modernist.
Muzica intr-o gama majora.
Doom metal atmosferic, cu valente puternice de funeral si voce de black. Putine lucruri ma mai impresioneaza astazi. Albumul acesta ma impresioneaza prin optimismul si calmul ce il aduce. Se simt influente post-metal in muzica. Este foarte interesant modul in care au combinat suprarealismul cu caracterul concret pre-modernist.
Muzica intr-o gama majora.
Cosmin_C
melomaniac
Tocmai am descoperit Ataraxia si in special albumul Sueños care suna cel mai bine atat din punct de vedere al muzicii in sine cat mai ales al inregistrarii, in special tobele sunt dementiale. Din pacate muzica lor e foarte greu de gasit, au avut un concent la Sibiu si un amic care a fost acolo si-a cumparat si cateva discuri...
Velkan
Moderator
The Tangent /// Not as Good as the Book (2008).
Prog rock clasic, pretenţios, de dooj de minute bucata. Running time: 94:35.
8.5/10.
Tomahawk /// Anonymous (2007).
Mike Patton iz bec. De data asta cu prelucrări de muzică amerindiană. 8/10.
Ghost Dance rulz, şi presupun că celor cu subwoofer le dă jos varul de pe pereţi.
Prog rock clasic, pretenţios, de dooj de minute bucata. Running time: 94:35.
8.5/10. Tomahawk /// Anonymous (2007).
Mike Patton iz bec. De data asta cu prelucrări de muzică amerindiană. 8/10.
Ghost Dance rulz, şi presupun că celor cu subwoofer le dă jos varul de pe pereţi.
Velkan
Moderator
Neurosis /// The Word as Law (1990).
Cică crossover thrash îi zice genului, şi cam aşa sună. E un album din perioada de dinainte ca Neurosis să treacă la experimental/sludge de noo minute melodia şi, se pare, unul nu foarte apreciat. Mie mi-a plăcut: e îmbîrligat, dar uşor de urmărit, şi cu un bas mişto, à la Death, perioada cu Steve DiGiorgio. Foarte greu de recunoscut formaţia ascultînd albumul ăsta. 7/10.
Cică crossover thrash îi zice genului, şi cam aşa sună. E un album din perioada de dinainte ca Neurosis să treacă la experimental/sludge de noo minute melodia şi, se pare, unul nu foarte apreciat. Mie mi-a plăcut: e îmbîrligat, dar uşor de urmărit, şi cu un bas mişto, à la Death, perioada cu Steve DiGiorgio. Foarte greu de recunoscut formaţia ascultînd albumul ăsta. 7/10.