Ultimul album muzical

Surprize, surprize, tocmai ce-am ascultat aseară Ceasul aducerii aminte. Şi mie mi s-a părut că aduc a Phoenix (cu Ţăndărică la double-drumming şi Baniciu la screams :biggrin:). Mi-a plăcut bass-ul, îmi sună a fretless, dar, na, nu sunt expert. Şi, da, acelaşi verdict: merge™.

Am mai ascultat şi Diabolical Masquerade, Death's Design, un proiect black/experimental al lui Anders Nyström de la Katatonia. Albumul e foarte variat, cu black, prog, părţi orchestrale, electronică şi hint-uri de orientală; nimic de reproşat muzical, dar n-am înţeles* de ce a simţit nevoia să îl împartă în 61 de track-uri în loc să-l lase într-o bucată.

*) Vorba vine, normal că dă mai bine „the new album in 20 movements by Blackheim”.
 
*) Ca să se pirateze mai greu. În 2001, când l-a lansat, nu prea se ştia ce-i aia gapless. Nici acum treaba nu stă minunat pentru marea masă: şi acum se fac rip-uri şi se produc (firmware-uri pentru) playere portabile non-gapless.
 
Găsit în sfîrşit Canvas Solaris, Cortical Tectonics. Metal progresiv tehnic instrumental (cu aşa denumiri, ce altceva? :goofy:). În principiu, li se poate reproşa acelaşi lucru ca şi celor de la Spiral Architect, Spastic Ink şi alte d-astea: dacă melodia nu are structură clasică, cu vers, refren, alea-alea, deci nu ştiu cînd se termină una şi cînd începe alta decît prin faptul că am gap între track-uri, cum apreciez melodia? Cum o deosebesc de alta? De ce una de 5:42 şi una de 8:02, şi nu una singură de 13:44? Păi, nu ştiu, dar din motive dubioase albumul chiar mi-a plăcut. Canvas Solaris sunt şi o idee mai coerenţi decît sus-numiţii; dar tot nu i-aş recomanda cuiva care nu a avut de-a face cu ceva progresiv eclectic/jazz supărat. 8/10.

PS: Na!
 
The Music, Stregth in Numbers (2008). Am tot aşteptat albumul ăsta şi io-te că a venit. Şi e destul de diferit de primele două. The Music au cîntat mereu un alternative dansabil, iar de data asta au mers mai departe, pînă în electronică şi ritmuri disco. Ciudat e că le-a ieşit. :biggrin: 8/10

Opeth, Watershed (2008). Watershed mi-a confirmat că Opeth au spus tot ce aveau de spus în ceea ce priveşte inovaţiile, şi oricîte albume ar mai scoate, ar fi bune şi atît. (Părere personală, nu săriţi la bătaie.) Nu ştiu de ce toţi laudă albumul ca pe o reinventare a trupei; poate îmi scapă mie ceva. 7/10.

Meshuggah, obZen (2008). Mi s-a părut acceptabil, faţă de ce am mai ascultat de la ei, dar nu e ceva la care aş reveni constant. Tomas Haake (tobe) e de-a dreptul impresionant pe melodii ca Bleed sau obZen. 7/10, I guess.
 
Că tot zicea sundar mai acu' vreo cîteva luni că şi-a făcut rost de un Klaus Schulze: după ani de chinuri, am reuşit să-mi cumpăr Trancefer :jump:
Pentru cine e interesat, se găsesc la Rock Shop în Muzica destule titluri KS, bani să ai (că-s la nişte scoruri de te doare capu', între 60 şi 85 RON)...
 
Imperia - Queen of Light: Atmospheric Metal with opera influences dacă ar fi să-i cităm pe cei de pe metal-archives. După mine e un power 75%/gothic 25% cu voce feminină, ceea ce îmi aminteşte de Angtoria sau Lunatica, dar cu un strop mai dinamic şi mai puţin melancolic. Vocea îmi place, poate fi şi dură, şi fină atunci când e cazul. Nu ştiu ce notă să-i dau, dar una dintre baladele albumului (vă las să o descoperiţi :smile:) primeşte un 10 binemeritat.
 
una dintre baladele albumului (vă las să o descoperiţi :smile:) primeşte un 10 binemeritat.

Please don't, am pierdut o grămadă de vreme căutând ceva de nota 10 și nu am găsit nimic apropiat. Știu că gusturile nu se discută, dar sunt curios ce ți-a plăcut cel mai mult în album. Angelchild mi se pare cea mai bună melodie a lor imho, dar nu face parte din Queen of Light.
 
Magica - Hereafter. Formaţie de 2 lei, voce de 1.5 lei. La Interitus Dei parcă suna mai bine. Până şi riff-uri Tristania au copiat, bucată cu bucată. Da's constănţeni, au avut noroc să încheie contract cu AFM Records, deci producţia e foarte bună şi, ce e mai important, „sună bine”. :frown:
Nu ştiu ce se întâmplă, dar albumul începe să-mi placă. :smile: Nu contrazic afirmaţiile obiective de mai sus, doar că impresia de formaţie de 2/1,5 lei începe să se disperseze. Sună prea bine pentru a le da doar 2 lei.

Nice.
 
Me no like power metal.

Anathema, Hindsight (2008); acustic. 8/10, dar nerecomandabil celor cu stare psihică labilă, pentru că s-ar putea să nu apuce să-l asculte pe tot. :goofy:

PS: Vorbesc serios.
 
Ăăă, să zicem că poate fi ascultat parţial pe site. :embarassed: De obicei* verific datele de lansare înainte să scriu, dar aici mi-a scăpat.

*) În puţinele cazuri în care nu am CD-ul original. :tongue:

...metal[dot]iplay[dot]ro?

What he said. :biggrin:
 
Pagan Altar, Never Quite Dead (1999) - I-am luat de tinerei grohăitori (după nume), dar m-am trezit cu un fel de Iron Maiden mai doom. Live. 8/10.
Zozobra, Bird of Prey (2008) - Pe ăştia îi căutam de ceva timp, că auzisem eu că sună a Isis. Eh, sună şi nu prea. Şi au cam multă voce pentru post-metal. 7/10.
Faun, The Pagan Folk Festival (Live, 2008) - Foarte mişto, cu instrumente mai ciudate şi accent pus pe voce. 8/10.
 
Shape of Despair -- Angel of Distress. M-am mirat ca am gasit asa ceva la Muzica si l-am luat. Nu pot sa fac un review la asa ceva oricat m-as stradui. E un pic abstract.
 
Prima dată cînd clickuiesc şi eu un link la întîmplare pe YouTube dau peste Black Mountain, Wucan - space prog/psihedelic. Caut albumul şi văd că melodia cu pricina nu e un accident, şi că pe album există mai multe momente reuşite.

Despre ce e vorba... In the Future (2008) e un album compus, pe de o parte, din melodii în stil indie/alternative, şi, pe de altă parte, - space prog/psihedelic, cu bas pronunţat, sintetizatoare, efecte pe chitare şi tot tacîmul. Pe alocuri, o dau şi în prog metal, însă mai aproape de Tool decît de Dream Theater. Evident, track-urile prog-related - care se recunosc uşor după lungime (între 5+ şi 16+ minute) - mi-au atras atenţia: Tyrants, Wucan, Queens Will Pay şi Bright Lights, la care se adaugă Wild Wind, o piesă-interludiu care mă duce cu gîndul la Pigs on the Wing.

Pe partea vocală avem un el şi o ea, ea avînd o voce tremurată, asemănătoare cu cea a lui David Surkamp de la Pavlov's Dog.

8.5/10, şi aş zice de ascultat pentru fanii Gong, Pink Floyd timpuriu şi Ozric Tentacles. Cam astea îmi vin în minte acum...
 
Back
Top