Ultimul album muzical
- Thread starter fishy
- Start date
Cosmin_C
melomaniac
Din cate am citit ABBA castiga cateva milioane de dolari de caciula in fiecare an doar din drepturile de autor, asa ca nu cred ca era foame mare. Artistii ajunsi la o anumita varsta fac asta din alte motive, poate au simtit nevoia sa dovedeasca ca mai pot (lor sau fanilor) sau ca mai au ceva de spus in domeniu. In fine, eu am ascultat albumul si mi-a placut, chiar a fost o surpriza placuta. Nu pot spune ca eram fan ABBA, dar erau in short list, adica inca am in telefon vreo 30 de piese best off, pe un microsd care contine doar vreo 70 de artisti diferiti - asta pentru mine inseamna (foarte) short list. 
In EU countries, copyright protects your intellectual property until 70 years after your death or 70 years after the death of the last surviving author in the case of a work of joint authorship.
Outside of the EU, in any country which signed the Berne Convention the duration of copyright protection can vary but it lasts until at least 50 years after the author's death.
europa.eu
Outside of the EU, in any country which signed the Berne Convention the duration of copyright protection can vary but it lasts until at least 50 years after the author's death.
Copyright in the EU: How to get copyright protection - Your Europe
Learn more about EU copyright rules. See how you can obtain copyright protection and protect your work for 70 years after your death in Europe.
Încă n-am ascultat nici măcar sample-urile de la album, dar dacă merg pe aceleași linii melodice foarte muzicale dar „complicate” ca în vechile lor albume, în loc de chord progression-urile bătătorite în creiere în ultimii 20 de ani, vor avea o problemă.
Ăia cărora le place acest gen de muzică „veche” și s-au săturat de pop-ul care sună tot la fel, ei bine, sunt deja în generații mai trecute și nu știu cât vor mai cheltui pe o ciorbă reîncălzită doar fiindcă are anul de producție 2021.
Ăia care ar avea un impact semnificativ în vânzări sunt tineri și sunt condiționați de educația muzicală la care au fost expuși în scurta lor viață, iar pentru ei ABBA sau Julio Iglesias sau chiar și Aerosmith sună diferit, prin urmare ciudat, prin urmare au nevoie de o etichetă, iar cea mai la îndemână e „muzică de pe vremea lu' moșii” care nu e deloc cool.
Deci nu știu ce vor să demonstreze ABBA acum, să iasă cu un big bang de pe scenă sau i-a lovit nostalgia sau au zis că fac și ei o ultimă încercare de cash-in la faima de odinioară dar cumva diferit decât toți oldies bands care cântă aceleași șlagăre la concerte în ultima jumătate de secol. Cum era gluma aia - știi că o trupă și-a atins sfârșitul carierei când planifică încă un world tour după ani de absență și de data asta concertează și-n România.
Ăia cărora le place acest gen de muzică „veche” și s-au săturat de pop-ul care sună tot la fel, ei bine, sunt deja în generații mai trecute și nu știu cât vor mai cheltui pe o ciorbă reîncălzită doar fiindcă are anul de producție 2021.
Ăia care ar avea un impact semnificativ în vânzări sunt tineri și sunt condiționați de educația muzicală la care au fost expuși în scurta lor viață, iar pentru ei ABBA sau Julio Iglesias sau chiar și Aerosmith sună diferit, prin urmare ciudat, prin urmare au nevoie de o etichetă, iar cea mai la îndemână e „muzică de pe vremea lu' moșii” care nu e deloc cool.
Deci nu știu ce vor să demonstreze ABBA acum, să iasă cu un big bang de pe scenă sau i-a lovit nostalgia sau au zis că fac și ei o ultimă încercare de cash-in la faima de odinioară dar cumva diferit decât toți oldies bands care cântă aceleași șlagăre la concerte în ultima jumătate de secol. Cum era gluma aia - știi că o trupă și-a atins sfârșitul carierei când planifică încă un world tour după ani de absență și de data asta concertează și-n România.
Velkan
Moderator
Nu am fost niciodată suficient de interesat de In Flames încât să le ascult albumele sistematic, în principal pentru că melodiile lor cu care m-am intersectat ocazional, în general mai noi, pentru mine au fost hit-and-miss și s-au pierdut în mulțime.
În ultimele săptămâni însă am reușit să ascult Whoracle (1997) și Colony (1999), considerate de unii cele mai bune albume ale lor, iar după 2-3 audiții de fiecare pot să confirm reputația și să le recomand categoric oricui gustă genul (care e în esență un heavy metal mai agresiv și construit pe riff-uri melodice armonizate).
Dintre cele două prefer Whoracle, care e o idee mai melodic și fluent (și include și câteva instrumentale pentru cine chiar nu tolerează stilul vocal), în timp ce Colony e puțin mai abraziv și încâlcit, dar altfel le-aș recomanda în egală măsură pentru riffs galore.
În ultimele săptămâni însă am reușit să ascult Whoracle (1997) și Colony (1999), considerate de unii cele mai bune albume ale lor, iar după 2-3 audiții de fiecare pot să confirm reputația și să le recomand categoric oricui gustă genul (care e în esență un heavy metal mai agresiv și construit pe riff-uri melodice armonizate).
Dintre cele două prefer Whoracle, care e o idee mai melodic și fluent (și include și câteva instrumentale pentru cine chiar nu tolerează stilul vocal), în timp ce Colony e puțin mai abraziv și încâlcit, dar altfel le-aș recomanda în egală măsură pentru riffs galore.
Am cautat recent ceva muzica de fundal pentru scris cod. Recomandarile au fost sub asteptari, dar am nimerit un playlist de "mix - independent music" decent.
- Pomplamoose si London Grammar - acquired taste, la prima ascultare nu mi-au placut, ulterior unele melodii au inceput sa imi placa mai mult decat ma asteptam, in special LG
- Agnes Obel, Mazzy Star, Aurora, First Aid Kit - merg
- Elise Trouw, Cannons, Cigarettes After Sex - hmmm, mda, nu neaparat, poate
Restul erau doar cu cate o melodie, in general bunicele dar nu cat sa ii caut si sa ii enumar. Exemplu:
.
Si pentru un exemplu perfect de love & hate in acelasi timp (nu e schizofrenie): The Petersens. Blue grass bunicel, dar si muzica religioasa. Pentru zilele cu moonshine.
- Pomplamoose si London Grammar - acquired taste, la prima ascultare nu mi-au placut, ulterior unele melodii au inceput sa imi placa mai mult decat ma asteptam, in special LG
- Agnes Obel, Mazzy Star, Aurora, First Aid Kit - merg
- Elise Trouw, Cannons, Cigarettes After Sex - hmmm, mda, nu neaparat, poate
Restul erau doar cu cate o melodie, in general bunicele dar nu cat sa ii caut si sa ii enumar. Exemplu:
Si pentru un exemplu perfect de love & hate in acelasi timp (nu e schizofrenie): The Petersens. Blue grass bunicel, dar si muzica religioasa. Pentru zilele cu moonshine.
Neo
The Good Doctor
Rammstein ce-are?
Velkan
Moderator
Vreau să recomand două albume destul de obscure, dar care cred că merită mai multă atenție printre fanii genului.
Menace - Open Fire (Grecia, 2023)
Technical death metal cu un sunet foarte similar cu Death, în special era Sound of Perseverance, cu multiple schimbări de ritm și riff-uri, solo-uri tehnice și bass pronunțat în mix în stilul Steve Di Giorgio. Toboșar și singurul membru de care auzisem e George Kollias de la Nile, care din fericire aici e foarte reținut și cântă în folosul muzicii și nu de dragul tehnicii și folosește cinelele într-un mod creativ. Vocea e mai mult spre thrash decât spre death metal (gen primul album Metallica, poate puțin mai agresiv), deci tolerabilă pentru mase.
Black Fast - Starving Out the Light (SUA, 2013)
Progressive thrash metal care îmi amintește de Vektor, cu o producție destul de brută, dar foarte potrivită pentru muzică. Cam tot ce am scris mai sus e valabil și aici, dar aplicat la compoziții de thrash în loc de death metal, adică tot foarte tehnic, dar cu riff-uri mai repetitive și mai agresive, solo-uri mai multe și mai extinse și mai multă energie.
Menace - Open Fire (Grecia, 2023)
Technical death metal cu un sunet foarte similar cu Death, în special era Sound of Perseverance, cu multiple schimbări de ritm și riff-uri, solo-uri tehnice și bass pronunțat în mix în stilul Steve Di Giorgio. Toboșar și singurul membru de care auzisem e George Kollias de la Nile, care din fericire aici e foarte reținut și cântă în folosul muzicii și nu de dragul tehnicii și folosește cinelele într-un mod creativ. Vocea e mai mult spre thrash decât spre death metal (gen primul album Metallica, poate puțin mai agresiv), deci tolerabilă pentru mase.
Black Fast - Starving Out the Light (SUA, 2013)
Progressive thrash metal care îmi amintește de Vektor, cu o producție destul de brută, dar foarte potrivită pentru muzică. Cam tot ce am scris mai sus e valabil și aici, dar aplicat la compoziții de thrash în loc de death metal, adică tot foarte tehnic, dar cu riff-uri mai repetitive și mai agresive, solo-uri mai multe și mai extinse și mai multă energie.
Velkan
Moderator
Prefațez cu mențiunea că nu îmi place deloc și nu ascult black metal, cel puțin nu cel tradițional. Înțeleg ce este și că așa vrea să fie, dar abrazivitatea, repetitivitatea și producția lo-fi nu sunt pentru mine. După părerea mea, black metal-ul e ascultabil doar îngropat în alte genuri și folosit sporadic de trupe care experimentează cu compoziția.
Din perspectiva asta, black metal-ul american mi se pare mai ofertant decât cel european, pentru că trupele de gen mai avangardiste din SUA îl combină cu folk, iar folkul american sună foarte exotic, pentru mine cel puțin: muzical e cu violină, banjo și muzicuță, iar tematic e cu cowboy, minerit și Vestul Sălbatic, ceea ce contrastează puternic cu restul sunetului. Cam despre asta e și albumul următor.
Wayfarer - American Gothic (SUA, 2023)
Mai departe e varianta europeană de black metal interesant - foarte texturat și atmosferic, cu compoziții lungi și sinuoase, mid-tempo și cu blast beats ocazionale doar pentru accente. Vocea e absolut neinteligibilă, foarte reverberată și în același timp sinistră și eterică. Versurile sunt despre cosmos sau ceva. Dacă ar scoate Dormammu un album solo, probabil așa ar suna.
Apogeion - Astrolatria I: Initiatio. (Finlanda, 2022)
Revenind la traforaj.
Două albume pentru fanii Metallica la începuturi, dar mai tehnice, mai complexe muzical și cu riffs galore, deci și mult mai bune - un fel de prog thrash metal.
Anacrusis - Screams and Whispers (SUA, 1993)
Asinhell - Impii Hora (Danemarca/Germania, 2023)
Din perspectiva asta, black metal-ul american mi se pare mai ofertant decât cel european, pentru că trupele de gen mai avangardiste din SUA îl combină cu folk, iar folkul american sună foarte exotic, pentru mine cel puțin: muzical e cu violină, banjo și muzicuță, iar tematic e cu cowboy, minerit și Vestul Sălbatic, ceea ce contrastează puternic cu restul sunetului. Cam despre asta e și albumul următor.
Wayfarer - American Gothic (SUA, 2023)
Mai departe e varianta europeană de black metal interesant - foarte texturat și atmosferic, cu compoziții lungi și sinuoase, mid-tempo și cu blast beats ocazionale doar pentru accente. Vocea e absolut neinteligibilă, foarte reverberată și în același timp sinistră și eterică. Versurile sunt despre cosmos sau ceva. Dacă ar scoate Dormammu un album solo, probabil așa ar suna.
Apogeion - Astrolatria I: Initiatio. (Finlanda, 2022)
Revenind la traforaj.
Două albume pentru fanii Metallica la începuturi, dar mai tehnice, mai complexe muzical și cu riffs galore, deci și mult mai bune - un fel de prog thrash metal.
Anacrusis - Screams and Whispers (SUA, 1993)
Asinhell - Impii Hora (Danemarca/Germania, 2023)
Velkan
Moderator
Recomand albumul Datura Străhiarelor lansat de curând de trupa arădeană Sur Austru. E un fel de Cantofabule a lui Phoenix cântat de Negură Bunget, deci un black metal atmosferic cu elemente folk și versuri în română veche.
Din același gen și tot din România, dar fără folk și cu versuri în engleză, am ascultat Idle Cage de la Pâenil Era, din Timișoara.
Din același gen și tot din România, dar fără folk și cu versuri în engleză, am ascultat Idle Cage de la Pâenil Era, din Timișoara.
Velkan
Moderator
Încă unul de care probabil nu ați auzit: Blood Incantation - Absolute Elsewhere (2024), o combinație surprinzătoare de tech-death și space prog, inclusiv o colaborare cu Tangerine Dream.
Prima melodie dă tonul pentru restul albumului, deci cam așa sună tot:
Primele 2 min din melodie sunt Death '93, următoarele 3,5 min sunt Pink Floyd '75, cu tot cu solo de sintetizator + chitară în stilul Wright/Gilmour, apoi revine la Death.
În opinia mea, pasajele electronice și atmosferice sunt mai creative decât cele agresive pe tot albumul, dar în cele din urmă partea interesantă e combinarea lor.
Prima melodie dă tonul pentru restul albumului, deci cam așa sună tot:
Primele 2 min din melodie sunt Death '93, următoarele 3,5 min sunt Pink Floyd '75, cu tot cu solo de sintetizator + chitară în stilul Wright/Gilmour, apoi revine la Death.
În opinia mea, pasajele electronice și atmosferice sunt mai creative decât cele agresive pe tot albumul, dar în cele din urmă partea interesantă e combinarea lor.
burebista
Manic Miner
N-am mai scris de mult p'aici dar am continuat să adun și să ascult.
Azi am dat peste Fleshgod Apocalypse. Opera, ultimul album din 2024.
Io cam fug ca dracul de tămâie de metale grele dar din când în când mai calc p'alături.
Lumea zice că e un fel de symphonic death metal. Așa o fi. E o tanti soprană care cântă împreună cu nenea ăla care horcăie. Sublimă îngemănare.
Azi am dat peste Fleshgod Apocalypse. Opera, ultimul album din 2024.
Io cam fug ca dracul de tămâie de metale grele dar din când în când mai calc p'alături.
Lumea zice că e un fel de symphonic death metal. Așa o fi. E o tanti soprană care cântă împreună cu nenea ăla care horcăie. Sublimă îngemănare.
Velkan
Moderator
Două bune de punk: Bad Religion - Suffer (US, 1988) și Soft Play - Heavy Jelly (UK, 2024).
Primul înțeleg că e clasic; n-am idee, nu sunt familiar cu genul, dar mie îmi sună a punk mai tradițional.
Al doilea e un meme zgomotos cu un ton de chitară foarte mișto.
Ambele albume au runtime sub 30 minute, ceea ce ar trebui să învețe să facă mai mulți.
Primul înțeleg că e clasic; n-am idee, nu sunt familiar cu genul, dar mie îmi sună a punk mai tradițional.
Al doilea e un meme zgomotos cu un ton de chitară foarte mișto.
Ambele albume au runtime sub 30 minute, ceea ce ar trebui să învețe să facă mai mulți.