Prefațez cu mențiunea că nu îmi place deloc și nu ascult black metal, cel puțin nu cel tradițional. Înțeleg ce este și că așa vrea să fie, dar abrazivitatea, repetitivitatea și producția lo-fi nu sunt pentru mine. După părerea mea, black metal-ul e ascultabil doar îngropat în alte genuri și folosit sporadic de trupe care experimentează cu compoziția.
Din perspectiva asta, black metal-ul american mi se pare mai ofertant decât cel european, pentru că trupele de gen mai avangardiste din SUA îl combină cu folk, iar folkul american sună foarte exotic, pentru mine cel puțin: muzical e cu violină, banjo și muzicuță, iar tematic e cu cowboy, minerit și Vestul Sălbatic, ceea ce contrastează puternic cu restul sunetului. Cam despre asta e și albumul următor.
Wayfarer -
American Gothic (SUA, 2023)
Mai departe e varianta europeană de black metal interesant - foarte texturat și atmosferic, cu compoziții lungi și sinuoase, mid-tempo și cu blast beats ocazionale doar pentru accente. Vocea e absolut neinteligibilă, foarte reverberată și în același timp sinistră și eterică. Versurile sunt despre cosmos sau ceva. Dacă ar scoate Dormammu un album solo, probabil așa ar suna.
Apogeion -
Astrolatria I: Initiatio. (Finlanda, 2022)
Revenind la traforaj.
Două albume pentru fanii Metallica la începuturi, dar mai tehnice, mai complexe muzical și cu riffs galore, deci și mult mai bune - un fel de prog thrash metal.
Anacrusis -
Screams and Whispers (SUA, 1993)
Asinhell -
Impii Hora (Danemarca/Germania, 2023)