Ultimul album muzical

Yngwie Malmsteen - Perpetual Flame (2008): peste ultimele albume, aduce cu perioada Facing The Animal/Inspiration.
Mie-mi place, dar sunt biased. :)
 
Atat ACDC - Black Ice cat si Metallica - Death Magnetic sunt albume foarte bune de rock/metal - unii merg chiar mai departe, spunand ca Death Magnetic este cel mai bun album Metallica din ultimele doua decenii. Acum sa me refer nitel si la calitatea inregistrarii, Black Ice suna foarte bine, cu sounsdtage, personalitate si dinamica foarte buna; problema e la Death Magnetic, care se bate la dinamica cu un post de radio FM si cam pierde batalia... :(
 
Cosmin_C said:
Atat ACDC - Black Ice cat si Metallica - Death Magnetic sunt albume foarte bune de rock/metal - unii merg chiar mai departe, spunand ca Death Magnetic este cel mai bun album Metallica din ultimele doua decenii. Acum sa me refer nitel si la calitatea inregistrarii, Black Ice suna foarte bine, cu sounsdtage, personalitate si dinamica foarte buna; problema e la Death Magnetic, care se bate la dinamica cu un post de radio FM si cam pierde batalia... :(
Click to expand...

Death Magnetic se aude oribil, a fost şi un mic scandal pe tema asta. Lars spune că sună foarte bine. Unii spun că e posibil să aibă unele probleme cu auzul. Cert e că este primul album la care văd valori Replaygain în zona -14 -15, iar distorsiunile îl fac de neascultat pentru mine. Noroc că există pe net versiunea Guitar Hero, nu e nici aia strălucită, dar măcar nu mai gâjâie nimic.
 
La mine nu gajaie nici la volum mai mare dar e plat, leshinat, nu are nici un pic de dinamica; instrumentele par sa se auda clar dar cam atat, la metale as prefera alt gen de sunet. Chiar am pus de curiozitate The "Black" Album si suna incomparabil mai bine decat asta desi a fost lansat acum 17 ani. :(

P.S. Am gasit vreo 3-4 versiuni de remasterizari facute de diversi useri de torrent, cu unele calitati pe ici-colo dar si cu pierderi in alte privinte. Oricum daca ei sunt multumiti de cum suna e clar ca nu o sa apara o versiune oficiala mai rasarita... pacat, ca muzica e buna. :(
 
Am fost la concert Paul Gilbert săptămîna trecută (plăcut enorm) aşa că m-am apucat să-i caut albumele. Am găsit Space Ship One, Tribute To Hendrix şi Get Out Of My Yard pînă acum. Ultimul mi-a plăcut cel mai mult. Găsiţi piese şi pe YouTube dar e păcat de dumnezeu să le ascultaţi la 64kbps şi înregistrate care cum s-a nimerit.
 
Lacrimas Profundere -- Songs For The Last View. Albumul lor, Memorandum este unul dintre cele mai bune albume scrise vreodata. Una dintre putinele combinatii Gothic - Doom care au iesit bine.

Ultimul album insa, este o dezamagire trista. Este pur si simplu penibil din toate punctele de vedere. Combinatie intre HIM, later Paradise Lost si Depeche Mode. Probabil ca place mult pop-erilor care asculta HIM, dar ca valoare muzicala este zero.

Cel mai trist e ca are portiuni ce aduc a Lacrimas Profundere adevarata si care promit mult, dar apoi vine pop si o structura muzicala absolut comerciala.

N-am zis nimic despre masterizare. Compresia e atat de mare incat totul e la 0dB :(.

And God's Ocean singura melodie reala de pe album. Melodie ca cele din Memorandum. Pacat ca suna atat de prost.
 
Nu sunt fan rock, dar dvd-ul cu Within Temptation & Metropole Orchestra - Black Symphony este bestial. Si ca spectacol si muzica.
Am descoperit formatia intimplator, cautind date despre Sharon den Adel pe care o ascultam in colaborare cu Armin van Bureen - In and out of love.
 
Ana Caram - Amazonia (1991) - 10/10.

Nine Inch Nails - The Slip 24 - 96k Flac (2008) - se poate trage gratuit de pe net, in sensu ca e gratis din vointa lor. Pe scurt, mi s-a facut rau de la alblumul asta (la propriu nu la figurat), maniaci de bass sigur o sa-l adore. Mie pe AKG K271s mi-a facut creieru pasta, nu mai era mult si-mi sangerau timpanele asta cu volumul la 72%. Daca foloseam niste Beyer. DT 770 acum eram pe jumate surd, daca nu chiar de tot. :insane:
 
U2 /// Under a Blood Red Sky: Live at Red Rocks.

Unul dintre cele mai bune concerte pe care le-am văzut vreodată, înregistrat în iunie 1983 la Red Rocks (open-air) Amphitheatre. Sonorizare excelentă, prestaţie energică, setlist solid şi, mai ales, vreme posomorîtă, ideală pentru ce se întîmpla pe scenă. Ceaţa şi ploaia, combinate cu torţele plasate în jurul scenei au făcut dintr-un concert bun unul memorabil. 9/10.

(De remarcat că, în '83, U2 erau doar nişte tinerei la început de drum muzical, de care nu auzise nimeni pe plan internaţional.)

În general, e nevoie de o singură melodie, THE melodie, ca să atragi cuiva atenţia. :)
 
Melechesh /// Emissaries (2006); oriental metal.

Din aceeaşi zonă geografică şi cam în acelaşi stil cu Orphaned Land, dar cu black şi folk în proporţii egale. Influenţele orientale se regăsesc atît în muzică, cît şi în versuri. Prima jumătate a albumului e mai diversificată muzical, a doua merge spre black. 8/10.

Monolith /// Eclipse (2008); post-metal.

Bunicel, dar cu o parte vocală foarte neinspirată/nereuşită. 7/10.

Pendragon /// Pure (2008); neo-prog.

Pe cît nu îmi place mie genul, recunosc că ăsta e un album care m-a prins. 7/10.
 
Guns'n'Roses - Chinese Democracy - hmmm, 7.5/10, probabil biased ca am asteptat cu prea multa nerabdare albumul si am avut asteptari uriase. Per ansamblu excelent, posibil sa mai revin asupra notei, nu am ascultat decat o data albumul cap-coada. Acum sa vad de unde naiba il cumpar, ca la noi mai greu cu asa ceva... :(

LE: sa zicem ca ar ajunge la 8/10 dupa ce l-am mai ascultat o data, totusi raman la ideea ca-s cam multe balade...
 
Last edited:
Din ciclul dacă nu vă spuneam noi că e muzică, nu vă prindeaţi, vă prezint Behold... The Arctopus: Skullgrid (2007). Technical şi-atît metal. Ca să citez un clasic: pe o scară de la 1 la 10, îl plasez pe balustradă.
 
Zakir Hussain (împreună cu Hariprasad Chaurasia - flaut, John McLaughlin - chitară şi Jan Garbarek - saxofon) : Making Music (1987).

Merită reascultat, regăsesc întreţesute ritmuri indiene, spaniole, arăbeşti, jazz, şi multe altele. Îmi place al naibii.

Da, ştiu, sunt un tip analogic într-o lume digitală. :D
 
Opeth -- Watershed. Gay. Sunt inca socat. Opeth este una din trupele mele preferate. Albumul incepe bine, desi cam gay. Albumul e plin de creativitate din aia marca Opeth dar bucatile nu sunt legate unele de alte. Bine, asta nu ma deranjeaza -- ascult de obicei muzica mai haotica dar albumul asta nu are nicio coerenta muzicala. Nici asta nu e asa o mare problema. Problemele sunt partile alea gay, da' gay -- GAY. Ce s-a intamplat cu Opeth? Extreme Progressive Metal? Ce? A fost poate o data. Acum au resuit sa scoata un album extrem de comercial, plin de balade gay. Ma intristeaza cel mai mult faptul ca pe alocuri promite multe, si daca ar fi fost legat altfel ar fi fost probabil cel mai bun album Opeth. Nu de creativitate duce lipsa. Dimpotriva. Problema e ca a fost creat pe un model comercial si a iesit gay. Oricum, chiar si asa gay, tot e un must have. Probabil intra in top 10 2008 albums.

Arch Enemy -- Rise of the Tyrant. Gay. De evitat -- s-au molesit rau. Concureaza cu Cradle of Filth, Dimmu Borgir, Children of Bodom si In Flames la penibilitate. De evitat.
 
Arne Domnerus & Comp. - Jazz at the pawnshop.

Muzica: 10++
Calitate audiofila: 10+++++ (sau altfel spus Chesky sunt un fel de Electrecord pe langa astia de la Proprius). :D

Sunt 3 CD-uri in total. Enjoy.
 
Kuusumun Profeetta :: Lyhtykuja (2008); prog rock eclectic. 9.5/10.

Aduce a King Crimson prin complexitate, a VdGG prin melodicitate (ăsta-i cuvînt?) şi a Magma prin versurile în finlandeză (:B) şi coruri. Printre cele mai bune albume ascultate de mine în ultimul timp.

Ghost Circus :: Across the Line (2008); prog rock. 8/10.

Şi ăsta e bun, vroiam să-l laud rău rău, dar mi-a tăiat Lyhtykuja din elan. :D
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top