Sa contribui si eu cu ceva...
Sting - If On A Winter's Night
Un fel de album cu "colinde" care-s de fapt niste simple melodii cu teme de iarna. A nu se confunda cu ce face Hrusca pe la noi, nu are nici o legatura. Putin mai lent decat mi-as fi dorit dar bine tras si evident exceptional interpretat, ca orice album Sting.
Diana Krall - Quiet Nights
Se pare ca Diana Krall s-a intalnit cu alt gen de muzica, nu stiu exact care - ceva oarecum sud-american dar nu latino sau buena vista, ceva de nisa, nu am cultura muzica care sa-mi permita sa-i dau nume - iar rezultatul e destul de interesant. Prima auditie a fost mai degraba neplacuta, a doua deja a inceput sa placa; ca de obicei, impecabil inregistrat si cantat.
Dream Theater - Black Clouds And Silver Linings
Probabil cel mai bun album Dream Theater dupa Six Degrees of Inner Turbulence din 2002, pacat ca the loudness war a fost pierdut din nou iar albumul sta prost cu dinamica, fiind aproape la fel de plat si obosit ca si Death Magnetic @ Metallica. Interpretarea in schimb a fost excelenta, la fel si compozitia.
Metallica - Francais Pour Une Nuit
Ca tot vorbeam de Death Magnetic, acesta e unul din concertele seriei, 2009, scos pe BD cu sunet DTS-HD de foarte buna calitate. Teoretic, pentru ca si aceasta inregistrare sufera de loudness si in plus e aproape lipsita de bass jos, de toba mare - pentru prima oara a trebuit sa apelez la corectiile de ton din amplificator pentru a face Metallica sa sune ca un metal. In rest, paradoxal, sunet destul de bun, cu o tona de detalii la chitara, cinele, etc si cu o interpretare foarte inspirata, practic cel mai bun concert Metallica dupa S&M de acum 10 ani. Il recomand oricarui ascultator de metal, e piesa de colectie...
Arne Domnerus - Jazz at the Pawnshop
Unul din cele mai bune albume de jazz facute vreodata, considerat de referinta in lumea audiofila si nu numai; in anul 1976 o mana de artisti unul si unul s-au adunat intr-un club de jazz si au cantat ce le-a trecut lor prin cap. Sunetul este live, cu vorbaraia din bar, cu paharele ciocnite de meseni, cu micile acordari de instrumente dinaintea pieselor. Totul suna complet, natural, nimic supra-prelucrat cum face Chesky Records de exemplu. In varianta XRCD din 1996, facuta dupa recuperarea unor master tapes pierdute in anii '80, pot spune ca am trait cea mai veridica experienta de live de pana acum, evident cu exceptia live-ului adevarat. Trebuie avut in colectie si incercat chiar daca de obicei nu ascultati jazz/blues sau chiar daca nu agreati genul. Merita o incercare, trust me...
.
Recomand..
Vezi "Tormato", "Open your eyes" si "The ladder". Numai Tormato imi da dureri de cap (adica il vreau neaparat), restul care imi lipsesc sunt un fel de britni in duet cu Chris Norman.
