Ch3m1kal
Lethal
Imi permit sa te contrazic in privinta gameplay-ului care mi se pare sufletul seriei PoP.
Grafica a fost buna in Sands of Time, in celelalte doua mi se pare ca a scazut nivelul si au apavut cam multe buguri.
Sunetul se prezinta si el bine in general, singura mica problema fiind voice acting-ul care cam scartie pe alocuri.
Astea oricum sunt detalii minore, gameplay-ul este aproape perfect, iar controlul mi se pare genial.
E suficient de simplu incat sa nu-ti ia mai mai mult de 10-15 minute sa te acomodezi cu el si in acelasi timp suficient de complex incat dupa ce reusesti sa executi o serie de acrobatii complexe (pentru mine cel putin, majoritatea placerii in jocul asta e derivata din agilitatea nebuneasca a printului fara nume
), e imposibil sa schitezi macar un mic zambet satisfacut si eventual un "Hehe...Cool!".
Ce nu-mi place mie e directia in care a luat-o seria dupa Sands of Time. Acesta mi s-a parut aproape perfect... level design excelent, puzzle-uri si elemente acrobatice spectaculoase, intrerupte ocazional de lupte la fel de spectaculoase toate servind la crearea unei atmosfere de basm.
Din pacate odata cu Warrior Within, cineva s-a gandit ca ar fi bine sa bage un sistem de lupta inutil de complex in care iti cam prinzi degetele si cu ocazia asta sa faca luptele mult mai grele.
Rezultatul final sunt aceleasi puzzle-uri si acrobatii punctate de momente de stress si injuraturi pt. ca repeti a 3-a oara vreo lupta idioata pentru simplul motiv ca unul din cei 8 inamici cu care te luptai a reusit sa te loveasca si dupa el au urmat si prietenii.
In The Two Thrones s-a mai rezolva un pic treaba, in special datorita sistemului de speed kills, care mi se pare superb, dar din pacate luptele raman mai mult un element de strress decat o diversiune ocazionala si binevenita, rezultatul final fiind ca s-a pierdut prea mult din atmosfera aceea deosebita care m-a tinut lipit de monitor cand am jucat Sands of Time.
Grafica a fost buna in Sands of Time, in celelalte doua mi se pare ca a scazut nivelul si au apavut cam multe buguri.
Sunetul se prezinta si el bine in general, singura mica problema fiind voice acting-ul care cam scartie pe alocuri.
Astea oricum sunt detalii minore, gameplay-ul este aproape perfect, iar controlul mi se pare genial.
E suficient de simplu incat sa nu-ti ia mai mai mult de 10-15 minute sa te acomodezi cu el si in acelasi timp suficient de complex incat dupa ce reusesti sa executi o serie de acrobatii complexe (pentru mine cel putin, majoritatea placerii in jocul asta e derivata din agilitatea nebuneasca a printului fara nume
), e imposibil sa schitezi macar un mic zambet satisfacut si eventual un "Hehe...Cool!".Ce nu-mi place mie e directia in care a luat-o seria dupa Sands of Time. Acesta mi s-a parut aproape perfect... level design excelent, puzzle-uri si elemente acrobatice spectaculoase, intrerupte ocazional de lupte la fel de spectaculoase toate servind la crearea unei atmosfere de basm.
Din pacate odata cu Warrior Within, cineva s-a gandit ca ar fi bine sa bage un sistem de lupta inutil de complex in care iti cam prinzi degetele si cu ocazia asta sa faca luptele mult mai grele.
Rezultatul final sunt aceleasi puzzle-uri si acrobatii punctate de momente de stress si injuraturi pt. ca repeti a 3-a oara vreo lupta idioata pentru simplul motiv ca unul din cei 8 inamici cu care te luptai a reusit sa te loveasca si dupa el au urmat si prietenii.
In The Two Thrones s-a mai rezolva un pic treaba, in special datorita sistemului de speed kills, care mi se pare superb, dar din pacate luptele raman mai mult un element de strress decat o diversiune ocazionala si binevenita, rezultatul final fiind ca s-a pierdut prea mult din atmosfera aceea deosebita care m-a tinut lipit de monitor cand am jucat Sands of Time.
.