Ultimele jocuri cu care ne-am delectat - impresii

Styr

Styr

Follower of the old ways
In acest topic as vrea sa postati impresiile voastre despre ultimele jocuri pe care le-ati jucat, nu trebuie sa fie jocuri aparute recent si nici notele date de site-ul X sau Y.
Din moment ce l-am deschis sa incep eu...
Ieri am jucat o buna parte din Call of Duty - United Offensive. Acesta este structurat, ca si CoD, in 3 "calupuri" de misiuni, cu americanii, cu englezii si cu rusii. Misiunile cu americanii sunt foarte grele datorita faptului ca indivizii care sunt cu tine nu fac NIMIC, trag pe langa, stau cu dusmanul cot la cot, fiecare vazandu-si de treaba lui. Cum se termina misiunile cu americanii jocul isi revine, indivizii de langa tine incep sa isi ia rolul in serios si devin camarazii tai. Cam asta a fost lucrul care m-a deranjat cel mai tare in acest joc, in rest jocul este un FPS tipic care nu straluceste din nici un punct de vedere.
Grafica nu aduce, nici ea, nimic spectaculos, acelasi engine de quake 3, sunetul, in schimb, reuseste destul de bine sa te introduca in atmosfera specifica ww2.
Cu toate acestea jocul iti da un feeling aparte, pe mine unul reusind sa ma prinda.
 
In ultimele 2 luni am terminat din nou toata seria Operation Flashpoint - grafica veche, dar o senzatie de libertate in misiuni (insule uriase) si de realism nemaiintilnita in alt joc; Hidden and Dangerous 2 (de plictiseala) - un FPS destul de realist despre WW2; SWAT3 Elite Edition - un tactical shooter mai vechi, dar mereu de actualitate; in weekend ma apuc din nou de Blitzkrieg - un RTS din WW2 destul de greu ca sa fie interesant - sau Hidden and Dangerous - Sabre Squadron.
 
Am jucat si eu cateva misiuni din United Offensive. Prima impresie: nu aduce nimic nou fata de Call of Duty (poate doar niste retusuri grafice), insa nici nu era nevoie de vreo noutate, zic eu. Jocul e la fel de interesant si imersiv ca si predecesorul, reusind sa ma captiveze din prima. Cum spuneai si tu Sathanule, are feeling. Mai mult nu am ce adauga, mai ales ca nu am jucat decat primele misiuni.
Tot la capitolul Ww2, am reusit sa joc putin Brothers in Arms. Din pacate, o versiune incipienta (beta 0.1) pt. Xbox. Cu toate astea, jocul e foarte promitator, din toate punctele de vedere: grafica (destul de reusita, mai ales pt. o consola; pe PC probabil ca o sa fie cu adevarat impresionanta), gameplay (A.I. reusit, cateva elemente de tactica si nemti care abia asteapta sa fie impuscati:hihi: ) si povestea care e inspirata din acelasi roman ca si filmul Band of Brothers (nu mai retin numele cartii).
 
Beyond Good and Evil - un exelent joc de aventura care din pacate este prea scurt.
The Simpsons Hit and Run - pentru fanii Simpsons este un "must play"; restul lumii poate sa-l incerce, e un joc foarte haios. Singurul lucru pe care-l am de reprosat este faptul ca trebuie sa te chinui putin (mai mult) pentru a cumpara chiar TOT ce este in joc.

Edit: am pus linkurile catre gamespot pentru ca review-urile mi se par corecte, la fel si notele. In plus se gasesc si user reviews acolo si user ratings.
 
Thief: Deadly Shadows - un joc superb. Unul dintre puţinele pe care l-am şi terminat în ultima vreme. Merită să-l joci fie şi numai pentru nivelul Shalebridge Cradle. Îmi amintesc prima întâlnire cu Thief 2 şi frustrarea iniţială pentru că nu puteam trece de nişte gărzi. Genul stealth nu m-a prins la început, însă după ce m-am prins eu cam ce trebuia să faci să îţi îndeplineşti obiectivele şi mecanica jocului, nu l-am mai lăsat din mână.
Feeling-ul din Thief: Deadly Shadows este aproape de ideal. Am simţit totuşi lipsa unor poveşti pe lângă cea principală care să dea oraşului o mai mare credibilitate, ştirbită oarecum de impresia de sătuc mai degrabă decât un oraş în sine. De sunet nu m-am putut bucura la adevărata lui valoare, placa mea audio fiind un pic depăşită de tehnologie. Dacă am ajuns să-mi fac planuri de upgrade numai pentru un joc.... :B

Beyond Good and Evil mi s-a părut antrenant şi inovativ (singurul joc la care scoţi repede aparatul foto înainte de o luptă pentru a-ţi imortaliza inamicul :D), păcat însă că n-am reuşit să trec de barele alea laser de la a treia cursă (cu ocazia asta, dacă are cineva vreo salvare...e binevenit :)).
 
Last edited:
Starcraft (Brood war) - probabil cel mai bun joc de strategie real time ever. Desi este vechi (are vreo 7 ani), nu s-a nascut inca joc care sa ii faca o concurenta reala.
 
Originally posted by Toranaga
...păcat însă că n-am reuşit să trec de barele alea laser de la a treia cursă (cu ocazia asta, dacă are cineva vreo salvare...e binevenit :)).
Click to expand...
E o rampa imediat langa ele, poti sa sari cu hovercraft-ul...apoi ar mai fi si www.gamefaqs.com pentru un walkthrough complet. Have fun :)
 
Vampire: The Masquerade - Bloodlines
După ce am tot citit review-uri nu prea încurajante, am aşteptat să iasă patch-ul întâi, în sfârşit am reuşit să-l iau acum câteva zile.
Prima impresie este cea lăsată de ecranul de autorun. M-am mai dezumflat niţel. Cred că e cel mai urât din câte am văzut în ultima vreme. Pare făcut de cineva fără simţul combinării culorilor, mai ales în cazul butoanelor la hover. Am trecut peste asta şi l-am instalat. Următorul pas a fost instalarea patch-ului care aduce jocul la versiunea 1.2, editarea shortcut-ului pentru a avea acces la consolă şi i-am dat bătaie.
Primul lucru pe care-l faci după click pe new game este să-ţi alegi caracterul cu care vei juca. Sex? Hmm.... Ok, male it is; aleg să răspund la nişte întrebări pentru a-mi stabili clanul şi valorile iniţiale ale atributelor şi ajung la character sheet, unde mă lasă să fac unele modificări înainte să intru în pâine. Sunt nerăbdător şi dau Accept. Orice vampir îşi începe aventura cu Embrace. Începe filmuleţul de introducere. Mă apucă durerea de cap. Indivizii de pe sticlă se mişcă de parcă ar avea ceva probleme cu spatele. Oups!, stai că aici sunetul a luat-o înainte. Cel mai tare este însă individul pe care eu ar trebui să-l am în faţă pe tot parcursul jocului. Un fel de rapper cu părul lung şi aranjat în nişte şuviţe. Ugly as hell. Nu ştiu la ce s-or fi gândit când au dat undă verde caracterului, dar n-au fost în toate minţile. Mă aşteptam la un Caine (Blood Omen 2) sau un Raziel, un individ cu care să te poţi identifica în aventura virtuală, nu la tipul care îţi mânjeşte parbrizul cu spumă când aştepţi cuminte la semafor în Bucureşti. Aştept să se termine filmuleţul şi aleg să încep un nou joc, de data asta cu o domnişoară (I suppose). Aceeaşi lipsă de inspiraţie şi în cazul ei, dar parcă mai merge. Ok, şi e puţin cam crăcănată, dar poate îi găsim o fustă mai lungă sau un palton mai încolo în joc.
Există un tutorial la început, dar poate fi sărit fără probleme (thank god!) şi ajungem la apartamentul în proprietate personală în care e aprins radioul (risipitori californienii ăştia). Radioul bineînţeles că funcţionează ca un casetofon; dai stop, aştepţi, play şi emisiunea continuă de unde o lăsase, să nu pierzi ceva. Reclamele la pui sunt fantastice. :D
După puţină colindătură pe străzile din Santa Monica realizezi că nu sunt decât vreo 3 străzi paralele, în total cam puţin de văzut. Maşini nema, bine însă că merg semafoarele. Pietonii nu îndrăznesc să treacă pe roşu (parcă îmi aminteşte chestia asta de un desen animat cu o şosea goală în deşert... poate de-aia le era teamă.... la maniacii care circulă în ziua de azi pe străzi, better safe than sorry), merg de colo colo pe trotuar, în fine, fac ce ar trebui să facă orice pieton care se respectă.
Există în Bloodlines câteva figuri remarcabile după care sunt creaţi ceilalţi cetăţeni ai L.A.-ului. Theresa seamănă foarte bine cu Jeanette... oups, sunt surori gemene :D, par să fie doar două tipuri de prostituate (utile pentru sânge zic unii, dar eu n-am apelat la ele. 50$ pentru câteva picături nu mi s-a părut că merită osteneala), una cu părul prins în coadă şi încă una. Restul sunt doar altfel vopsite probabil.
Mişcările în luptă şi sistemul de luptă cu totul sunt jenante de-a dreptul. Armele de foc nu merită nici o atenţie, punctele de la abilitatea care te ajută să le foloseşti sunt mai bine cheltuite în alte părţi. Foarte util lockpicking-ul însă.
Quest-urile sunt în general plăcute şi antrenante, ca şi dialogurile de altfel. Un exemplu de quest foarte interesant este cel în care trebuie să convingi două personalităţi ale unui singur caracter să convieţuiască în pace doar vorbind cu fiecare. Dacă reuşeşti (mie nu mi-a ieşit şi n-am mai insistat), primeşti 3 puncte de experienţă (puncte care pot fi atribuite direct către atributele care te interesează. Cu cât dezvolţi mai mult un atribut, cu atât următorul nivel va fi mai costisitor de atins), dacă nu, primeşti un punct. Ai o libertate destul de mare din punctul ăsta de vedere. Mai rău e cu unele misiuni care "pierdute" îţi vor scădea un punct de Masquerade (ai maxim 5 de pierdut). Există însă şi quest-uri care îţi readuc puncte de Masquerade, deci nu e capăt de drum dacă pierzi unul. :)
Având în vedere faptul că unul dintre clanurile cu care poţi juca este Nosferatu (nişte vampiri un pic mai hidoşi cu care nu e bine să te plimbi nestânjenit pe stradă), faptul că nu-l poţi convinge pe un individ (ca Nosferatu nici nu te poţi apropia de el fără să o ia la fugă :D) să-ţi spună ce vrei decât pe bani şi bani n-ai nu ridică nici o problemă, căci poţi să-i accesezi computerul cu parola scrisă la vedere pe un bileţel şi să afli ce ai nevoie.
Nivelul cu hotelul bântuit e destul de bine realizat, însă nici pe departe ca Shalebridge Cradle din Thief: Deadly Shadows.
Crash-urile de care se vorbeşte în aproape fiecare review nu le-am întâlnit până acum (probabil patch-ul şi-a făcut datoria), însă există o reală problemă cu nivelul fps şi timpul de loading între zone relativ mici. Din câte am putut observa, jocul îşi pierde din performanţă cu cât îl joci mai mult timp fără restart. La ieşirea într-o zonă exterioară de multe ori eşti întâmpinat de sacadări dureroase şi sunet plin de glitch-uri.
Ar mai fi şi unele texturi care suferă de flicker.
Cu toate problemele astea, jocul a reuşit să mă captiveze. Poate am o înclinaţie mai mare către gen, altfel nu-mi explic de ce.
Dacă vreţi să-l încercaţi aşadar, o faceţi pe barba voastră. :p
 
Last edited:
Bravo Toranaga! Daca ai reusit sa joci mai mult de o ora Vampire Bloodlines inseamna ca ori ai o rabdare demna de invidiat ori erai foarte plictisit :D. Eu unul nu am rezistat mai mult de vreo cateva zeci de minute. Multitudinea de buguri (damn, am ajuns sa urasc cuvantul asta), designul saracacios, insipid si chiar stupid si mai ales performanta sub orice critica mi-au dezumflat asteptarile imense (da, am picat in plasa publicitatii care i s-a facut). Asa ca jocul zace undeva pe birou; poate am sa-i mai acord o sansa intr-o zi cu soare cand o sa ma plictisesc mai rau decat ma plictisesc acum la munca.
Totusi am simtit nevoia unui RPG. Guild Wars s-a dus deocamdata, World Of Warcraft inseamna prea multe batai de cap si pe piata nu a mai aparut nimic la capitolul asta. Solutia: am reinstalat Neverwinter Nights (plus addon-uri si patchuri) si am inceput sa caut module. Nu a trecut mult si am gasit unul foarte reusit, care a reusit sa ma captiveze: Lord Of Terror. Modulul este un fel de remake al povestii din Diablo (primul joc din serie, o capodopera:)) si necesita instalarea unui community pack.
Deocamdata atat! (work is over :D ) To be continued...
 
The Chronicles of Riddick: Escape From Butcher Bay - Developer's Cut

La ce te poţi aştepta de la un joc de nota 9.3/10?
La ce e mai bun, bineînţeles. Toţi cei care l-au jucat s-au grăbit să-l catalogheze drept surpriza anului, surclasând în ochii lor producţii mult mai aşteptate, cum ar fi Doom 3 şi chiar Half Life 2. Comparaţia cu Doom 3 nu vine însă din faptul că ambele jocuri fac parte din acelaşi gen, well, nu numai. Grafica lui Riddick seamănă foarte mult cu cea din Doom 3. Poate şi locaţia acţiunii jocului este de vină. Dacă omul nostru trebuia să scape dintr-o închisoare gen Changi probabil aducea mai mult a Far Cry.

Prima impresie după dublu click pe executabil este tristă pe o placă gen 9500 modată. Păi dacă şi meniul se mişcă greoi, la ce să te mai aştepţi de la jocul în sine? Şi aici apar diferenţele faţă de Doom 3. Dacă în Doom 3, după ce modificam un fişier de configurare, jocul rula acceptabil (20-30fps în majoriatea situaţiilor), aici mai mult de 15 nu erau (în plus, meniul lui Doom 3 se mişca mult mai bine. :B). Şi asta la rezoluţia de 1024x768 cu detaliile la minim şi Pixel Shader 2.0. La 1.0 grafica era plină de bug-uri şi nu se observa vreo îmbunătăţire de performanţă, cel puţin pe 9700 (9500 modat).
Cu un 6800GT însă, lucrurile se schimbă. Atenţie însă cu PS2++ din video options. Framerate-ul de 15fps este garantat în majoritatea situaţiilor dacă alegeţi PS2++. La PS2 merge perfect.

Jocul începe chiar promiţător. Eşti condus în Butcher Bay de un gardian de culoare care "beneficiază" de vocea lui Ice Cube din câte mi-am putut da seama. Spre deosebire de filmele individului, aici sună chiar bine. :D Din predica adiministrată de acesta pe drum îţi dai seama că e pe bune. Fără menajamente, limbajul e chiar "de acolo".
În închisoare ai posibilitatea de a face diverse favoruri unor deţinuţi pentru a câştiga bani sau vreo armă albă sau un pachet de ţigări. Pachetele de ţigări deblochează nişte imagini care au stat la baza design-ului închisorii şi alte lucruri destul de neinteresante în opinia mea. Cine naiba intră în joc doar să vadă concept art? Poate să fie un fel de quest. "Uite bă, eu le-am găsit pe toate."
Grafica arată foarte bine şi nu suferă de monotonie. Mai sunt şi mici bug-uri pe alocuri (texturile de sânge nu se prea "mulează" pe individul pătat în cădere şi suferă de flicker uneori. Faptul este clar vizibil în unul dintre ultimele secvenţe cinematice din joc. Recunosc. Ăsta e un fel de nod în papură, pentru că în general n-ai ce-i reproşa graficii. Totul e acolo unde ar trebui să fie.
Sunetul este şi el pe măsură, poziţionarea fiind foarte bună, muzica ce te avertizează că există un pericol iminent în zonă, vocile personajelor sunt credibile, sunetul armelor dă senzaţia scontată de realism etc.

Gameplay-ul este însă cel care face din acest joc unul foarte bun. Ai posibilitatea în general să te arunci ca Rambo în luptă, dar şi să te furişezi în umbră şi să-ţi dobori adversarii fără zgomot. În plus, e util să duci cadavrele la adăpost de privirile curioşilor. Chestia asta se poate face însă doar în modul stealth (crouched adică).

Modul stealth, despre care citisem în diverse review-uri că ar trebui să le dea de gândit celor care au realizat seria Thief, nu mi s-a părut deloc o revoluţie. Ok, se albăstreşte ecranul şi inima începe să-ţi bată mai rapid când se apropie un inamic. So what? Poate e o chestie de gusturi şi eu sufăr de contaminare cu Thief, dar nu mi s-a părut că aduce ceva mai bun sistemul ăsta faţă de light gem.
Tot la capitolul gameplay, mai menţionez că este primul joc în care faptul că înfrunt direct cu mâinile goale un inamic înarmat cu un shotgun nu înseamnă că am pierdut din start. Cu o acţiune la momentul potrivit îl poţi ucide cu propria-i armă. Quite cool. :D
Că tot am adus vorba de mâini goale şi de arme, în joc nu vă aşteptaţi să găsiţi zeci de tipuri de arme, de la pistol la rocket launcher sau mai ştiu eu ce. În general, de fapt, trebuie jucat cu mâinile goale, căci în zonele deschise ale închisorii orice armă la vedere duce la moarte instant. La capitolul arme, mai sunt şi armurile robotizate Riot Guard şi Heavy Guard, sublime în opinia mea, mai ales că ajungi să le foloseşti după ce te chinui să elimini inamici care "le poartă".

Ei, şi cum jocurile bune în ultima vreme durează puţin, Riddick nu se dezminte. L-am terminat în două seri, în total cam 10-12 ore de gameplay. Dar ce gameplay! Bine că avem parte şi pe PC de asemenea titluri (jocul a apărut întâi pe Xbox), deşi nu mă aştept prea curând la Metal Gear Solid 3 sau Katamari Damacy sau, de ce nu, Fable.
 
Star Wars: Knights of the Old Republic (KOTOR mai pe scurt :D )

Cred că toată lumea a văzut Star Wars, deci cam ştie despre ce e vorba. Light side, dark side, Jedi, the force (Luke?).
Aveam jocul ăsta cam din vară şi n-am prea avut chef de el până acum câteva zile, când am dat peste un review entuziasmant, scris de un tip în ale cărui gusturi am încredere.
Jocul este un RPG similar cu Neverwinter Nights, dezvoltat tot de Bioware (iarăşi un lucru bun), în care prima diferenţă faţă de cel din urmă este controlul mişcărilor personajului cu tastele wasd. Se poate controla şi cu mouse-ul, dar numai atunci când avem un target in sight (obiect cu care putem interacţiona, npc sau inamic). Click acolo şi se deplasează în direcţia lui. La început pare un pic ciudat, însă te obişnuieşti foarte repede cu controlul.

Grafica e foarte bună şi rulează fără probleme cu câteva excepţii (zonele unde trebuie să te deplasezi în direcţia soarelui de ex), unde cu toate detaliile la maxim sacadează dureros şi nici măcar nu te mai poţi mişca (te trezeşti după un blocaj ca celălalt capăt al zonei în care te aflai). Nu m-am prins dacă e de la soft shadows sau de la iarbă. Săbiile laser sunt un deliciu, şi chiar dacă pe la sfârşit se cam repetă luptele cu dark jedi, tot nu m-am săturat de ele. Călătorind pe diverse planete, dăm de medii diverse, care arată foarte bine (deşert, apă, câmpii, păduri, interioare de nave etc.). Şi personajul nostru, pe care-l ai în faţă tot jocul, perspectiva fiind una 3rd person, similară cu chase cam-ul din NWN, dar numai că acolo nu aveam tavan chiar dacă eram indoors. :)

Sunetul e poziţionat perfect, muzica de un ritm mai alert intră în scenă (cum deja ne-am obişnuit la jocurile Bioware) când te apropii de un inamic şi dispare când zona e safe. Vocile personajelor sunt perfecte, deşi nu se sincronizează prea bine cu vizualul, lipsync-ul fiind slăbuţ, but really, who cares? :D Toate dialogurile sunt vorbite, însă aici trebuie specificat că fiecare vorbeşte pe limba lui, aşa că, pe la 30% din total sunt voci de alien din care nu înţelegi nimic. Pe deasupra, se mai şi repetă şi devine enervant şi te deranjează la citit subtitrările. I mean, dacă vă mai amintiţi cum comunica wookie-ul din star wars (chestia aia înaltă şi păroasă :D), încercaţi să vă imaginaţi că sunt ceva dialoguri cu wookies pe planeta lor. Grr... :D

Gameplay-ul este cel clasic la jocurile bazate pe regulile AD&D. Dezvolţi personajul şi lupta e pe sistemul realtime pe ture. Majoritatea luptelor nu necesită nici măcar o intervenţie din partea ta, poate doar un healing, pe care nu-l fac automat. Există un queue în care îţi poţi înşirui nişte atacuri sau acţiuni, been there, done that. Sunt unele probleme la selectarea target-ului în luptele aglomerate, dar dai pauză, roteşti camera şi merge până la urmă.
În joc poţi avea cam 9 aliaţi la un moment dat, însă e destul de greu, fiindcă pe unii pur şi simplu nu poţi să-i convingi să treacă de partea ta. Din aceştia, doar 2 te pot urma în misiune la un moment dat. Şi aici diferă de NWN, pentru că nu sunt simpli henchmeni cărora să le dai ordine, ci îi poţi controla. Nasol e că se mai pierd în nivele şi trebuie să stai să-i aduci înainte de a trece în altă zonă.

Povestea e superbă. Fiecare dintre cei cu care te aliezi are povestea lui, pe care o descoperi pe parcurs încetul cu încetul, intervin unde pot da un sfat în dialogurile pe care le porţi. Well, unele sfaturi sunt cam sadice, mai ales dacă vorbim de HK-47, un droid cu atitudine :D. De exemplu:
Explanation: It's just that... you have all these squishy parts, master. And all that water! How the constant sloshing doesn't drive you mad, I have no idea...
...
Shall we find something to kill to cheer ourselves up?
Click to expand...
Jesus, şi asta nu e nimic! :hihi:
Poţi face diverse alegeri pe tot parcursul jocului, multe dintre questuri având multiple modalităţi de rezolvare. Poţi parcurge jocul alegând să fii mai aproape de dark side sau de light side, cu cât ai un skill persuade mai dezvoltat, cu atât vei fi în stare să afli mai uşor amănunte de la interlocutori, etc.
Şi cum universul star wars nu e nimic fără "ză fors", aceasta se manifestă printr-o specializare suplimentară, gen double class, şi aduce a magia din universul fantasy.
Jocul se termină în cam 20-25 de ore în funcţie de câte quest-uri adiţionale decizi să rezolvi. Şi merită fiecare minut. :)
 
LAN Party Classics

The year was 2002... lumea se recupera dupa 9-11, iar eu incercam a nu-stiu-cata oara sa ma las de RTS-uri, folosind de data aceasta reverse-psychology si legea saturatiei... asa ca am introdus la LAN party-uri jocul Empire Earth caracterizat printr-un singur cuvant : massive.

Empire Earth a fost in scurt timp poreclit "mancatorul de zile". Se iau intre 4 si 8 insi, o retea de cartier sau un LAN party cu compuri cat de cat competente, si daca dupa 4 ore de StarCraft parca incepea sa se inclesteze biata mana pe mouse, in cazul Empire Earth, 4 ore insemnau doar doua jocuri, adica mult sub doza zilnica.

Pentru cei care n-au jucat (desi m-as mira), Empire Earth a fost construit pe principiul "rock, paper, scissors" folosit cu succes de seria AOE (si de suita sa de clone, vezi Czar, Knights & Merchants, etc), dar te lasa sa joci cu orice, de la oameni cu pietre la bombardiere atomice la roboti autonomi de explorare si exterminare - intr-un mediu full 3D. Se poate juca pe harti imense, si necesita mult mai multa atentie si competenta decat - de exemplu - RTS-urile de la Blizzard; de aceea este si considerat un joc "hard", pentru ca in Empire Earth razboiul e ca la carte, cu componenta strategica, componenta tactica, battlefield intelligence si alte concepte care sunt trivializate in alte jocuri.

Jocul este impartit in epoci, vreo 16 la numar (? daca nu ma lasa memoria). Pe LAN de obicei jucam numai in vreo 3 dintre erele terminale, incepand cu Atomic Age - World War 1 si terminand cu Atomic Age - Modern. Si de obicei cadeam de acord sa jucam fara profeti, pentru ca eliminau din realismul jocului. Dupa ce se linisteau vocile care cereau sa jucam pana in epocile viitorului, sau in Renaissance, cu dragoni si cuiraseri (deh, in fiecare este cate un mic mare hatman), incepea batalia. Pe hartile imense din Empire Earth chiar existau fronturi de lupta, manevre de artilerie, debarcari sustinute de flota si coordonate cu raiduri aeriene, wolfpacks, blitzkrieg, rushuri cu lunetisti, partizani infiltrati in liniile de productie, P.A.K.-uri care cadeau taman bine cand venea valul de tancuri, si mai spre sfarsit holocaust nuclear si presiune tactica cu portavioane. Plus o gramada de micromanagement, mai ales la duelurile de artilerie.

Pentru cei care au rabdare sa treaca peste nivelul StarCraft/Warcraft, si pot sta mai mult de o ora la un RTS luptand aproape fara oprire, Empire Earth era ideal. Mai nou, am inteles ca apare Empire Earth 2 prin aprilie, cu grafica de ultima generatie, dar cu aceeasi idee. Gamerul hardcore trebuie sa faca o alegere foarte dureroasa intre RPG-uri, MMO-uri si RTS-uri anul asta...
 
Vietcong -un FPS mai vechi, care promitea multe, dar care s-a dovedit a fi destul de slabut. Singurele chestii cu adevarat interesante sunt animatiile de la inceputul si sfarsitul fiecarei misiuni si comentariile coechipierilor tai din timpul briefing-ului. Jocul nu devine plictisitor pe parcurs, intotdeauna apar elemente noi, dar conceptul in sine al jocului, fara multe posibilitati de abordare a unui scenariu, este lucrul care m-a determinat sa-l numesc slabut. Oricum, mai interesant decat HL 2. Producator Illusion Softworks.
Chrome - l-am jucat mai demult, insa jocul asta merita mentionat. Pe langa grafica mai buna decat cea din Deus Ex, are o actiune care te captiveaza si un scenariu destul de bine gandit. Observatie: chipurile de pe coperta apar la fel si in joc (what you see is what you get). Ca mai toate FPS-urile care se respecta, contine si vehicule. Producator Take2 Interactive.
Freelancer -Un simulator spatial-RPG mai putin complicat decat X2 insa la fel de interesant. Contine cam aceleasi tipuri de misiuni, trade/fight, iar in modul multiplay se misca destul de bine. Misiunile single player te plimba prin intreg universul jocului, iar scenariul este intr-adevar demn de un simulator spatial, cu multe tradari, prieteni neasteptati si o rasa de extraterestri "bent on destroying the universe". Producatorul este Microsoft Studios.
 
Roller Coaster Tycoon 3 - Dupa ce m-am delectat luni la rand cu RTC 2, am zis sa incerc si urmatorul RTC.

Din punctul meu de vedere este mai slab (nu cu mult) 3-ul decat 2-ul. Intr-adevar, sunt o multime de ride-uri gata facute, foarte multe magazine and stuff cu care sa-ti impopotonezi parcul (exista atat de multe obiecte decorative ca m-a apucat durerea de cap :D - poti sa-ti creezi parcul doar pe o anumita tema fara probleme - de exemplu Vestul Salbatic), dar... nu m-a atras atat de mult. In primul rand datorita modului Career in care te descuri mai greu decat in RTC 2. Desigur, Bronze si Silver Award se obtin destul de usor cu banii primiti default, dar pentru a ajunge la Gold ai nevoie de profit, de bani. Si tocmai acest profit este mult mai greu de obtinut in RTC 3.

Exista multe moduri de joc, printre care Sand Box, in care iti creezi parcul dupa bunul plac, fara limita de bani (ceea ce e foarte antrenant :D ). Mai exista si modul de creare a coast-erelor, a magazinelor si a personajelor care iti viziteaza parcul! Cel mai interesant mi s-a parut sa-mi creez propriile "trenulete" si sa le fac cat mai antrenante si mai intense. Chiar am facut un concurs cu fratele meu pe aceasta tema :D. Cel mai mult am reusit sa fac un coaster cu Intensity Rating de 17.62. Care ma bate... il astept :D

Nu am reusit sa termin toate "misiunile" din joc pentru ca sunt foarte multe. Totusi, e un joc care te atrage din toate punctele de vedere, mai ales ca poti sa te dai in trenulete si in atractii ca si cum ai fi un vizitator. Sa vedeti ce misto e ! Daca ar exista asa ceva si in Romania... :D

O sa mai revin cu alte jocuri...
 
Knights of the old Republic- Sith Lords
Am ramas relativ neimpresionat de KOTOR I. De aceea, cand m-am apucat sa joc KOTOR II nu ma asteptam la mare lucru. Ei bine, asta e unul din jocurile care m-a pus rau pe ganduri. Pe langa poveste (caci jocul asta are cu adevarat o poveste, si inca una foarte captivanta), reuseste sa te prinda cu muzica, efectele sale speciale, si mai ales, felul cum iti permite sa abordezi orice interactiune cu personajele. Nu ma refer la toata prostia aia dark-side light-side caracteristica jocurilor pe tema SW, ci la modul cum vorbele si actiunile tale ca personaj principal cauzeaza bine (sau nu) tuturor celor cu care te intalnesti. Dialogurile sunt asa fel facute sa iti dea cel putin trei variante de interactiune: good, bad and something in between, iar personajele din anturaj pot fi interogate cu privire la detalii despre vietile lor inainte de a te intalni pe tine. Aproape fiecare alegere pe care o faci poate duce la o noua modalitate de abordare a jocului. Ca detalii tehnice, jocul incape pe 4 cd-uri, se instaleaza pe 3.8 GB, asa ca a trebuit sa fac curat pe o partitie ca sa pot sa-l savurez. Dar a meritat :). Eu zic ca daca aveti timp (il joc de vreo trei zile numai pe el si nu cred ca am ajuns la mijloc), loc pe hard si cd-urile, dati-i un install.
 
Eu o sa fiu mai saracutz cu comentariile, dar cam asa sta treaba:

Single Player: KOTOR 2 - superb, l-am inceput direct pe Dark Side.
Multi Player: World of Warcraft.

Din pacate in ultima vreme WoW imi mananca cam tot timpul liber si nu mai savurez cum trebuie jocurile SP.
 
Nexus - The Jupiter Incident - probabil ca multi de pe acest forum isi vor aduce aminte de RTS-urile in spatiu care le-am jucat pe HC-uri (si nu numai). De atunci, nu a mai aparut mai nimic la fel. Da, s-a incercat, dar tot timpul au reusit sa omita cate ceva, de obicei lucruri destul de importante. Pana acum - eu cel putin nu am mai jucat un RTS in spatiu atat de 'convingator' de foarte mult timp, si intre somn, mancare si munca aproape ca l-am terminat in 3 zile, n-am mai dat de un joc care sa ma tina in priza asa de bine de cativa ani de zile. Vi-l recomand cu toata inima :)
 
Sergiu84, mi-ai luat vorba din gură! Exact acest joc doream să îl recomand... Ei bine, este foarte interesant, doar că pagina de personalizare a navei spaţiale este făcută ca să mănânce nervii jucătorului (mie mi i-a mâncat!). Am jucat câteva ore, ceea ce pentru mine înseamnă fantastic de mult, şi am să mai joc şi mâine, ceea ce înseamnă că îmi place mult de tot.
 
Playboy - The Mansion - Este o clonă nereuşită de Sims 2, cu mai puţine opţiuni şi acţiuni. Modul pe misiuni se desfăşoară cât se poate de repetitiv. N-am rezistat prea mult dar nu promite absolut nimic. Bănuiesc că este adresat adolescenţilor "în călduri" cărora le place sa vadă nişte sâni pixelaţi.
 
The Settlers: Heritage of Kings - un Settlers care difera atit de mult de precedentele versiuni si se apropie atit de mult de Ages of Empire incit exista deja multe controverse pe aceasta tema. 6/10 doar pentru ca m-a facut sa pierd ceva timp, initial destul de placut.

Chonicles of Riddick: Escape from Butcher Bay - am jucat cam 8 ore si inca nu l-am terminat, dar nici nu mai e mult. L-am jucat pe cel mai usor nivel de dificultate doar pentru a vedea pentru ce a primit acel scor mare pomenit mai sus. Nu e chiar overrated, dar trebuie sa iti placa genul mai mult decit jucatorului mediu. 8/10 pentru mine.

Freelancer - un simulator spatial cu o grafica actuala (nimic extraordinar pentru zilele noastre) si un flight model foarte simplist. Chiar fata de Tachyon the Fringe (ian 2000), spre exemplu, este prea simplist (nu are nici un fel de control al energiei sau scuturilor), iar scenariul campaniei este destul de restrictiv, in afara de citeva misiuni minore de adunat bani toata campania e o fuga dintr-o misiune in alta si un sfirsit rapid. Nu poti explora decit anumite parti din anumite sisteme, iar cele mai bune arme si nave sunt disponibile, culmea, dupa terminarea campaniei single-player, cind deja nu mai ai ce juca si apesi butonul 'Uninstall'. Pentru un freelancer libertatea de miscare si misiunile auxiliare sunt mult prea restrinse si e tare pacat - e singurul space sim de care stiu sa fi aparut in ultima vreme (1-2 ani). 7/10 doar pentru ca doream sa joc un joc din gen si Tachyon nu merge pe Windows 2k/XP.

Blitzkrieg: Burning Horizont - un RTS fara management de resurse, stil Sudden Strike (au acelasi autor), in care fiecare misiune e foarte grea sau foarte usoara daca ii gasesti punctul slab (fiecare are unul si nu e deloc evident). Frumusetea e mai ales sa gasesti cea mai buna tactica pentru fiecare misiune, dupa care mai e partea consumatoare de timp a implementarii (unele misiuni dureaza si 2-3 ore, iar folosirea functiei de Load iti scade scorul la fiecare utilizare). 9/10 pentru un joc frumos, dar consumator de timp.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top