Jucat weekend-ul ăsta Medieval II Total War. Mi-a sărit în ochi pe undeva pe ign cu un rating plăcut şi am zis să îl încerc, din lipsă de gamecard pentru WoW (don't ask). Ca gameplay, jocul e plăcut la prima vedere, similar cu Lords of the Realms (parcă ăsta a fost primul pe sistemul RTS în bătălii şi strategie pe ture în management), destul de cizelat, dar încă cu mari probleme la interfaţă. Nici nu m-am deranjat cu tutorialul, considerând că experienţa mea anterioară cu titluri similare va fi îndeajuns ca să mă descurc onorabil. Şi a fost.
Jocul are un advisor dotat cu voce care e foarte plăcut în fazele incipiente, acţionând practic ca un fel de tutorial în felul său, sugerând moduri de reacţie la diversele situaţii în care se află regatul. Nu am priceput nici în momentul de faţă (vreo 170 de turns) cum poţi institui o carantină într-un oraş măcinat de diverse boli contagioase, sau care este efectul real în income al unei blocade navale la un port adversar. Aşa că am făcut ce ar fi făcut oricine în poziţia mea, am ignorat evenimentele în cauză.
Campania avea ca scop final deţinerea a 45 de teritorii incluzând Ierusalim. La momentul de faţă sunt destul de sigur că voi rata obiectivul, deşi am eliminat pe parcurs vreo 3 facţiuni (Franţa, Portugalia, Scotland).
Plus că am fost excomunicat, ceea ce nu mă prea îmbie la o cucerire a tărâmului sacru.
Managementul e destul de straightforward. Trupele costă, clădirile militare costă, clădirile civile costă, dar ţin enoriaşii mulţumiţi şi sănătoşi, şi mai ales eficienţi. Trupele se mişcă în teren în funcţie de tipul terenului (dacă există drumuri sau nu) şi în funcţie de tipul trupelor (armele de asediu în componenţa unei armate vor limita drastic raza ei de mişcare). Cât timp sunt pe drumuri costă etc.
Modalităţile de a face bani sunt din impozite, din trading (acordul de trading cu alte state şi poziţionarea unei unităţi merchant în dreptul unei resurse de acolo), din distrugerea fortăreţelor pe care le cucereşti (lucru nu prea indicat în opinia mea, util doar pe termen scurt) sau din diverse înţelegeri diplomatice cu alte facţiuni (de ex: vă las în pace dacă îmi daţi 10000 de florinţi, ca imediat după aceea să îi decimezi
).
Religia şi implicit relaţia cu Papa este foarte importantă, standing-ul tău cu ei aducându-ţi posibilitatea de a cere cruciade împotriva ţintelor tale, nefiind nevoit să mai cheltuieşti cu armate aşa de numeroase ca să înaintezi.
De departe cel mai slab aspect al jocului e interfaţa, deficientă grav la detalii în ambele moduri de joc. Al doilea punct slab, ca şi la celelalte jocuri e plictiseala care se instalează în momentul în care devii foarte puternic, dar încă nu ai ajuns la obiectivele stabilite de campanie.
Per total, tot sunt vreo 15, poate 20 de ore de joc plăcut. Doar în singleplayer.
