Ultimele jocuri cu care ne-am delectat - impresii

Pai da, dar tocmai asta vroiam sa zic, in acest joc (prey) atunci cand mergi invers este ca si cum s-ar schimba si gravitatia, iar tavanul devine podea. Asta este efectul de care vorbeam mai sus. Mie unul mi se pare interesant, si prin cate jocuri am trecut eu, nu am vazut asa ceva. Si sunt unele situatii in care chiar trebuie sa schimbi gravitatia pentru a trece de unele obstacole.
 
Ca gameplay e interesant Prey, povestea totusi are lacune mari prin anumite parti esentiale, cum ar fi consistenta :smile:
Cauta AvP si AvP2 daca vrei sa vezi mersul pe toti peretii integrat genial in gameplay. Alien-ul este ceva magnific, mi se pare cea mai interesanta specie din toate FPSurile pe care le-am jucat pana acum. Ca adversar este redutabil, cateodata prin numar (nici Predator-ul inarmat pana in dinti nu poate face fata mai multor valuri succesive), alteori prin stealth (simti adrenalina cum pompeaza intr-o locatie deschisa, cand e parca prea liniste in jur).
Mie unuia mi se pare oricum masochism curat sa joci cu Marine-ul, dupa primele niveluri am renuntat, nu ma ducea inima :biggrin:
 
Am terminat Splinter Cell Double Agent. Captivant. Pacat ca este atat de scurt (11 misiuni, din care una practic este de introducere, iar ultima dureaza cam 30 de secunde).
E interesant ca in unele misiuni te forteaza sa nu-ti zbori acoperirea. Adica stealth-ul e mai la pret acum decat in SC-urile anterioare.

Recomand sa fie jucat la nivel de dificultate normal (sau hard pentru masochisti). Easy nu prea te pune la incercare si este prea iertator cu greselile :smile:.
 
Neo, masochism curat e sa joci cu marine-ul noaptea, cu lumina stinsa si cu castile pe urechi. Cand faceam exercitiul asta, terminasem deja AVP2 cu toate speciile si inca imi sarea inima serios cand auzeam urletele alienilor pe undeva pe langa mine sau la pinguri multiple ale motion-detector-ului la mai putin de 5 metri.
 
Daca stau sa ma gandesc mai bine, desi am fost foarte reticent cu AVP la inceput, jocul m-am prins extraordinar. Este de departe unul dintre cele mai bune fps-uri dintotdeauna in lista mea. Din pacate eu chiar eram masochist si cel mai departe am jucat si ajuns cu marine-ul. Nu ma intelegeti gresit, ciclul "incepi joaca - te incrunti la dubiosenia jocului - te scapi in pantaloni - dezinstalezi jocul si fugi de el ca de Satana" s-a derulat de vreo 3-4 ori cred.

Nu mai retin daca l-am terminat cu marine-ul (eram in clasa a 9-a cand l-am jucat parca - deci au trecut vreo 6 ani de atunci) dar in orice caz am ajuns mai departe decat imi imaginez eu ca un om sanatos ar putea sa duca. :biggrin:

Dupa asta am inceput sa joc cu Alien-ul si plin de ura am inceput sa il haitui pe Marine care mi-a "daruit" experientele horror cand jucam cu el. Obisnuiam sa ma apropii tipitil de el din cele mai diverse pozitii si il plesneam cu coada transformandu-l in bucatele zburatoare de carne. Si stiu ca puteai sa mai faci ceva, se speria si incepea sa traga speriat sau sa fuga, dar nu mai stiu cum se facea asta.

Am jucat si cu Predator-ul care desi imi dadea o senzatie de putere si de siguranta nu m-a captivat precum mod-ul Marine.

P.S.: Mama ma-sii de alien, parca si acum mai aud... sinistrul bip, bip, bip bipbipbipbipbip, CCHHHHHHHHHHUUUU!!! urmat de o miscare violenta in scaun, apasari disperate ale butonului de pe mouse spre directii doar banuite.
 
Eu am jucat AVP2 mult in multiplayer, numai cu alienul (cu runnerul). Aveam o echipa de vreo 8 oameni in liceu, jucam 2-3 alieni vs. 2-3 predatori vs. 2-3 marines. Demential. Dupa n jocuri, marines-ii jucau grupat, cu mine plantate in jurul lor, cu small unit tactics, cu tot tacamul, si dominau pe hartile intortocheate; predatorii jucau in perechi light predator care vana marines si heavy predator care dadea cu sulita si cu plasmacasteru dupa alieni - jucau spate in spate practic si dominau hartile deschise, iar noi cu alienii jucam haotic, la fraguri de oportunitate si in general conduceam la fraguri si la deaths-uri. Nu aveam dominatie pe harta, dar tremurau pantalonii si pe predatori si pe marines, care din cand in cand organizau vanatoare de alieni daca o luam prea mult inainte la fraguri :biggrin:

Jucam in Samara computer cafe in Dristor, dupa 3 ore de AVP cu runnerul mi se roteau ochii in cap ca la pesti...
 
Jucat weekend-ul ăsta Medieval II Total War. Mi-a sărit în ochi pe undeva pe ign cu un rating plăcut şi am zis să îl încerc, din lipsă de gamecard pentru WoW (don't ask). Ca gameplay, jocul e plăcut la prima vedere, similar cu Lords of the Realms (parcă ăsta a fost primul pe sistemul RTS în bătălii şi strategie pe ture în management), destul de cizelat, dar încă cu mari probleme la interfaţă. Nici nu m-am deranjat cu tutorialul, considerând că experienţa mea anterioară cu titluri similare va fi îndeajuns ca să mă descurc onorabil. Şi a fost.
Jocul are un advisor dotat cu voce care e foarte plăcut în fazele incipiente, acţionând practic ca un fel de tutorial în felul său, sugerând moduri de reacţie la diversele situaţii în care se află regatul. Nu am priceput nici în momentul de faţă (vreo 170 de turns) cum poţi institui o carantină într-un oraş măcinat de diverse boli contagioase, sau care este efectul real în income al unei blocade navale la un port adversar. Aşa că am făcut ce ar fi făcut oricine în poziţia mea, am ignorat evenimentele în cauză.

Campania avea ca scop final deţinerea a 45 de teritorii incluzând Ierusalim. La momentul de faţă sunt destul de sigur că voi rata obiectivul, deşi am eliminat pe parcurs vreo 3 facţiuni (Franţa, Portugalia, Scotland). :biggrin: Plus că am fost excomunicat, ceea ce nu mă prea îmbie la o cucerire a tărâmului sacru.
Managementul e destul de straightforward. Trupele costă, clădirile militare costă, clădirile civile costă, dar ţin enoriaşii mulţumiţi şi sănătoşi, şi mai ales eficienţi. Trupele se mişcă în teren în funcţie de tipul terenului (dacă există drumuri sau nu) şi în funcţie de tipul trupelor (armele de asediu în componenţa unei armate vor limita drastic raza ei de mişcare). Cât timp sunt pe drumuri costă etc.
Modalităţile de a face bani sunt din impozite, din trading (acordul de trading cu alte state şi poziţionarea unei unităţi merchant în dreptul unei resurse de acolo), din distrugerea fortăreţelor pe care le cucereşti (lucru nu prea indicat în opinia mea, util doar pe termen scurt) sau din diverse înţelegeri diplomatice cu alte facţiuni (de ex: vă las în pace dacă îmi daţi 10000 de florinţi, ca imediat după aceea să îi decimezi :hihi:).
Religia şi implicit relaţia cu Papa este foarte importantă, standing-ul tău cu ei aducându-ţi posibilitatea de a cere cruciade împotriva ţintelor tale, nefiind nevoit să mai cheltuieşti cu armate aşa de numeroase ca să înaintezi.
De departe cel mai slab aspect al jocului e interfaţa, deficientă grav la detalii în ambele moduri de joc. Al doilea punct slab, ca şi la celelalte jocuri e plictiseala care se instalează în momentul în care devii foarte puternic, dar încă nu ai ajuns la obiectivele stabilite de campanie.

Per total, tot sunt vreo 15, poate 20 de ore de joc plăcut. Doar în singleplayer.
 
Şi eu sunt de părere că Undying are alt "feeling" faţă de AvP-uri. E o poveste ceva mai misterioasă în spate, cu lucruri mult mai bizare decât tehnologia futuristică pe care o poţi intui la puţin timp de joc sau după puţină documentare în legătură cu clasele de personaje din AvP.

De asemenea, împărtăşesc nerăbdarea pentru Jericho, al doilea joc care mă interesează în ultima vreme, după McGee's Grimm. Otherwise, nu-s fană Clive Barker - am trecut acum câţiva ani printr-o manie (indusă de joc, actually) care a implicat cumpărat şi citit opera literară, ocazie cu care am descoperit că se poate să-mi placă un joc sau un film făcut după o carte mai mult decât cartea în sine. Cu mult. :biggrin:
 
Acum ma lupt cu Shadowlord in Fantasy General. Un joc nu trebuie sa aiba nevoie de super placa video ca sa fie fun. E necesara putina gandire tactica, nu intotdeuna cea mai scumpa unitate e cea mai buna.
Dupa ce il termin cred ca o sa rejoc Bioforge.
 
În legătură cu Medieval II, neşte chestii:

1. Modurile făcute de pasionaţi fac mare diferenţă, ca la toate jocurile Total War de până acum. Abia aştept să iasă Medieval II: Total Realism.

2. Dacă joci pe hard/hard sau very hard/very hard iei nişte batai frumoase la început, până te obişnuieşti. More fun.

3. Se poate şi multiplayer, hot-seat. Nu e în opţiuni, dar se poate.
 
Driver: Parallel Lines. O clonă nereuşită a GTA. Isoria de bază este ca aceeaşi, acţiunea se petrece prin '78, în New York.
Controlul maşinii e naşpa, mai ales după ce instalezi nişte upgrades. Misiunile sunt tâmpiţele, oraşul e de cacao (străzi, clădiri, nu mare lucru de descoperit), traficul e infernal (probabil cam ca în New York), poliţiştii sunt mereu cu ochii pe tine (ai depăşit viteza legală, hop şi ei) şi te cam nenorocesc. Ai-ul pietonilor e absolut varză, randarea e slabă overall... to be avoided. Mie mi-a produs doar nervi.
Colin McRae: Dirt. Pentru amatorii de CMR e probabil un joc bun, mie mi s-a părut so-so. Cursele variază mult ca dificultate şi controlul maşinii e greoi.
 
Overlord. N-am jucat niciun RPG pina acu' ca nu-mi place genul, da' jocul asta m-a terminat de ris. E simpatic foc, voci, replici, gameplay.
N-am ajuns inca la jumatate, dar m-a cam prins.
 
Jade Empire: Special Edition. Cu asta m-am ocupat în weekend.

Trebuie să spun înainte că nu sunt pasionat de RPG-uri, singurele pe care le-am mai jucat sunt cele două KotOR-uri. Aşa că am fost eu surprins de cât de repede m-a prins. Iniţial jocul a apărut pentru console, şi a fost porta şi îmbunătăţit pentru PC. Portarea nu e proastă deloc, mai dai de nişte probleme cu camera din când în când, iar uneori, la trecerea de la un nivel la altul perspectiva din care priveşti jocul îl face nejucabil. Se rezolvă însă rapid cu Fast Save/Fast Load.

Povestea e interesantă, într-un univers tehno-magic cu aromă orientală puternică. Cei de la Bioware păstrează dialogurile vorbite cu multiple opţiuni, asemănătoare cu cele din KotOR. Unele replici sunt chiar amuzante (Black Whirlwind şi Henpecked Hou sunt haioşi, pentru cei care o să încerce jocul). Scenele de luptă sunt bine făcute, iar pe nivele de dificultate mai mari chiar trebuie să faci uz de puţină tactică la unele bătălii. Sunt destule stiluri de luptă şi arme în joc pentru a satisface orice împătimit al artelor marţiale.

Grafica este bună spre foarte bună, cu unele peisaje fantastice, cu culori vii. Se mişcă excelent pe un E6300, 2GB RAM şi nVidia 7600GT.
Azi probabil o să îl termin, apoi o să plâng în continuare după KotOR 3.
 
Am incercat un joculet mai obscur, pentru care nu gasesc reviewuri deloc: Terror Strike de la Encore Interactive(?).

Joculetul (FPS) te pune in pielea unui luptator antitero de la British SAS, care trece prin training camp, si apoi prin patru misiuni (prima fiind celebra interventie de la ambasada Iranului) un fel de SWAT lansat in 2007, dar cu grafica slaba. Joculetul e destul de tricky, pentru ca SAS inseamna si Speed, Aggression, Surprise - asa ca totul trebuie facut in pas alert, flashbang, avalansa pe usa, double-tap la toti teroristii, urlat si pumni in cap la ostatici sa stea la pamant, dupa care clear si continuare cu camera urmatoare.

Un joculet interesant de jucat ca arcade, daca va pasioneaza domeniul.
 
Back
Top