Transformers: Dark of the Moon (2011)
Pentru un film cu „Transformers” în titlu, are surprinzător de puțini Transformers în el, iar atunci cînd apar sînt puși fie în scene de luptă indescifrabile, fie în scene gen „noul Ferrari 458 Italia; l-ai văzut, meltene? uită-te mai bine! uite, îl filmez și din spate! vruum, vruum”. Jenant.
În mare, subiectul e la fel de aiuristic de alambicat ca în celelalte două filme (n-aș ști să-l expun totuși); toată lumea pare să țipe după Optimus fără vreun motiv anume, mor roboți, dar reapar mai tîrziu (sau or fi alții - nu știu, că toți sînt la fel de gri), iar Sam se plînge tot filmul de ceva - n-am înțeles dacă îl stresează robotul personal care se transformă în ultimul model de Chevrolet Camaro sau gagica, model la Victoria's Secret. Una din astea oricum.
Furthermore, e mult prea lung și prost editat - lupta finală s-ar da pe mai multe fronturi, cu acțiuni sincronizate cică, dar scenele individuale sînt atît de lungi încît uiți că mai există și alte personaje, sau cel puțin le presupui moarte off-screen.
Singurele aspecte pozitive sînt efectele speciale, dar doar ca realizare tehnică, pentru că rezultatele sînt haos total, și scenele în care apare Rosie Huntington (care mi se pare „utilizată” chiar ostentativ, sincer), dacă le urmăriți fără sonor, că fata n-are treabă cu actoria.
Buget: 200 m. Money well spent. Nota de pe IMDb e mare. De evitat.