Cred că toate filmele romînești sînt făcute de doi tipi - unul cu o cameră foto entry-level care și filmează, și unul care doar stă încruntat ca și cum ar străpunge înțelesul vieții și din cînd în cînd se face că dă indicații regizorale. Iar străinii au luat-o drept cinematografie romînească niu ueiv, cînd de fapt e desculțism extrem. Cred că ei văd în astea imaginație sau exotism, sau le iau ca semi-documentare, altfel nu îmi explic aprecierile.
Mai trist mi se pare că regizori tineri abordează aceleași subiecte obosite cu tentă comunistă, despre penitenciare, spitale și pereți gri scorojiți. Then again, if I want to press stop, I press stop.