Sa nu exageram, vaca e sfanta si ei sunt in general cireada, cu foarte mici exceptii.
Articole interesante din presă sau de pe bloguri
- Thread starter Pisoi
- Start date
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Comentariul era gen "microbist", dar tot în același stil am și răspuns cum: prin investiții. Mai departe nu e treaba mea cum/de unde să se atragă investitorii...
Societatea să vadă cum să evolueze? Cine-i societatea asta: plebea, "vârfurile"? Lol, niciodată plebea n-a făcut asta, ea a făcut ce i s-a trasat de către "vârfuri". Iar fenomenele amintite de tine (trai din ajutoare, căpușare) sunt un soi de mecanism de apărare în fața neputinței "vârfurilor" de a oferi soluții. Acum nu știu de unde vine această impotență: prostie și corupție sau rea-voință. Înclin să cred că e a doua variantă. Parcă prea peste tot și la unison se întâmplă.
Detaliind, ce tragere de inimă poate să aibă un tânăr când i se oferă salariul minim (cu contract, în cel mai fericit caz) iar chiria e cât el? Ce tragere de inimă să aibă când pe același salariu nu-i sunt respectate drepturile de salariat la locul de muncă (program de 8 ore, ore suplimentare canci, nu igiena muncii, nu protecția muncii etc.), c-așa vrea patronul? După vreo 2-3 experiențe de-astea fie pleacă afară, fie face ce-ai spus tu... Situațiile astea nu sunt deloc rare în provincie. Poate în Buc. o fi altfel, dar sunt două Românii dintotdeauna.
Nu iau apărarea nimănui, însă situația e a naibii de gravă. Dacă-ți povestesc despre agricultură, ți se face părul măciucă...
Cerere si oferta: oferta nu o sa se ajusteze daca cererea o sa accepte orice ii e oferit si doar o sa mormaie in barba. Atata timp cat exista tineri calificati* care accepta sa lucreze pe 1000 de lei atunci nu o sa le ofere nimeni 1500 sau 2000*.
* dar daca vin direct de pe bancile scolii si nu stiu sa faca nimic, faptul ca iau un salariu ca sa invete o meserie e fabulos, nu de criticat
** si ar fi bine sa stie ca trebuie sa produca*** de minim 5000 ca sa primeasca 2000, ca restul sunt taxe si impozite, chiar daca la el pe fluturas scrie 2800 costul total e spre 5000.
*** nu conteaza cat munceste, ci cat produce
* dar daca vin direct de pe bancile scolii si nu stiu sa faca nimic, faptul ca iau un salariu ca sa invete o meserie e fabulos, nu de criticat
** si ar fi bine sa stie ca trebuie sa produca*** de minim 5000 ca sa primeasca 2000, ca restul sunt taxe si impozite, chiar daca la el pe fluturas scrie 2800 costul total e spre 5000.
*** nu conteaza cat munceste, ci cat produce
Marius '95
troubleShooter
N-am inteles ce treaba are asta cu scoala, ca de acolo plecasem.
Cum propuneti voi societatea aia ideala? Copilul sa isi faca credite pentru studii sperand ca va fi suficient de bun cat sa le termine (1) si cat sa obtina si un job platit suficient (2) dupa ce le termina?
1) Nu exista nici un test si nici o garantie care sa iti spuna ca facultatea X o sa iti placa, o sa o poti termina si este "de viitor". Nu exista nici macar un ghid care sa iti spuna la ce esti bun si spre ce facultate sa te indrepti.
2) Nu exista nici o garantie ca vei obtine un job platit decent dupa ce termini facultatea. Capitalismul, prin natura lui, oscileaza aleator la orice: cerere, oferta, bani, locuri de munca. (Daca ar oscila predictibil, toti brokerii ar specula predictibilitatea pana cand n-ar mai fi predictibil.) In capitalism, tot din cauza naturii lui, se fac planuri doar pe termen scurt, pe principiul profit maxim si ACUM! Un elev nu poate avea succes cu un "plan" de a face o facultate sau alt invatamant de lunga durata.
PS: Nu-i nimic, scurtam medicina la 2 ani, ca 6 erau prea multi si daca n-a apucat sa retina ce-i ala controlul calitatii... facem calificare la locul de munca. Astazi am predat media, mediana, deviatia standard, graficul Levey–Jennings si regulile Westgard unui nou angajat care ar fi trebuit sa le stie din facultate. Media o stia de la scoala generala. Restul pauza - nici nu auzise ca exista asa ceva.
Urez firmei sa aiba mult succes cu astfel de angajati. Si va avea, ca in capitalism nu conteaza decat imaginea, brand-ul.
PPS: Ma bucur mult ca vedeti cat de neproductiv este sa stai acasa si sa primesti ajutor social si ignorati elefantul: profitul obtinut la bursa, fara a produce nimic.
Cum propuneti voi societatea aia ideala? Copilul sa isi faca credite pentru studii sperand ca va fi suficient de bun cat sa le termine (1) si cat sa obtina si un job platit suficient (2) dupa ce le termina?
1) Nu exista nici un test si nici o garantie care sa iti spuna ca facultatea X o sa iti placa, o sa o poti termina si este "de viitor". Nu exista nici macar un ghid care sa iti spuna la ce esti bun si spre ce facultate sa te indrepti.
2) Nu exista nici o garantie ca vei obtine un job platit decent dupa ce termini facultatea. Capitalismul, prin natura lui, oscileaza aleator la orice: cerere, oferta, bani, locuri de munca. (Daca ar oscila predictibil, toti brokerii ar specula predictibilitatea pana cand n-ar mai fi predictibil.) In capitalism, tot din cauza naturii lui, se fac planuri doar pe termen scurt, pe principiul profit maxim si ACUM! Un elev nu poate avea succes cu un "plan" de a face o facultate sau alt invatamant de lunga durata.
PS: Nu-i nimic, scurtam medicina la 2 ani, ca 6 erau prea multi si daca n-a apucat sa retina ce-i ala controlul calitatii... facem calificare la locul de munca. Astazi am predat media, mediana, deviatia standard, graficul Levey–Jennings si regulile Westgard unui nou angajat care ar fi trebuit sa le stie din facultate. Media o stia de la scoala generala. Restul pauza - nici nu auzise ca exista asa ceva.
Urez firmei sa aiba mult succes cu astfel de angajati. Si va avea, ca in capitalism nu conteaza decat imaginea, brand-ul.
PPS: Ma bucur mult ca vedeti cat de neproductiv este sa stai acasa si sa primesti ajutor social si ignorati elefantul: profitul obtinut la bursa, fara a produce nimic.
1. Da, adultul de 19 ani care vrea facultate sa isi puna problema ce facultate vrea si cat il costa. Partea cu "nici o garantie care sa iti spuna ca facultatea X o sa iti placa" e o gogomanie, nu face teste pe banii contribuabililor pana isi gaseste, daca isi gaseste, o facultate care sa ii placa. Sa le faca pe banii lui.
2. E problema studentului, nu a platitorilor de taxe. E riscul lui, e viata lui, trebuie sa isi asume o decizie si riscurile aferente si sa puna banii jos pentru asta - nu integral, dar macar o parte.
Cat despre comentariile cu capitalismul, invata economie si o sa descoperi ca si socialistii foloseau aceleasi principii economice pentru ca desi multi nu accepta, capitalismul e o doctrina economica, nu una politica. Dar nu, Batman, etc.
PS. Nu stiu de ce ai scurta medicina, dar un master in jurnalism e idilic daca vrei sa tai frunza la caini. Trebuie facuta curatenie, nu bombardament atomic.
PPS. Capra vecinului e problema vecinului, nu crezi? Cat timp va lua romanilor sa inteleaga ca fiecare trebuie in primul rand sa isi vada de caprele lui, nu sa aplice metoda Miorita cu orice vecin care are capra mai grasa. Faptul ca se obtine profit pe bursa sau ca mor cercopitecii de foame pe Alfa Centauri e un alt subiect de discutie, si sexul se face in ultimii 50 de ani aproape fara a produce nimic si inca nu s-a plans nimeni, nici nu a cerut (inca) sa fie impozitat sau chiar interzis.
2. E problema studentului, nu a platitorilor de taxe. E riscul lui, e viata lui, trebuie sa isi asume o decizie si riscurile aferente si sa puna banii jos pentru asta - nu integral, dar macar o parte.
Cat despre comentariile cu capitalismul, invata economie si o sa descoperi ca si socialistii foloseau aceleasi principii economice pentru ca desi multi nu accepta, capitalismul e o doctrina economica, nu una politica. Dar nu, Batman, etc.
PS. Nu stiu de ce ai scurta medicina, dar un master in jurnalism e idilic daca vrei sa tai frunza la caini. Trebuie facuta curatenie, nu bombardament atomic.
PPS. Capra vecinului e problema vecinului, nu crezi? Cat timp va lua romanilor sa inteleaga ca fiecare trebuie in primul rand sa isi vada de caprele lui, nu sa aplice metoda Miorita cu orice vecin care are capra mai grasa. Faptul ca se obtine profit pe bursa sau ca mor cercopitecii de foame pe Alfa Centauri e un alt subiect de discutie, si sexul se face in ultimii 50 de ani aproape fara a produce nimic si inca nu s-a plans nimeni, nici nu a cerut (inca) sa fie impozitat sau chiar interzis.
Eu consider ca educatia la facultatile de stat ar trebui sprijinita financiar de catre stat ca sa nu existe situatia:
X e destul de destept si harnic sa ajunga un profesionist extraordinar dar lipsa de bani il impiedica sa faca facultatea.
Metoda de cernere ar trebui sa fie examenul de intrare si examenele de pe parcursul facultatii, cine nu e bun nu ajunge sa intre / nu ajunge sa termine. In felul asta nu ai avea oameni care au o diploma nemeritat si te-ai poti baza pe cei care ies din facultatile de stat.
Scopul finantarii pt facultatile de stat ar fi ca acestea sa furnizeze oamenii pt functionarea buna a economiei. Desigur, nr de locuri oferite ar trebui determinat in functie de necesitatile economiei si ajustat macar o data la cativa ani daca nu mai des.
Referitor la facultatile private, ori sunt fantastic de bune si concureaza pe domenile utile economiei cu facultatile de stat ori ajuta tinerii sa se dezvote pe domenii mai liberale aka nu asa utile economiei. Aici plateste studentul.
X e destul de destept si harnic sa ajunga un profesionist extraordinar dar lipsa de bani il impiedica sa faca facultatea.
Metoda de cernere ar trebui sa fie examenul de intrare si examenele de pe parcursul facultatii, cine nu e bun nu ajunge sa intre / nu ajunge sa termine. In felul asta nu ai avea oameni care au o diploma nemeritat si te-ai poti baza pe cei care ies din facultatile de stat.
Scopul finantarii pt facultatile de stat ar fi ca acestea sa furnizeze oamenii pt functionarea buna a economiei. Desigur, nr de locuri oferite ar trebui determinat in functie de necesitatile economiei si ajustat macar o data la cativa ani daca nu mai des.
Referitor la facultatile private, ori sunt fantastic de bune si concureaza pe domenile utile economiei cu facultatile de stat ori ajuta tinerii sa se dezvote pe domenii mai liberale aka nu asa utile economiei. Aici plateste studentul.
In educatie, inclusiv in Romania, e un principiu: finantarea urmeaza elevul/studentul. Nu conteaza cine detine scoala sau facultatea, conteaza ca scopul este scolarizarea elevului sau studentului si atunci acesta are posibilitatea sa aleaga scoala, finantarea se pastreaza. De ce crezi ca automat facultatile de stat trebuie sa fie gratuite si cele private cu plata? Conteaza cine e proprietarul cladirii? Profesorii sunt angajati si intr-un caz si in celalalt.
Apoi, aia cu "tarii cat mai mult carbune" (in varianta ta "sa furnizeze oamenii pt functionarea buna a economiei") e fumata. Sa o mai spui azi inseamna sa fii mai fumat ca Bob Marley dupa o petrecere de pomina. Traim intr-o lume globala, intr-o uniune europeana si tu le scoti din cartea micului utecist pe alea cu "buna functionare a economiei"? A carei economii, a Germaniei, daca iti pleaca absolventul de facultate a doua zi dupa ce isi ridica diploma, si isi baga picioarele in ce ramane in urma? A Marii Britanii, daca iti pleaca medicul si nu se uita in urma? Pai ce sa vada, visatori care nu realizeaza pe ce lume traiesc?
Domeniile liberale nu sunt utile economiei, sunt esentiale. Bine, daca nu ai facut "socialism stiintific" la Stefan Gheorghiu ca sa consideri ca orice nu e fabrica sau uzina e inutil, caz in care ai perfecta dreptate, te alegem secretar de comitet pe sectia de productie, pentru ca stii teoria. Dar divagam, legile proaste si contractele si mai proaste sunt scrise de ingineri care considera ca si tine ca domeniile liberale, gen avocatura, nu sunt necesare si putem scrie orice tampenie in Monitorul Oficial sau intr-un contract cu statul, ca turcu' plateste. Vezi, avem si o problema culturala, vorbe de duh despre pasarea responsabilitatii, on top of abandonul tragic a la Miorita. Raman sloganurile pentru sedinta comitetului de baza si defilarea de 23 august.
Apoi, aia cu "tarii cat mai mult carbune" (in varianta ta "sa furnizeze oamenii pt functionarea buna a economiei") e fumata. Sa o mai spui azi inseamna sa fii mai fumat ca Bob Marley dupa o petrecere de pomina. Traim intr-o lume globala, intr-o uniune europeana si tu le scoti din cartea micului utecist pe alea cu "buna functionare a economiei"? A carei economii, a Germaniei, daca iti pleaca absolventul de facultate a doua zi dupa ce isi ridica diploma, si isi baga picioarele in ce ramane in urma? A Marii Britanii, daca iti pleaca medicul si nu se uita in urma? Pai ce sa vada, visatori care nu realizeaza pe ce lume traiesc?
Domeniile liberale nu sunt utile economiei, sunt esentiale. Bine, daca nu ai facut "socialism stiintific" la Stefan Gheorghiu ca sa consideri ca orice nu e fabrica sau uzina e inutil, caz in care ai perfecta dreptate, te alegem secretar de comitet pe sectia de productie, pentru ca stii teoria. Dar divagam, legile proaste si contractele si mai proaste sunt scrise de ingineri care considera ca si tine ca domeniile liberale, gen avocatura, nu sunt necesare si putem scrie orice tampenie in Monitorul Oficial sau intr-un contract cu statul, ca turcu' plateste. Vezi, avem si o problema culturala, vorbe de duh despre pasarea responsabilitatii, on top of abandonul tragic a la Miorita. Raman sloganurile pentru sedinta comitetului de baza si defilarea de 23 august.
Marius '95
troubleShooter
Eu am inteles ce vrea AB1 sa zica: ca statul corupt si nefunctional ar trebui inlocuit cu niste firme private corupte, dar foarte functionale, in folosul lor. 
O solutie de succes. Sa speram ca iese Trump ca sa ne arate cum se face treaba.
O solutie de succes. Sa speram ca iese Trump ca sa ne arate cum se face treaba.
unic
Membru Senior
În domeniul economic nu am decât păreri mai mult sau mai puțin educate, așa că îi las pe alții mai pricepuți.
În ceea ce privește educația superioară în România și conectarea ei cu mediul de afaceri, ar trebui să fie o negociere. Sunt un susținător al economiei de piață, dar tocmai din cauza asta nu aș lăsa deciziile în ceea ce privește educația doar sau preponderent în mâna mediului privat. Universitățile nu ar trebui să pregătească studenții pentru un anume post sau meserie (pentru asta sunt alte forme de învățământ/training) ci ar trebui să furnizeze abilități și competențe pentru ca absolvenții să își poată construi o carieră solidă, în timpul căreia vor schimba probabil compania/poziția/postul de mai multe ori. Gândirea critică e în majoritatea cazurilor mai importantă decât cunoașterea unor proceduri, de pildă.
În toate întâlnirile noastre cu cei din companii, plângerea constantă e că universitățile nu furnizează candidați calificați pentru ce se cere pe piața muncii (la toate nivelurile, nu doar universitar). Bun, am prins ideea. Întrebarea noastră este, invariabil: ce ar trebui să facem în plus sau diferit? Aici de obicei discuția se blochează, pentru că ce vor de fapt companiile e oameni pregătiți pentru cerințele lor particulare. Or nu cred că ar trebui să facem asta (și nici nu o facem). Ce se poate face (și probabil se va urni în următorii 5-10 ani, căci primele semne timide se văd) este o colaborare universități-companii pentru programe nișate, unde pe lângă partea de educație (cum ziceam, abilități și competențe) să fie oferite cursuri, internship-uri, practică, activități extra-școlare care să pregătească ce vor companiile să pregătească. Programele pot fi clar definite de la început, candidații știu exact la ce să se aștepte. Dar programele generale vor continua să existe; fiecare abordare are avantajele și dezavantajele ei. Și companiile și universitățile fac parte din comunitate, ar trebui să conlucreze pentru bunăstarea comunității. A rising tide lifts all the boats.
Inerția unei universități (nu mai vorbim de cea a unui sistem educațional național) e imensă. Dar cele care se vor adapta mai bine vor supraviețui și prospera, celelalte se vor târî sau vor dispărea.
Despre finanțarea învățământului universitar de masă, aici discuția e și mai încurcată. Constituția spune că învățământul la toate nivelurile este gratuit. Doar că statul român nu vrea/poate să susțină studii universitare pentru toți doritorii (apropo, suntem țara din UE cu cel mai mic procent de cetățeni cu studii superioare, cu tot Spiru Haret & Co.). Așa au apărut locurile cu taxă în universități, fără de care universitățile din România nu ar putea supraviețui. Finanțarea de la stat per student scade constant de vreo 6 ani încoace cel puțin, dar salariile în învățământul universitar cresc prin hotărâri ale guvernului sau prin legi ale parlamentului. Dacă nu se rupe cercul ăsta vicios finanțare mai mică-salarii mai mari, dezvoltarea instituțională nu se poate realiza (când peste 90% din bugetul unei facultăți se duce către cheltuielile de personal, banii de investiții de toate felurile nu prea ai de unde să îi iei). Așa încât fie se reevaluează ce înseamnă de fapt marota politicienilor de toate culorile: ”Educația e prioritate națională” și devine prioritate și în buget, fie se abandonează ipocrizia ”Învățământul de stat este gratuit” și specializările care oferă ”more bang for the buck” prosperă, celelalte pier sau sunt susținute doar la nivel de avarie (Etnologia sau studiul limbilor vechi nu cred că vor putea vreodată să fie competitive pe această piață).
În ceea ce privește educația superioară în România și conectarea ei cu mediul de afaceri, ar trebui să fie o negociere. Sunt un susținător al economiei de piață, dar tocmai din cauza asta nu aș lăsa deciziile în ceea ce privește educația doar sau preponderent în mâna mediului privat. Universitățile nu ar trebui să pregătească studenții pentru un anume post sau meserie (pentru asta sunt alte forme de învățământ/training) ci ar trebui să furnizeze abilități și competențe pentru ca absolvenții să își poată construi o carieră solidă, în timpul căreia vor schimba probabil compania/poziția/postul de mai multe ori. Gândirea critică e în majoritatea cazurilor mai importantă decât cunoașterea unor proceduri, de pildă.
În toate întâlnirile noastre cu cei din companii, plângerea constantă e că universitățile nu furnizează candidați calificați pentru ce se cere pe piața muncii (la toate nivelurile, nu doar universitar). Bun, am prins ideea. Întrebarea noastră este, invariabil: ce ar trebui să facem în plus sau diferit? Aici de obicei discuția se blochează, pentru că ce vor de fapt companiile e oameni pregătiți pentru cerințele lor particulare. Or nu cred că ar trebui să facem asta (și nici nu o facem). Ce se poate face (și probabil se va urni în următorii 5-10 ani, căci primele semne timide se văd) este o colaborare universități-companii pentru programe nișate, unde pe lângă partea de educație (cum ziceam, abilități și competențe) să fie oferite cursuri, internship-uri, practică, activități extra-școlare care să pregătească ce vor companiile să pregătească. Programele pot fi clar definite de la început, candidații știu exact la ce să se aștepte. Dar programele generale vor continua să existe; fiecare abordare are avantajele și dezavantajele ei. Și companiile și universitățile fac parte din comunitate, ar trebui să conlucreze pentru bunăstarea comunității. A rising tide lifts all the boats.
Inerția unei universități (nu mai vorbim de cea a unui sistem educațional național) e imensă. Dar cele care se vor adapta mai bine vor supraviețui și prospera, celelalte se vor târî sau vor dispărea.
Despre finanțarea învățământului universitar de masă, aici discuția e și mai încurcată. Constituția spune că învățământul la toate nivelurile este gratuit. Doar că statul român nu vrea/poate să susțină studii universitare pentru toți doritorii (apropo, suntem țara din UE cu cel mai mic procent de cetățeni cu studii superioare, cu tot Spiru Haret & Co.). Așa au apărut locurile cu taxă în universități, fără de care universitățile din România nu ar putea supraviețui. Finanțarea de la stat per student scade constant de vreo 6 ani încoace cel puțin, dar salariile în învățământul universitar cresc prin hotărâri ale guvernului sau prin legi ale parlamentului. Dacă nu se rupe cercul ăsta vicios finanțare mai mică-salarii mai mari, dezvoltarea instituțională nu se poate realiza (când peste 90% din bugetul unei facultăți se duce către cheltuielile de personal, banii de investiții de toate felurile nu prea ai de unde să îi iei). Așa încât fie se reevaluează ce înseamnă de fapt marota politicienilor de toate culorile: ”Educația e prioritate națională” și devine prioritate și în buget, fie se abandonează ipocrizia ”Învățământul de stat este gratuit” și specializările care oferă ”more bang for the buck” prosperă, celelalte pier sau sunt susținute doar la nivel de avarie (Etnologia sau studiul limbilor vechi nu cred că vor putea vreodată să fie competitive pe această piață).
Nu e nimic de negociat, nu lasa unul si mai da ceva celalalt pentru ca nu facem targuieli in piata cu soarta studentilor.
Mediul privat nu decide nimic din ceea ce priveste educatia, decid ministerele si universitatile. Iar universitatile cand decid o fac prost, nu poti sa faci la gramada si politici si executie, sa iti centrezi si sa dai si cu capul, e conflict de interese.
Perfect de acord cu tine. Doar ca ceea ce ai scris e o aspiratie, un scop, fara nici un detaliu concret despre cum se poate ajunge acolo. Gen "eu vreau sa zbor" si atat.
Un proaspat absolvent are nevoie de baze solide; bazele alea acum in afara faptului ca sunt praf, dar si cele care exista sunt doar teoretice. Exista o gramada de exemple posibile, de la facultati din domeniul Computer Science care predau limbaje de acum 20 de ani sau Tehnologie industriala (eu am facut asa ceva in ASE), la cursuri de project management pur teoretice in conditiile in care profesorii au zero experienta practica si Project Management Institute spune clar ca certificarea PMP se bazeaza pe experienta practica dovedita si nu se poate lua examenul doar pe baza unor carti, indiferent cat de bune si cat de multe.
De asemenea trebuie ca absolventul sa aibe minimul necesar de cunostinte intr-o meserie incat sa poata sa inceapa sa lucreze in ea. Sunt cateva cazuri, gen constructii sau masini, in care se intampla (stiu oameni din bransa angajati direct din facultate), dar sunt altele in care te doare mintea: am o colega noua care a absolvit Automatica in Politehnica si e incapabila sa ajute la orice proiect tehnic pentru ca in afara de Java nu stie nici un limbaj de programare. Nu am nevoie sa stie sa scrie cod in 5 limbaje, dar nu are habar de HTML si Javascript (de baza in ziua de azi) si nu e capabila sa citeasca nici macar un program simplu in C#, PHP sau macar un macro in Excel (VBA). Si a fost o studenta stralucita, iar in facultate a vizitat 25 de tari prin programele de schimburi de studenti si alte ocazii la care unele organizatii studentesti exceleaza. Fenomenale notiuni de geografie, zero abilitati practice.
Ce e de facut e foarte simplu: daca intrebati 50 de companii care fac o lista de 10 articole fiecare, nu o sa iasa 500 ci poate 100. Din alea 100 vreo 10-20 o sa fie pe lista tuturor - aia e ce e nevoie pe piata. In functie de profilul facultatii o sa fie aplicabile doar unele din ele, dar informatia exista pe piata - vorbiti cu cei din companii care stiu sa spuna clar ce e nevoie si de ce. Si in al doilea rand faceti cam 25% din materii la alegere, pentru ca un student sa isi poata customiza pregatirea dupa interesele lui, nu dupa oferta intepenita a facultatii. Faptul ca facultatea are N profesori care stiu materiile X, Y si Z e irelevant, sa ii dea afara pe cei care nu sunt ceruti si sa predea ce e nevoie. Citeste despre sistemul de tenure in state si vezi ca trendul e sa coboare treptat pentru a fi mai flexibil, profesorii pe viata sunt sub 25% din cadrele didactice.
Aia cu companiile si universitatile fac parte din comunitate e bullshit. Companiile se adapteaza la cererea pietei sau dispar, universitatile sunt niste monumente de incremenire in timp. Cand esti pe banii tai (ai actionarilor) si jobul tau depinde de rezultatele pe fiecare trimestru te intrebi de 299 de ori pe zi ce trebuie sa faci ca sa iesi cat mai bine, cand esti pe banii statului si "timpul trece, leafa merge" te doare in basca de comunitate.
Da, totul pe banii cui? E frumos sa faci experimente costisitoare, dar durata de viata a unui om e inca foarte limitata si e mai interesant sa iti petreci viata pe plaja in Maldive decat sa stai acasa pentru ca o mare parte din banii tai (aka taxe) se cheltuie pe experimente esuate.
1. Constitutia spune ca invatamantul e gratuit, dar nu spune ca fiecare individ de 20 de ani are dreptul la 5 ani de facultate gratuita. Se poate limita numarul locurilor, daca se reduce atunci fondurile per student cresc pentru ca scade baza.
2. Suntem tara cu cel mai putin timp risipit din vietile oamenilor cu pacaleala numita studii universitare. A facut cineva un calcul sa vada cati oameni au nevoie de studii universitare? Locul ala din clasament nu spune nimic despre asta, daca UE vrea someri cu studii superioare pentru ca socialismul e o fabrica de visuri, nu are decat sa o faca, daca nu facem la fel nu inseamna ca suntem mai prosti, ci poate doar ca am fumat mai putin si nu ne-am ars complet creierele. Iar Spiru & shit nici nu merita mentionat, orice HR dintr-o companie serioasa arunca direct la gunoi un CV pe care apare asa ceva, doar la stat se fac angajari din fabricile de diplome si asta pentru ca niste imbecili au hotarat ca functionarii publici care nu stiu sa isi scarpine ceafa in mai putin de 12 miscari au nevoie de studii superioare. De parca un idiot devine mai putin idiot daca il mai tii un pic prin scoala, si aia facuta doar pe hartie.
Nu ma pricep la invatamant. Am tinut cursuri de Project Management si de User Experience, am instruit la locul de munca (ce frumos suna) o gramada de colegi sau contractori in trecut si mai putini in ultimul timp, asta nu ma califica in nici un fel ca expert in domeniu. Dar am vazut de pe banca angajatorului ce jale e cu absolventii care vin sa se angajeze si ce vacanta povestesc ei despre timpul din facultate, despre faptul ca nu stiu sa faca nimic pentru ca ce au invatat in facultate e ori irelevant, neaplicabil sau prea teoretic ca sa stie sa si aplice, si mi se pare ca din aceasta perspectiva studiile superioare sunt timp pierdut. Nu stiu cum se vede de partea cealalta, dar de aici situatia e complet neagra si nu prezinta nici un fel de semne de imbunatatire, probabil ar trebui sa scoatem cerintele de studii superioare la angajatii care aveau asemenea cerinte (in management) pentru ca doar incurajam o farsa nationala.
Exceptii: medicina si farmacie, din cate stiu acolo se face nu doar carte ci si multa practica; unele facultati de constructii sau TCM, poate electronica dar cu astea nu prea am tangenta.
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Niciodată ce se va învăţa la nivel teoretic în universităţi nu va bate cu realitatea locului de muncă, poate doar dacă-şi face universitate proprie patronul Caisă. Asta se întâmpla doar la şcolile profesionale în trecut unde practica era pe primul plan... nu ştiu dacă şi azi. Şi fiindcă unora tot le place să flegmeze pe trecut fără a pune neuronul la treabă spre a lua ce-a fost bun de acolo, tot în trecut exista stagiatura, perioada când un absolvent se familiariza cu realitatea noului său loc de muncă. Ca unul care a prins-o, subscriu la utilitatea ei obligatorie. Câţi dintre patronii noii Românii mai sunt dispuşi să acorde acea perioadă de 2-3 ani ca absolventul să poată deveni cu adevărat util şi să-şi demonstreze capabilităţile? Aaa, nu, ei vor gata pregătiţi din facultate pentru producţia de pacioace şi bistrule ale fiului de fost mandatar devenit acum patron.
O fi spunând Constituția că învățământul e gratuit, dar să nu facem confuzie între învățământul pentru clasele alea obligatorii ca să nu ai analfabeți în societate, și învățământul secundar, de specializare, care este facultativ, după posibilitățile intelectuale și motivație. Învățământul universitar ar trebui să fie gratuit prin burse de merit și burse sociale, dar după ce ai dovedit abilitățile intelectuale. Altfel, costul educației ar trebui să fie un factor motivant pentru a te ține de treabă și a-ți recupera investiția în job-ul viitor.
Din păcate, sistemul de învățământ alege să predea ceea ce poate, prin oamenii pe care-i angajează, nu ceea ce e necesar sau util conform cerințelor locurilor de muncă. Vorba aia, „cine știe, face; cine nu știe, îi învață pe alții”.
Profesioniștii în domeniu preferă să muncească în loc să intre (parțial) în învățământ, fiindcă sistemul universitar este închistat și nu permite asemenea aroganțe din partea unor lucrători să-și ia aere de profesori. Adică cine ești tu, bă project manager de companie fortune 500, să vii la o catedră dacă n-ai făcut modulul pedagogic în facultate, n-ai făcut un plan de lecție și n-ai pupat în fund niște boșorogi apropiați de pensie făcând pe laborantul pentru ei. În afara universităților, nu avem un sistem adevărat de formare continuă postuniversitară, în care profesioniștii din diverse domenii să poată să contribuie.
Pe partea cealaltă, profesorii predau ce știu ei, complet paraleli cu realitățile economice și ale industriei. Practica e depășită, teoria e expirată. Sistemul este perpetuat de minister fiindcă n-are nimeni chef să mărească rata șomajului dând afară profi care predau COBOL, FORTRAN, merceologie și alte bazaconii de mult expirate dar obligatorii în programă. Așa că unii se fac că predau, alții se fac că învață, și practic facultatea este un foarte mare program de irosit timpul.
La un moment dat am salutat efortul politehnicilor de a introduce cursuri Cisco pentru studenți. În sfârșit, niște cursuri făcute ca lumea și niște oameni care vor ieși și cu o certificare pe lângă diploma aia. M-am înșelat amarnic: cursurile de networking din facultate s-au subțiat și au dispărut, cursurile Cisco au fost făcute ca alte cursuri din facultate, singura consecință a fost că piața muncii s-a umplut de oameni cu diplomă luată degeaba ȘI certificare CCNA luată degeaba, diluînd complet relevanța CCNA/CCNP-ului pe piață.
Să nu ne înțelegem greșit: facultatea nu ar trebui să aibă ca scop înlocuirea completă a on-boarding-ului fiecărui job, făcut de fiecare angajator. Cine cere ca un absolvent de facultate să știe din prima zi de muncă cum se lucrează în SAP între a înregistra o comandă de cumpărare a unui produs până la recepționarea lui în depozit este un dobitoc. Însă e puțin inadmisibil să termini o facultate de computer science și să nu ai o înțelegere de good practices în programare, să nu știi cam care e raportul de timp consumat între dezvoltare/testare/documentare a codului, sau să nu fi folosit vreodată un sistem de subversioning și un proces riguros de planificare/issue tracking.
Din păcate, sistemul de învățământ alege să predea ceea ce poate, prin oamenii pe care-i angajează, nu ceea ce e necesar sau util conform cerințelor locurilor de muncă. Vorba aia, „cine știe, face; cine nu știe, îi învață pe alții”.
Profesioniștii în domeniu preferă să muncească în loc să intre (parțial) în învățământ, fiindcă sistemul universitar este închistat și nu permite asemenea aroganțe din partea unor lucrători să-și ia aere de profesori. Adică cine ești tu, bă project manager de companie fortune 500, să vii la o catedră dacă n-ai făcut modulul pedagogic în facultate, n-ai făcut un plan de lecție și n-ai pupat în fund niște boșorogi apropiați de pensie făcând pe laborantul pentru ei. În afara universităților, nu avem un sistem adevărat de formare continuă postuniversitară, în care profesioniștii din diverse domenii să poată să contribuie.
Pe partea cealaltă, profesorii predau ce știu ei, complet paraleli cu realitățile economice și ale industriei. Practica e depășită, teoria e expirată. Sistemul este perpetuat de minister fiindcă n-are nimeni chef să mărească rata șomajului dând afară profi care predau COBOL, FORTRAN, merceologie și alte bazaconii de mult expirate dar obligatorii în programă. Așa că unii se fac că predau, alții se fac că învață, și practic facultatea este un foarte mare program de irosit timpul.
La un moment dat am salutat efortul politehnicilor de a introduce cursuri Cisco pentru studenți. În sfârșit, niște cursuri făcute ca lumea și niște oameni care vor ieși și cu o certificare pe lângă diploma aia. M-am înșelat amarnic: cursurile de networking din facultate s-au subțiat și au dispărut, cursurile Cisco au fost făcute ca alte cursuri din facultate, singura consecință a fost că piața muncii s-a umplut de oameni cu diplomă luată degeaba ȘI certificare CCNA luată degeaba, diluînd complet relevanța CCNA/CCNP-ului pe piață.
Să nu ne înțelegem greșit: facultatea nu ar trebui să aibă ca scop înlocuirea completă a on-boarding-ului fiecărui job, făcut de fiecare angajator. Cine cere ca un absolvent de facultate să știe din prima zi de muncă cum se lucrează în SAP între a înregistra o comandă de cumpărare a unui produs până la recepționarea lui în depozit este un dobitoc. Însă e puțin inadmisibil să termini o facultate de computer science și să nu ai o înțelegere de good practices în programare, să nu știi cam care e raportul de timp consumat între dezvoltare/testare/documentare a codului, sau să nu fi folosit vreodată un sistem de subversioning și un proces riguros de planificare/issue tracking.
@Adrian
Asta cu cartea micului utecist a fost funny.
Referitor la facultati de stat gratis vs facultati private: Facultatile de stat sunt platite de catre noi, cele private se pot descurca si singure, ori devin asa de bune ca sa faca concurenta celor de stat deci isi merita banii platiti de studenti ori dispar din domeniile in care concureaza cu statul or se specializeaza pe anumite domenii neacoperite de facultatile de stat.
Nu m-am legat de avocatura ca domeniu liberal, (btw facultatea de drept e de stat) ma refeream la domenile de genul, ca sa te citez "master in jurnalism".
Cum a zis si Unic anterior, daca facultatile ar colabora cu firmele de pe piata muncii ca sa estimeze macar aproximativ necesarul de oameni specializati intr-un anumit domeniu ar fi excelent.
Cand am initiat discutia pe acest subiect ma gandeam la o comparatie intre sistemele de facultate sustinute de stat vs sistemele in care trebuie sa ai si bani nu doar minte ca sa urmezi o facultate.
Sa nu se inteleaga ca zic ca oricine ar trebui sa faca o facultate de stat, doar ca banii detinuti de potentialul student sa nu fie criteriul de intrare la facultate ci mintea si talentul lui.
Asta cu cartea micului utecist a fost funny.
Referitor la facultati de stat gratis vs facultati private: Facultatile de stat sunt platite de catre noi, cele private se pot descurca si singure, ori devin asa de bune ca sa faca concurenta celor de stat deci isi merita banii platiti de studenti ori dispar din domeniile in care concureaza cu statul or se specializeaza pe anumite domenii neacoperite de facultatile de stat.
Nu m-am legat de avocatura ca domeniu liberal, (btw facultatea de drept e de stat) ma refeream la domenile de genul, ca sa te citez "master in jurnalism".
Cum a zis si Unic anterior, daca facultatile ar colabora cu firmele de pe piata muncii ca sa estimeze macar aproximativ necesarul de oameni specializati intr-un anumit domeniu ar fi excelent.
Cand am initiat discutia pe acest subiect ma gandeam la o comparatie intre sistemele de facultate sustinute de stat vs sistemele in care trebuie sa ai si bani nu doar minte ca sa urmezi o facultate.
Sa nu se inteleaga ca zic ca oricine ar trebui sa faca o facultate de stat, doar ca banii detinuti de potentialul student sa nu fie criteriul de intrare la facultate ci mintea si talentul lui.
Inseamna ca scopul a fost atinsAsta cu cartea micului utecist a fost funny.
Nu conteaza cine e proprietarul cladirii in care se face invatamant. Statul daca vrea sa finanteze 100 de studenti o poate face intr-o facultate de stat, in una privata sau intr-una din Coreea de Nord, ceea ce conteaza e rezultatul si costul. Discriminarea asta "daca nu e de stat nu primeste bani" e ilogica, nu dai bani unei facultati, dai bani pentru un produs sau serviciu. E ca si cum nu ai cumpara un procesor de la eMag pentru ca e companie privata, dar l-ai cumpara de la nu-stiu-ce magazin de stat pentru ca e de stat si pentru ca automobile. Tu cumperi un procesor, nu magazinul, de la invatamant vrei absolventi calificati, nu conteaza cine ii face. Daca nu ai incredere in facultatile private din cauza calitatii e alta poveste si e rezolvabila, dar forma de proprietate in sine e irelevanta - magarii se fac si la stat. Retine: banii sunt pentru student, nu pentru universitate, universitatea e prestatorul de servicii.
unic
Membru Senior
După cum mă gândeam, subiectul educație (și educație universitară în special) e foarte pasionant pentru multă lume
Adrian zicea să vorbim cu companiile. Asta și facem, ca să aflăm de ce au nevoie. Momentan, pe piață (mă rog, în Cluj, nu știu în alte părți) se cer în principal soft skills (lucrul în echipă, cum să dai sau să primești feedback, conflict management, ce așteaptă un manager de la tine, de-astea), așa că organizăm cursuri de genul ăsta. E drept, nu în programă (pentru că se schimbă mai greu, trebuie aprobări din multe locuri, nu poți schimba programa universitară care era valabilă în momentul în care studentul a intrat la facultate, de pildă), ci suplimentare, în colaborare cu companiile. Și nu sunt de acord că ”aia cu companiile si universitatile fac parte din comunitate e bullshit”. Dar fiecare cu viziunea lui.
Ca o paranteză, cel mai bun mod de învățare este cel de la care s-a pornit: tutoratul (un profesor, un student). Doar că societatea nu își poate permite asta. Învățământul de mase a fost imaginat și creat în epoca industrială, pentru necesitățile acelei epoci. Adaptarea lui la lumea de azi e cu urlete de durere, și e de înțeles asta. Și dacă tot suntem la paranteze, sistemul ”tenure” în SUA e demantelat nu pentru că vor ei neapărat să fie mai agini, ci pentru că nu îl mai pot susține finaciar, iar studenții și familiile lorau ajuns la limită în ceea ce privește creșterea constantă a costului educației.
Sunt de acord și că studentul trebuie responsabilizat. Ceea ce ține de fapt tot de educație, de data asta înainte de universitate. De pildă, am avut foaaaaarte puțini liceeni care să vină la noi la facultate să asiste la cursuri, deși am tot popularizat posibilitatea, și e buton pe prima pagină a site-ului (asta doar ca exemplu relativ minor).
Dacă e nevoie de mulți absolvenți cu studii superioare sau nu, aici părerile noastre cred că nu mai coincid. Nu totul se învață la locul de muncă, și cred că e nevoie din ce în ce mai mare de oameni care să poată să se adapteze indiferent de domeniu. Soluția nu cred că e mai puține universități, ci universități mai bune.
Ce mă irită (deși înțeleg ideea izvorâtă din frustrare) e punerea în aceeași oală a tuturor facultăților/universităților. Ideea generalizată că, și citez, ”practica e depășită, teoria e expirată”. Peste tot e așa? Știți voi?
Adrian zicea să vorbim cu companiile. Asta și facem, ca să aflăm de ce au nevoie. Momentan, pe piață (mă rog, în Cluj, nu știu în alte părți) se cer în principal soft skills (lucrul în echipă, cum să dai sau să primești feedback, conflict management, ce așteaptă un manager de la tine, de-astea), așa că organizăm cursuri de genul ăsta. E drept, nu în programă (pentru că se schimbă mai greu, trebuie aprobări din multe locuri, nu poți schimba programa universitară care era valabilă în momentul în care studentul a intrat la facultate, de pildă), ci suplimentare, în colaborare cu companiile. Și nu sunt de acord că ”aia cu companiile si universitatile fac parte din comunitate e bullshit”. Dar fiecare cu viziunea lui.
Ca o paranteză, cel mai bun mod de învățare este cel de la care s-a pornit: tutoratul (un profesor, un student). Doar că societatea nu își poate permite asta. Învățământul de mase a fost imaginat și creat în epoca industrială, pentru necesitățile acelei epoci. Adaptarea lui la lumea de azi e cu urlete de durere, și e de înțeles asta. Și dacă tot suntem la paranteze, sistemul ”tenure” în SUA e demantelat nu pentru că vor ei neapărat să fie mai agini, ci pentru că nu îl mai pot susține finaciar, iar studenții și familiile lorau ajuns la limită în ceea ce privește creșterea constantă a costului educației.
Sunt de acord și că studentul trebuie responsabilizat. Ceea ce ține de fapt tot de educație, de data asta înainte de universitate. De pildă, am avut foaaaaarte puțini liceeni care să vină la noi la facultate să asiste la cursuri, deși am tot popularizat posibilitatea, și e buton pe prima pagină a site-ului (asta doar ca exemplu relativ minor).
Dacă e nevoie de mulți absolvenți cu studii superioare sau nu, aici părerile noastre cred că nu mai coincid. Nu totul se învață la locul de muncă, și cred că e nevoie din ce în ce mai mare de oameni care să poată să se adapteze indiferent de domeniu. Soluția nu cred că e mai puține universități, ci universități mai bune.
Ce mă irită (deși înțeleg ideea izvorâtă din frustrare) e punerea în aceeași oală a tuturor facultăților/universităților. Ideea generalizată că, și citez, ”practica e depășită, teoria e expirată”.
Peste tot e așa? Știți voi? Asta e foarte rau. Ar trebui sa existe acel procent de cursuri la alegerea studentului care sa se poata schimba oricand e nevoie (nu in mijlocul anului), nu dupa 10 ani, iar atunci studentul va fi cel care va alege. Dar asta inseamna ca universitatile sa isi asume faptul ca unele cursuri nu o sa fie populare si profesorii ori o sa fie flexibili, ori o sa isi caute alte meserii mai potrivite.
Exista o diferenta uriasa intre universitati si companii: universitatile sunt localizate, companiile nu. Universitatea nu isi muta sediul in alt oras sau alta tara cand are chef, o companie o face oricand locatia curenta nu mai e atractiva si competitiva. Companiile nu lucreaza direct pentru comunitati, nu o fac din patriotism, o fac pentru ca economic renteaza si nu o mai fac atunci cand nu renteaza, companiile sunt mai rele decat votantii pentru ca voteaza cu portofelul: pleaca si platesc taxe in alta parte. Chiar si forta de munca se poate muta, dar exista o suprapopulare planetara si un excedent de forta de munca incat e un buyer market.
Da, ce se face mai devreme in scoala si liceu sau ce se face in familie e alta poveste, dar responsabilitatea trebuie sa existe si cea financiara se simte direct. De partea cu asistatul la cursuri de catre liceeni, e o oportunitate atat de rara in Romania incat nici nu cred ca le-a trecut prin cap ca se poate.
De asemenea in liceu facultatea pana spre inscriere e o tinta indepartata, nu ceva apropiat cu care ai contact din timp, in special pentru ca nu te poti inscrie la facultate din timp, ca sa ai confirmarea ca esti admis si ca mergi sigur acolo, ca sa incepi contactul devreme. Pana la confirmarea admiterii e una din facultatile la care ai vrea sa ajungi, nu mai mult.
Exista o distributie a inteligentei pe care nu poti sa o schimbi. Exista de asemenea specificul cultural, care in ultima vreme e jale pe la noi, abandon scolar si bagat picioarele in studii la greu, ca doar nu iti trebuie carte ca sa afisezi cracii la TV. Asta inseamna ca sursa de studenti buni e foarte limitata, iar aia mediocri care pe vremuri nu ar fi intrat macar la facultate nu vor deveni absolventi buni indiferent cat ar incerca universitatile. De asemenea inflatia de diplome a scazut foarte mult increderea in absolventi, acum cand iti vine unul cu diploma de Spiru din start nu dai doi bani pe ea, dar si de pe la facultati mai bune ai ceva indoieli si atunci e nevoie de o asanare serioasa astfel incat diploma universitara sa insemne ceva, nu doar o hartie. Si nu e vorba de diploma, ci de studiile si cunostintele dobandite in facultate - de exemplu eu tot nu inteleg ce se poate face in 5 ani de jurnalism (cu master inclus), in 3 ani la Scoala Superioara de Aviatie Civila sau in 5 ani de Cibernetica (si chiar am absolvit facultatea asta, tot ce are treaba cu numele se face intr-un semestru).
Daca in liceu s-ar face scoala si nu prezenta de complezenta, masterul ar trebui sa fie ceva foarte rar. Dar in multe facultati pleci de la zero in unele chestii si o lungesti pe 3 sau 5 ani, in multe cazuri cu materii care se predau doar pentru ca trebuie profesorii sa isi faca norma (nota: asa se vede din afara, iar perceptia e realitate in multe cazuri). Tot ce am facut eu in facultate se putea face in 3 ani, nu 5, si tot ce mi-a folosit de acolo se putea face in maxim 2 ani. Dar nu ii pasa nimanui pentru ca mai multi ani si mai multi studenti inseamna mai multe posturi de profesori etc. si apoi ne plangem de finantarea pe student in scadere si de productia de vite diplomate.
Ai dreptate, dar din pacate o lingura de miere intr-un butoi cu rahat nu schimba perceptia asupra butoiului. Situatia in general e atat de proasta incat vreo 3 exceptii raman doar exceptii.Ce mă irită (deși înțeleg ideea izvorâtă din frustrare) e punerea în aceeași oală a tuturor facultăților/universităților. Ideea generalizată că, și citez, ”practica e depășită, teoria e expirată”.
În cariera mea de student, io știu o singură excepție. Una. 1. Ultra excepție, la tot ce înseamnă ea. Fiindcă a fost constituită ca un proiect al unor tineri excepțional de dotați intelectual (unul era cu doctorat la Sorbona, altul era broker și preda finanțe, alta avea marketingul la degetul mic fiindcă îl practica, etc.) și fiindcă a fost finanțată ca proiect PHARE, fără vreo obligație (în afară de subordonare organizațională pentru a putea da diplome) de la statul român. Dar atât. E jale.
Materia primă: fie sistemul cât de bun, principiul GIGO rămâne adevărat. Garbage In, Garbage Out. Sau pe românește, nu poți face din căcat bici.
Procesul de prelucrare: funcționează cu obiective complet greșite. Exact cum ziceai, este un sistem conceput din vremuri industruale ca să scoată pe bandă rulantă oameni formați pe niște roluri: inginer, arhitect, economist, tralala. Între timp, rolurile alea au evoluat foarte mult în sensul diversificării/combinării, așa că acum conceptul că ai învățat o dată tot ce trebuie pentru restul carierei tale este extrem de expirat. Cel mai bun lucru acum e să ai un om cu o oareșce expunere la x și y, dar mai ales capabil să învețe singur, să învețe continuu și din tot felul de surse, să se descurce cu ce are la îndemână, și să știe că jobul lui va fi modificat continuu până la pensie.
Produsul finit: sistemul curent are impresia că succesul este ceva ce măsoară el, prin indicatori gen rată de promovabilitate, sau uneori ceva mai bine prin rată de angajare în primele ț luni. Dar nu cred că a avut curiozitatea să ceară angajatorilor să măsoare gradul de potrivire a absolvenților în posturile pe care le-au ocupat în primul an după absolvire, că ar fi niște rezultate puțin dureroase. Sau gradul de angajare în aceeași ocupație sau măcar în aceeași arie ca studiile, nu să fii inginer chimist și să faci vânzări și calcule de procente de discount în Excel.
Obiectivele procesului educațional ar trebui să fie în tabăra angajatorilor, nu ale studenților și nicidecum ale sistemului în sine. Dacă n-ai asemenea obiective, n-ai nici direcție, iar orice alt obiectiv este fals (toate metricile despre sistemul în sine).
Iar povestea aia cu soft skills e o poveste. Sistemul universitar este un sistem pentru educarea în mod colectiv a unor indivizi, fiecare pe cont propriu, cu referatele lui, cu examenele lui, cu diploma lui, și ierarhizați prin note ca niște competitori unul față de altul. Ce soft skills de muncă în echipă să obții așa? Kudos celor care fac laboratoare mișto în grupe eficiente, dar astea sunt excepții rarisime.
Și da, le pun în aceeași găleată, fiindcă găleata aia trebuie amestecată cu găleata preuniversitară și găleata preșcolară, și pentru toate trebuie definită o strategie generală și o abordare coerentă a educației unui nou membru al societății. Nu prin tratarea diferențiată a excepțiilor la început, și gloata lăsată la urmă. Nu. Trebuie început cu recunoașterea realității unor carențe masive pe toate fronturile, și care ar trebui adresate primele pentru a obține o schimbare semnificativă. Dacă părinții sunt o parte a problemei și nu a soluției, atunci trebuie lucrat la modul în care pot fi obligați să se conformeze sau decăzuți din drepturile părintești, dacă de asta e nevoie pentru a opri bulgărele de zăpadă al prostiei. Trebuie oprită îndoctrinarea religioasă în școli. Trebuie oprită supraîncărcarea programei cu materii balast, doar pentru a justifica posturile unora. Trebuie coordonată programa cu gradul de dezvoltare biologică și neurologică, nu să faci ecuații cu necunoscute în clasa a 3-a când creierul începe să înțeleagă concepte abstracte doar peste încă vreo 2-3 ani. Trebuie legate materiile între ele pentru a educa prin metode mai naturale și apropiate stilului de asimilare la fiecare vârstă, nu segregate artificial și aplicate ca pe linia de producție - aici se pune șaiba, aici se strânge piulița. Trebuie dezvoltate metode mai inteligente de evaluare individuală pentru a trece indivizii prin program în funcție de capacitatea și ritmul fiecăruia; vârfurile să poată fi identificate și dezvoltate mai repede dacă pot.
Trebuie multe.
Materia primă: fie sistemul cât de bun, principiul GIGO rămâne adevărat. Garbage In, Garbage Out. Sau pe românește, nu poți face din căcat bici.
Procesul de prelucrare: funcționează cu obiective complet greșite. Exact cum ziceai, este un sistem conceput din vremuri industruale ca să scoată pe bandă rulantă oameni formați pe niște roluri: inginer, arhitect, economist, tralala. Între timp, rolurile alea au evoluat foarte mult în sensul diversificării/combinării, așa că acum conceptul că ai învățat o dată tot ce trebuie pentru restul carierei tale este extrem de expirat. Cel mai bun lucru acum e să ai un om cu o oareșce expunere la x și y, dar mai ales capabil să învețe singur, să învețe continuu și din tot felul de surse, să se descurce cu ce are la îndemână, și să știe că jobul lui va fi modificat continuu până la pensie.
Produsul finit: sistemul curent are impresia că succesul este ceva ce măsoară el, prin indicatori gen rată de promovabilitate, sau uneori ceva mai bine prin rată de angajare în primele ț luni. Dar nu cred că a avut curiozitatea să ceară angajatorilor să măsoare gradul de potrivire a absolvenților în posturile pe care le-au ocupat în primul an după absolvire, că ar fi niște rezultate puțin dureroase. Sau gradul de angajare în aceeași ocupație sau măcar în aceeași arie ca studiile, nu să fii inginer chimist și să faci vânzări și calcule de procente de discount în Excel.
Obiectivele procesului educațional ar trebui să fie în tabăra angajatorilor, nu ale studenților și nicidecum ale sistemului în sine. Dacă n-ai asemenea obiective, n-ai nici direcție, iar orice alt obiectiv este fals (toate metricile despre sistemul în sine).
Iar povestea aia cu soft skills e o poveste. Sistemul universitar este un sistem pentru educarea în mod colectiv a unor indivizi, fiecare pe cont propriu, cu referatele lui, cu examenele lui, cu diploma lui, și ierarhizați prin note ca niște competitori unul față de altul. Ce soft skills de muncă în echipă să obții așa? Kudos celor care fac laboratoare mișto în grupe eficiente, dar astea sunt excepții rarisime.
Și da, le pun în aceeași găleată, fiindcă găleata aia trebuie amestecată cu găleata preuniversitară și găleata preșcolară, și pentru toate trebuie definită o strategie generală și o abordare coerentă a educației unui nou membru al societății. Nu prin tratarea diferențiată a excepțiilor la început, și gloata lăsată la urmă. Nu. Trebuie început cu recunoașterea realității unor carențe masive pe toate fronturile, și care ar trebui adresate primele pentru a obține o schimbare semnificativă. Dacă părinții sunt o parte a problemei și nu a soluției, atunci trebuie lucrat la modul în care pot fi obligați să se conformeze sau decăzuți din drepturile părintești, dacă de asta e nevoie pentru a opri bulgărele de zăpadă al prostiei. Trebuie oprită îndoctrinarea religioasă în școli. Trebuie oprită supraîncărcarea programei cu materii balast, doar pentru a justifica posturile unora. Trebuie coordonată programa cu gradul de dezvoltare biologică și neurologică, nu să faci ecuații cu necunoscute în clasa a 3-a când creierul începe să înțeleagă concepte abstracte doar peste încă vreo 2-3 ani. Trebuie legate materiile între ele pentru a educa prin metode mai naturale și apropiate stilului de asimilare la fiecare vârstă, nu segregate artificial și aplicate ca pe linia de producție - aici se pune șaiba, aici se strânge piulița. Trebuie dezvoltate metode mai inteligente de evaluare individuală pentru a trece indivizii prin program în funcție de capacitatea și ritmul fiecăruia; vârfurile să poată fi identificate și dezvoltate mai repede dacă pot.
Trebuie multe.