ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Iar despre situaţia care duce la astfel de chestii (miezul problemei), iată ce spune Fănică Şoimaru': http://www.descopera.ro/dnews/15546...-lui-stephen-hawking-vizeaza-intreaga-omenire
Articole interesante din presă sau de pe bloguri
- Thread starter Pisoi
- Start date
Stai tu liniștit că n-a fost gratis, ci ai plătit-o și o vei plăti cu vârf și îndesat până la ultima suflare. Doar că n-ai plătit-o atunci pe loc, nici chitanță nu ți-a dat, și nici nu vei ști vreodată cât te-a costat de fapt (ca să-ți dai seama cât e de ineficientă ca și cost vs. rezultat față de alea care au lista de prețuri la intrare).
În sistemul privat ai plăti voluntar cheltuielile cu angajații acelei instituții, amortizarea clădirilor și ceva profit, și ți s-ar da o dovadă ca să ceri deducere de impozit pentru că vrei să te perfecționezi. În sistemul public ți se ia cu forța din venit și se distribuie și la o cohortă de angajați la minister și familiile lor, firme căpușă, șmecherași câștigători de licitații dedicate, și o întreagă gloată de inutili bine înfipți la supt de la țâța generoasă de unde nu se vede cât pișcă fiecare. Dar e bine dacă nu vezi toate astea, măcar ești împăcat cu gândul și dormi bine noaptea.
Last edited:
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Lucrurile sunt ceva (mult) mai complicate de atât şi nu atât de ideale într-un caz şi atât de sumbre în celălalt. Sistemele de asigurări sociale şi de sănătate au fost dezvoltate (cu cap, la vremea lor) tocmai în ciuda "scenariului" ce îl prezinţi şi tocmai ca să acorde şansă tuturor: şi fotbalistului sau bancherului cu milioane de euro, şi şoferului/femeii de serviciu cu o sută, dau exemple aleatorii. Că statele nu-şi mai îndeplinesc menirea şi serviciile au ajuns să fie pângărite, arată mizeria la care s-a ajuns, deşi nimeni nu vrea să recunoască.
Ce legatura are cu ce am scris eu?
Sistemele de asigurari medicale si pensii au fost intr-adevar dezvoltate altfel, ceea ce e azi nu seamana in nici un fel si nu merita aparate. Atunci cand Bismark a introdus pensiile varsta de pensionare era mai mare decat cea de acum 20 de ani, iar durata medie de viata era cu vreo 15 ani mai mica, drept pentru care cei care primeau vreodata pensie erau <5% si contributiile erau pe masura. Azi toti cred ca de la 60 de ani in sus e normal sa traiesti bine din pensie (am scris "cred", nu ca se si intampla).
Asigurarile medicale erau si alea asigurari, nu biruri; in vasta majoritate nu erau "all inclusive" ca la noi si erau optionale, precum CASCO. Azi nu sunt asigurari, sunt biruri care se aduna la gramada in bugetul consolidat si pe care niste politicieni le invart cum au chef. Si ambele sisteme au ajuns biruri cu valoare procentuala incredibila pentru cei care le-au conceput, mai ales ca asigurarile medicale (si asigurarile in general) nu au de ce sa coste un procent din venituri - venitul nu e factor de risc.
Iar obligativitatea acestor plati e precum violul de la Vaslui: cand aia multi care nu isi permit voteaza democratic fata trebuie sa presteze. Proprietatea e un moft, oamenii nu muncesc pentru ei ci "pentru societate", ca asa se numeste politically correct violul in zilele noastre.
Last edited:
unic
Membru Senior
Toată lumea se pricepe la educație 
Hai să dezbatem aici nițel. Care ar fi sistemul mai bun? Pe bani, privat, ca în SUA? Subvenționat ca în Germania? Ceva între?
Atenție, vorbim de educația universitară momentan. Liceele cum să fie? Școlile generale?
Întrebare bonus, pentru 10 puncte: ce sumă ajunge la o facultate de stat pentru fiecare student, anual?
Hai să dezbatem aici nițel. Care ar fi sistemul mai bun? Pe bani, privat, ca în SUA? Subvenționat ca în Germania? Ceva între?
Atenție, vorbim de educația universitară momentan. Liceele cum să fie? Școlile generale?
Întrebare bonus, pentru 10 puncte: ce sumă ajunge la o facultate de stat pentru fiecare student, anual?
Sistemele au fost create pentru a rezolva niște probleme foarte serioase de analfabetism și stare precară de sănătate a populației, corect. Mulțumită lor s-a făcut un salt înainte pentru societate în ansamblu. Asta e partea care, într-adevăr, a fost făcută cu cap la momentul ăla.
Reversul medaliei este că au trebuit să scoată banii pentru asta de undeva, fără inflație și fără a se putea îndatora n-șpe PIB-uri la puteri străine; și atunci s-au împrumutat din viitor. Le-au promis oamenilor că, dacă plătesc impozite acum (care să fie cheltuite imediat pe respectivele sisteme), vor avea bătrânețile asigurate prin „pensie”, pasând problema în mandatul de guvernare al altcuiva. Și cu asta s-a deschis cutia Pandorei, că roata generațiilor care plătesc pentru o cheltuială din tinerețe și se așteaptă să huzurească la bătrânețe nu o poți opri decât cu un imens crash produs de unii care au plătit impozite și primesc mumu îndărăt. Iar singura chestie „cu cap” la toată treaba asta este la băieții descurcăreți care inventează noi modalități de a suge și mai mulți bani din sistem și a face piatra de moară și mai grea pentru generațiile următoare, până la punctul în care nu mai e sustenabilă datorită îmbătrânirii populației și scăderii natalității și alte cele.
Cel mai nasol este că aceste sisteme, cu obiective bune de educare și asigurare a unei sănătăți minime, au căzut în desuet. Educația e luată în derâdere și e cam degeaba, producând analfabeți funcționali care nu sunt în stare nici să sprijine o lopată corect. Să te descurci cu copy&paste de pe internet e baza, și imbecilismele gen „flat Earth” și „medicină homeopată” sunt luate în serios. Sănătatea e asigurată în condiții și la nivele de-a dreptul arhaice, neavând susținerea financiară continuă nici măcar pentru a evita infecțiile intraspitalicești, darămite pentru servicii de calitate. Tot progresul ăla a fost degeaba; generațiile care au beneficiat de el sunt adulte și pe ducă, cele noi au dat cu piciorul la beneficii și vor avea doar datoria de dus mai departe.
Și apropo de învățământul american: ăsta a fost o mare bulă. E interesant să urmărești ce s-a întâmplat ca mentalitate a diverselor generații, de la cele industriale, „hard work will give you a decent life” la baby boomers cu „higher education will ensure your success, you can be anything you want”. Sistemul s-a adaptat și el, dintr-o nevoie de educație a vârfurilor inteligenței societății a devenit o continuare a liceului, cu ștacheta mult coborâtă ca să treacă toți, producând astfel diplome diluate contra mulți bani, de regulă luați cu împrumut. Universitățile au devenit un business bun, băncile erau și ele fericite, care e problema. Iar generațiile tinere au fost împinse de la spate de părinți să intre toți la facultate fiindcă așa „e bine”.
Ei, uite care e problema - nevoia reală a societății este undeva la 15% joburi cu educație superioară foarte specializată (intelectual) și restul lucrători/executanți pentru care sunt suficiente niște studii postliceale. Sunt prea mulți care își iau diplome de ingineri, economiști, avocați și așa mai departe, ca să folosească fix degeaba diplomele alea în joburile lor de magazioner, ospătar, funcționar, zidar, electrician, agent de vânzări și așa mai departe. Uită-te la americani cum au rămas cu pantalonii în vine în fața peretelui de diplome, când munca intelectuală a fost outsourced în țări ieftine iar munca fizică era deja preluată de imigranți. Și nici noi nu suntem departe, deși la o scară mult mai mică - mai bine de juma' de populație este agrar-medievală, iar o bună bucată din restul se pregătesc intens pentru „cariera” de funcționar la stat unde să nu li se vadă prea tare incompetența și indolența. Dar sistemul universitar de stat și privat au devenit aceeași fabrică de hârtii fără acoperire ca la americani, și nepotrivite nevoilor pieței muncii.
Mi se pare înțelept modul în care germanii și-au modificat sistemul de educație și muncă pentru a pregăti oamenii exact pentru portofoliul ăla de vreo 400 de ocupații necesare, punând accentul pe educația continuă decât pe o diplomă obținută cândva când nici mustața nu-ți chiar mijise. Exact cu asta mă confrunt acum, că eu, în sistemul de aici, nu am avut cursuri de perfecționare cu diplome și titluri care să se așeze una peste alta ca niște cărămizi, ci doar ce am învățat din experiență și nu am vreo patalama de la altcineva ca să dovedesc.
Reversul medaliei este că au trebuit să scoată banii pentru asta de undeva, fără inflație și fără a se putea îndatora n-șpe PIB-uri la puteri străine; și atunci s-au împrumutat din viitor. Le-au promis oamenilor că, dacă plătesc impozite acum (care să fie cheltuite imediat pe respectivele sisteme), vor avea bătrânețile asigurate prin „pensie”, pasând problema în mandatul de guvernare al altcuiva. Și cu asta s-a deschis cutia Pandorei, că roata generațiilor care plătesc pentru o cheltuială din tinerețe și se așteaptă să huzurească la bătrânețe nu o poți opri decât cu un imens crash produs de unii care au plătit impozite și primesc mumu îndărăt. Iar singura chestie „cu cap” la toată treaba asta este la băieții descurcăreți care inventează noi modalități de a suge și mai mulți bani din sistem și a face piatra de moară și mai grea pentru generațiile următoare, până la punctul în care nu mai e sustenabilă datorită îmbătrânirii populației și scăderii natalității și alte cele.
Cel mai nasol este că aceste sisteme, cu obiective bune de educare și asigurare a unei sănătăți minime, au căzut în desuet. Educația e luată în derâdere și e cam degeaba, producând analfabeți funcționali care nu sunt în stare nici să sprijine o lopată corect. Să te descurci cu copy&paste de pe internet e baza, și imbecilismele gen „flat Earth” și „medicină homeopată” sunt luate în serios. Sănătatea e asigurată în condiții și la nivele de-a dreptul arhaice, neavând susținerea financiară continuă nici măcar pentru a evita infecțiile intraspitalicești, darămite pentru servicii de calitate. Tot progresul ăla a fost degeaba; generațiile care au beneficiat de el sunt adulte și pe ducă, cele noi au dat cu piciorul la beneficii și vor avea doar datoria de dus mai departe.
Și apropo de învățământul american: ăsta a fost o mare bulă. E interesant să urmărești ce s-a întâmplat ca mentalitate a diverselor generații, de la cele industriale, „hard work will give you a decent life” la baby boomers cu „higher education will ensure your success, you can be anything you want”. Sistemul s-a adaptat și el, dintr-o nevoie de educație a vârfurilor inteligenței societății a devenit o continuare a liceului, cu ștacheta mult coborâtă ca să treacă toți, producând astfel diplome diluate contra mulți bani, de regulă luați cu împrumut. Universitățile au devenit un business bun, băncile erau și ele fericite, care e problema. Iar generațiile tinere au fost împinse de la spate de părinți să intre toți la facultate fiindcă așa „e bine”.
Ei, uite care e problema - nevoia reală a societății este undeva la 15% joburi cu educație superioară foarte specializată (intelectual) și restul lucrători/executanți pentru care sunt suficiente niște studii postliceale. Sunt prea mulți care își iau diplome de ingineri, economiști, avocați și așa mai departe, ca să folosească fix degeaba diplomele alea în joburile lor de magazioner, ospătar, funcționar, zidar, electrician, agent de vânzări și așa mai departe. Uită-te la americani cum au rămas cu pantalonii în vine în fața peretelui de diplome, când munca intelectuală a fost outsourced în țări ieftine iar munca fizică era deja preluată de imigranți. Și nici noi nu suntem departe, deși la o scară mult mai mică - mai bine de juma' de populație este agrar-medievală, iar o bună bucată din restul se pregătesc intens pentru „cariera” de funcționar la stat unde să nu li se vadă prea tare incompetența și indolența. Dar sistemul universitar de stat și privat au devenit aceeași fabrică de hârtii fără acoperire ca la americani, și nepotrivite nevoilor pieței muncii.
Mi se pare înțelept modul în care germanii și-au modificat sistemul de educație și muncă pentru a pregăti oamenii exact pentru portofoliul ăla de vreo 400 de ocupații necesare, punând accentul pe educația continuă decât pe o diplomă obținută cândva când nici mustața nu-ți chiar mijise. Exact cu asta mă confrunt acum, că eu, în sistemul de aici, nu am avut cursuri de perfecționare cu diplome și titluri care să se așeze una peste alta ca niște cărămizi, ci doar ce am învățat din experiență și nu am vreo patalama de la altcineva ca să dovedesc.
La noi lucrurile plutesc cam intre tot ce spune puterfixer
Nu stiu exact cum vor evolua in timp, dar este clar ca absolventii de studii superioare sunt prea multi si prea putin pregatiti.
Nu va uitati la oamenii de pe acest forum, ci la altii care nici nu stiu ca noi existam.
Nu stiu exact cum vor evolua in timp, dar este clar ca absolventii de studii superioare sunt prea multi si prea putin pregatiti.
Nu va uitati la oamenii de pe acest forum, ci la altii care nici nu stiu ca noi existam.
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Ai scris atât de mult, dar n-ai surprins esenţa: criza sistemelor de educaţie, asigurări sociale şi sănătate este o infimă parte a crizei generale/mondiale feroce în care suntem şi care tinde să se dezvolte. Mai departe, n-are rost să comentez, că unii ar spune că o dau în teoria conspiraţiei.
Scoala generala gratuita, din motive clare: lipsa ei creaza mai multe probleme decat costul ei. Liceul se apropie de zona de echilibru, dar vreo 2 ani de liceu gratuit cred ca e minimul necesar pentru ca nu poti scoate la 14 ani copii in campul muncii. Scoli profesionale, cred ca 2-3 ani gratuit e un beneficiu net pentru toata lumea, costul e mic.Toată lumea se pricepe la educație
Hai să dezbatem aici nițel. Care ar fi sistemul mai bun? Pe bani, privat, ca în SUA? Subvenționat ca în Germania? Ceva între?
Atenție, vorbim de educația universitară momentan. Liceele cum să fie? Școlile generale?
In schimba facultatile le-as face in sistem mixt, in care studentul plateste intre 25 si 100% din cost in functie de rezultate. Nu as face facultatea gratuita pentru ca perceptia e importanta: daca ceva e gratuit nu iti pasa prea tare, daca platesti o parte atunci ai motivatia sa o faci serios sau sa nu o faci. 25% nu e o bariera prea mare de intrare pentru cei care trag tare si ii duce capul, dar nu au resurse. LE: iar structura costurilor trebuie sa fie fixa, gen 10% au 75% din cost acoperit de stat, 30 au 50% etc, nu "toti care au peste 9 primesc bursa, indiferent cati sunt" pentru ca nu e nici previzibil sau sustenabil si se pierde sensul sistemului daca 75% au 75% acoperit de stat.
Dar masterul si doctoratul le-as face cu plata de minim 50% din buzunarul studentului. Nu de alta, dar pe la interviuri am discutat cu mult prea multi (sute de) studenti care o ard prin facultati ca sa mai treaca timpul si sa se mai distreze un pic, dar fara sa invete nimic util, asa ca e doar un cost inutil in cea mai mare parte a cazurilor. Doctoratul se poate sustine din slujbe universitare sau de cercetare platite, sistemul din SUA, iar numarul doctoranzilor e inca prea mare - am prieteni cu doctorat in finante care lucreaza pe santiere (ca sef de santier, dar sigur nu ca doctor in finante).
E doar o parere, nu am statistici in spate ca sa mint cu ele, dar inca interactionez cu absolventi care isi cauta un loc de munca si cand ii intreb ce au facut ultimii 3-4 ani suna a vacanta pe banii parintilor sub pretextul masterului.
Cred ca exista si exceptii de la ce am scris mai sus, e un pic cam general, dar aia e o discutie lunga: medicina si ingineria in domeniile active in Romania (ex: constructii, energetica, auto) cu care se practica meseria invatata in facultate, nu managementul bioingineriei eticii cu care poti vinde apa plata la chiosc. Problema in unele din aceste domenii e ca dupa facultate absolventul pleaca din tara, ceea ce inseamna ca toate costurile cu educatia au fost in van. Se poate face un contract universitar prin care un student poate sa aleaga sa plateasca cota (25..100%) din costuri sau sa profeseze in Romania pentru X ani in contul sumei respective. Intr-un mod exagerat se practica in Romania in medicina, unde rezidentii au niste salarii infiorator de mici, dar nu e nici contractual si nici echilibrat (suportabil si motivant) pentru nimeni. Pana la urma un stat e teoretic suma cetatenilor si cetatenii pot sa trateze si educatia ca o investitie, nu neaparat financiara, in care au costuri si beneficii. Dar e o investitie, nu o cheltuiala sau o pomana electorala unor votanti cretini care nu stiu decat sa intinda mana si sa isi asume dreptul de a primi.
N-am dezvoltat subiectul fiindcă nu cred în generalizarea unor probleme punctuale la nivelul general/mondial. Să pun problema altfel: când crezi că, în istoria omenirii, a fost vreun moment fără vreo criză? Vreo perioadă de 100 de ani în care să fi mers totul boboc, să nu fi existat conflicte, să o ducă oamenii bine, să nu aibă grija zilei de mâine, să nu fi văzut pe durata vieții lor o chemare la bâte/furci/arme contra vreunui alt trib/invadator/inamic ideologic? Mă îndoiesc profund că ar fi existat vreodată o perioadă de perfectă acalmie și bunăstare, fiindcă viața în esență este o zbatere continuă, e o excepție cosmică ce-și imaginează că poate da sens și ordine contra entropiei universale. Deci de ce ar fi mai cu moț perioada contemporană - doar pentru că o trăim și o înțelegem mai mult decât pot cărțile de istorie să surprindă 2000 de ani în 100 de pagini? Să fim serioși.
PS: asta îmi amintește de o poză ce circula pe net, cu o piatră monument pe care scria ceva de genul „în acest loc, în 14 aprilie 1926, nu s-a întâmplat nimic interesant”.
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Victor Hugo ştia răspunsul mai demult: http://www.rightwords.ro/citate/construieste-o-scoala-si-vei-inchide-o-puscarie--9892
Bineînţeles "construieşte" nu are sensul pur folosit de breasla masonilor (nu francmasonilor
). Învăţământul primar şi mediu gratuit nu e un răsfăţ, e o necesitate.La nivel superior (universităţi), sigur ar trebui, în primul şi-n primul rând, o epurare: daţi afară toţi incompetenţii şi neamurile (e full de ele), apoi corelare a nevoilor reale ale economiei cu profilele de la universităţi şi-abia apoi dezbatere despre gratuitate sau nu.
Totuşi, primul lucru ce ar trebui făcut în RO: locuri de muncă, care acum sunt ioc! Investiţii, investiţii şi iar investiţii... Însă, vorba bancului: visuri, fata tatei, visuri!
Corect, crize au mai fost. Ba chiar cu efecte benefice. Nu însă de anvergura ăsteia. se ştie prea bine că criza e parte a motoraşului mecanismului intrinsec capitalist de dezvoltare, care gestionat cu cap, a asigurat progresul. Da, dar atunci când se întâmpla asta poate nu mergeau finanţele sau economia (anumite sectoare), dar restul sectoarelor erau cât de cât sănătoase (de ex. politicul, care lua deciziile corecte de ieşire din criză), însă acum criza e profundă şi în toate domeniile: politic, financiar, economic, mai ales moral etc. etc. Pe atunci problemele demografice (creşterea populaţiei), sociale erau mai uşor de gestionat. Colac peste pupăză acum hop şi problemele astea de climă şi de energie... pe care "minţile luminate" nu prea le-au putut rezolva. De fapt, e o criză după care se va trage linie...
Last edited:
E drăguț răspunsul, dar evită să răspundă la întrebare Asta cu anvergura e ceva complet relativ și interpretabil, în lipsa unor date și compensând cu biasul local.
Asta cu anvergura e ceva complet relativ și interpretabil, în lipsa unor date și compensând cu biasul local.Atat timp cat ceva (in cazul asta procentul taxei pentru invatamant) este si poate fi influentat de oameni (sa zicem politicieni, pile, relatii) atunci acesta va fi manipulat iscusit in interesul acestora.
Dar pe de alta parte si sa dai o lege care sa inlature un asemenea risc este aproape de imposibil. Pentru ca experienta noastra arata ca exact cei care dau legea o fac in asa fel incat sa poata profita de ea categoriile mai sus mentionate: politicienti, pile, relatii...
Dar pe de alta parte si sa dai o lege care sa inlature un asemenea risc este aproape de imposibil. Pentru ca experienta noastra arata ca exact cei care dau legea o fac in asa fel incat sa poata profita de ea categoriile mai sus mentionate: politicienti, pile, relatii...
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Anvergura nu e deloc termen relativ, ci ţine taman de statusul actual al economiei globale... globalizate. Înainte se crizau ori anumite sectoare, ori statele pe rând, ori doar câteva state, dar acum se crizează totul, că asta-i economia globalizat-corporatistă. Bate fluturele din aripi la Washington şi se schimbă vremea la paris... Iar socialul care e like the horse and carriage suferă şi el deodată.
S-a ajuns la stadiul la care economia mondială aproape aduce cu o economie de altădată de tip comunist: greoaie, inflexibilă, incapabilă a se reorganiza, de a ieşi din criză.
Ne oprim, că supărăm experţii.
Jaffar
Wizard
Imi plac foarte mult oamenii care au idee clara si corecta despre orice, care emit idei tangente cu realitatea, doar cat sa le dea o aroma de adevar universal. E ok sa ai propria parere, diferenta o face felul in care le expui, tratezi sau incerci sa le impui.
Despre diagrama feynman ce parere avem?
Despre diagrama feynman ce parere avem?
Feynman? Tot respectul, 43 de ani în Tânăr și Neliniștit, peste 10.000 episoade, omul a mâncat o pită și milioane de babe l-au urmărit cu sufletul la gură.
Ah, stai, era Newman. NEWMAN!!
Ah, stai, era Newman. NEWMAN!!
Thor
Membru Junior
"ar trebui făcut..." Cum așa? Să vină o forță divinăcare să creeze locuri de muncă? Apariția lor vine ca răspuns al societății care vede în asta un mod de a evolua. Dar cât timp mulți concetățeni preferă să trăiască din ajutoare sociale, pensii de handicap de multe ori nemeritate etc., cât timp tinerii nu au nici o dorință de a învăța, de a face ceva productiv, preferând să căpușeze părinții/societatea (da, să faci facultate la stat doar ca să o mai lălăi un timp cu ajutorul părinților e căpușare), nu vor fi nici locuri de muncă.
Locurile de munca apar in urma unor investitii. Ca sa faci investitii ai nevoie de 3 lucruri: capital, piata (cerere) si avantaje competitive.
- capital: pai de unde capital, ca patura medie a societatii e impozitata crunt (2x fata de State, care pot fi luate ca etalon pentru spiritul antreprenorial; scandinavii sunt compet etatisti, alta discutie) si investitiile de capital sunt prin urmare absente? In general o afacere noua pornea cu o idee buna si emisie de actiuni pe care le cumparau de obicei persoane private, acum doar fondurile de pensii si cele de investitii, toate cu scopuri pur speculative, mai au bani de investit. Bancile de obicei dau credite, nu fac investitii.
- piata/cerere: e criza mondiala de supraproductie, locurile de munca la otelarie nu se mai cer de mult, iar Gheorghe care sprijina birtul local nu stie sa faca mai nimic, chiar daca il trimiti la scoala, ca in reclama de la berea lui favorita scoala prosteste
- avantaj competitiv: fata de vestul Europei avem costuri reduse cu forta de munca, dar nu prea mult: la nivelul de profesionisti de top suntem aproape de costurile din vest, la nivelul de 2000 de vite furajate intr-un call center suntem mult mai scumpi decat India, unde vaca e sfanta si rentabilitatea mai mare.
De ce ar investi cineva in RO, pentru ca e patriot, pentru ca e nevoie sau pentru ca vrem? Nici unul din aceste motive nu sustin un plan de business.
- capital: pai de unde capital, ca patura medie a societatii e impozitata crunt (2x fata de State, care pot fi luate ca etalon pentru spiritul antreprenorial; scandinavii sunt compet etatisti, alta discutie) si investitiile de capital sunt prin urmare absente? In general o afacere noua pornea cu o idee buna si emisie de actiuni pe care le cumparau de obicei persoane private, acum doar fondurile de pensii si cele de investitii, toate cu scopuri pur speculative, mai au bani de investit. Bancile de obicei dau credite, nu fac investitii.
- piata/cerere: e criza mondiala de supraproductie, locurile de munca la otelarie nu se mai cer de mult, iar Gheorghe care sprijina birtul local nu stie sa faca mai nimic, chiar daca il trimiti la scoala, ca in reclama de la berea lui favorita scoala prosteste
- avantaj competitiv: fata de vestul Europei avem costuri reduse cu forta de munca, dar nu prea mult: la nivelul de profesionisti de top suntem aproape de costurile din vest, la nivelul de 2000 de vite furajate intr-un call center suntem mult mai scumpi decat India, unde vaca e sfanta si rentabilitatea mai mare.
De ce ar investi cineva in RO, pentru ca e patriot, pentru ca e nevoie sau pentru ca vrem? Nici unul din aceste motive nu sustin un plan de business.
E preferabil sa discuti cu oameni care au pareri, chiar daca unele sunt gresite, decat sa incerci sa dicuti cu oameni care fac niste ochi rotunzi, eventual un Muuuu! duios si mai cer inca o bere.