Articole interesante din presă sau de pe bloguri

Doom’s creators reminisce about “as close to a perfect game as anything we made” | Ars Technica https://arstechnica.com/gaming/2023...-close-to-a-perfect-game-as-anything-we-made/

Now, in a rare joint interview that was livestreamed during last weekend's 30th-anniversary celebration, the pair waxed philosophical about how Doom struck a perfect balance between technology and simplicity that they hadn't been able to capture previously and have struggled to recapture since.
 
This happened 20 years ago, but it is an amazing tale of how a series of small but unfortunate events can very quickly add up to a very expensive problem. Like the time one person fat-fingered the wrong year on a JCL job, Ronald Reagan died, and the US postal service lost $500 million.
 
puterfixer, ce e trist e că articolul e scris de un orădean. Apăi dacă și tineretul de acolo e sub curul broaștei, ce șanse au cei 90% care sunt în orașe de calitate mai slabă?
 
Faptul că are patru comentarii dintre care unul este acesta este...

1707585995845.png



giphy.gif
URL]
 
Nu spune nimic nou. Era la fel si pe vremea cand am facut eu scoala. Nu s-a schimbat nimic.
La facultatea de Relații Internaționale? Mă îndoiesc.

Când am făcut noi școala nu aveam deputați în Parlamentul României care să citească jurământul de serviciu la nivelul unui elev de clasa a II-a.


Edit: Ascultând din nou, ăsta săracul s-ar putea să fie doar bâlbâit.
 
Last edited:
Începuturile le povestea și taică-meu, profesor de matematică la liceu în Măneciu, un colegiu care adună mulți din copiii din nord-est-ul Prahovei. Sunt câțiva într-o clasă cu care mai poți face ceva, dar majoritatea sunt pierduți cu mult timp înainte de liceu. Pe majoritatea elevilor nu ai cu ce să-i motivezi ca profesor, și ai 0 șanse să impui vreun respect în fața lor. Ei tot ce văd sunt banii, și e clar că nu poți compara veniturile unui profesor cu ce le trimit lor "pe gratis" părinții din Spania sau Italia. E o deconectare între bani și muncă, pentru că ei nu văd și munca din spate - mulți crescuți de bunici la pensie, toată familia locală trăiește din pensie/asistență socială și ce primesc de la părinții din străinătate, bani pentru care trebuie doar să trăiască. Bunicii n-au șanse să le fie modele de viață, sunt mult prea bătrâni pentru asta, n-au cum să se conecteze cu nepoții, și sunt mai degrabă servitorii celor care dau banii (adică șansele sunt ca dacă încerci să îndrepți, ca bunic, vreo pornire a nepotului, să te sune fii-tu să te certe că ce-ai cu el, și să-i țină partea). Așa că copiii au cele mai noi telefoane, au mașini imediat ce împlinesc 18 ani (of course, lipsind de la școală ca să se ducă să facă școala de șoferi), școala e doar un inconvenient. Iar părinții nu s-au dus în străinătate că au făcut multă școală (cei cu școală își cam iau copiii cu ei), așa că nici ei nu văd de ce s-ar speti odrasla, mai bine învață să conducă, să se facă șoferi de camion, ca ei. Unii sunt trimiși la facultate de părinți (că văd ei că pe-acolo, ăia cu facultate le dau lor de lucru), dar local copilul nu vede același lucru - ăia care "se descurcă" au bani mai mulți decât ăia care muncesc. Deci 0 motivație și pentru asta.

Iar ca profesor nu prea ai ce să faci, dacă îi zici vreunui elev că nu e bine că se uită la filme (cu sonor :D) sau face live pe facebook în timpul orei, intervine legea: "Sancționarea elevilor sub forma mustrării în fața colectivului clasei sau al școlii este interzisă în orice context". În teorie există multe alte metode, dar șansele să fie aplicate sunt aproape 0 (în lege există până și exmatricularea, dar aceeași lege zice că învățământul e obligatoriu, deci nu). Așa că oricât de interesantă ai putea să faci o lecție, n-ai cum să concurezi cu facebook/tiktok etc, care-ți dau distracție fără să te pună să gândești (plus că 99% din școală înseamnă memorare, deci clar neinteresant). Și ești îngrădit ca mod de predare de programa școlară, care e încărcată cu tot felul de tâmpenii și n-ai cum să stai să predai un concept până înțelege toată lumea, pentru că ai N alte chestii de predat. Dar e ok, pentru că în curând n-o să mai aibă cine să predea, că vede și generația actuală că nu există vreun viitor al meseriei, doar cei care chiar n-au altă opțiune (pentru că nu-i duce capul) mai vor să facă învățământ - și asta se vede la rezultatele concursurilor de titularizare. Dar e ok, în curând nici elevi n-o să mai fie.

Legat de partea cu neatenția la trecut, din articol - acum, când comunicarea este instantanee, orice din trecut (chiar și foarte apropiat) are valoare mult mai mică, cam indiferent de domeniu. Și asta se extinde până pe la generația ~30 de ani - niște amici chiar mi-au zis, când am fost în ultima vacanță "dă-ne poze când sunteți acolo, nu cum faci tu, să pui album cu poze când ați venit". N-am avut timp atunci să aprofundez subiectul, dar e un punct de vedere pe care l-am observat la majoritatea tinerilor - dacă nu e în timp real nu mai e interesant, si-a pierdut valoarea.
 
Legat de părinți în străinătate, nici nu există o statistică clară - pentru că n-are cine s-o ia și pentru că părinții nu-s neapărat legal plecați, așa că trebuie să faci anchete sociale ca să afli. După unele numărători pe la 100.000 de copii, cu șanse reale spre 500.000. Majoritatea în mediu rural, unde părinții nu mai găsesc de lucru cu salariu decent.
 
Legat de partea cu neatenția la trecut, din articol - acum, când comunicarea este instantanee, orice din trecut (chiar și foarte apropiat) are valoare mult mai mică, cam indiferent de domeniu. Și asta se extinde până pe la generația ~30 de ani - niște amici chiar mi-au zis, când am fost în ultima vacanță "dă-ne poze când sunteți acolo, nu cum faci tu, să pui album cu poze când ați venit". N-am avut timp atunci să aprofundez subiectul, dar e un punct de vedere pe care l-am observat la majoritatea tinerilor - dacă nu e în timp real nu mai e interesant, si-a pierdut valoarea.
Cu chestia asta am renunțat să mă mai lupt dar în același timp oamenii din jur s-au obișnuit că pozele "ies" ca pe vremea lu' bunicu', după developare. Mi se tolerează ca un obicei bătrânesc, la fel cum tataia se gândea 1 minut înainte să facă o mutare la șah.

Și culmea, tu ești rapid cu albumele după vacanță, eu încă am poze de la Crăciun nedevelopate pentru că efectiv nu am avut timpul fizic să stau pe ele.

Până la urmă, fiecare cu ce-l interesează. Noi avem poze printate deja care sunt amintiri faine, și am insistat pe ideea că alea sunt amintiri pentru o viață, deci nu trebuie mâine, nu? Are logică, oamenii înțeleg, dar restul majorității din jurul lor se mișcă cu warp 7, deci este greu să nu te iei după turmă pentru că atunci ești privit ca un dinozaur. I don't mind.
 
The Atlantic a fost o revistă foarte bună, până i-au apucat wokismele. Mai nou iar și-a revenit.

Don't fly Boeing if you have the choice.

Povestea lui Boeing îmi aduce aminte de what's wrong with American medicine: finance people and nurses in charge, instead of doctors.
 
Last edited:
Brrr...
Cînd jucam Tetris pe gameboy-urile alea păcălite, acu vreo 30 de ani, visam și noaptea cum cădeau cărămizile alea și cum NU reușeam să le rotesc și să le așez în poziție.
Mă întreb cum or sta puștii ăștia cu bibilica.
 
Back
Top