Începuturile le povestea și taică-meu, profesor de matematică la liceu în Măneciu, un colegiu care adună mulți din copiii din nord-est-ul Prahovei. Sunt câțiva într-o clasă cu care mai poți face ceva, dar majoritatea sunt pierduți cu mult timp înainte de liceu. Pe majoritatea elevilor nu ai cu ce să-i motivezi ca profesor, și ai 0 șanse să impui vreun respect în fața lor. Ei tot ce văd sunt banii, și e clar că nu poți compara veniturile unui profesor cu ce le trimit lor "pe gratis" părinții din Spania sau Italia. E o deconectare între bani și muncă, pentru că ei nu văd și munca din spate - mulți crescuți de bunici la pensie, toată familia locală trăiește din pensie/asistență socială și ce primesc de la părinții din străinătate, bani pentru care trebuie doar să trăiască. Bunicii n-au șanse să le fie modele de viață, sunt mult prea bătrâni pentru asta, n-au cum să se conecteze cu nepoții, și sunt mai degrabă servitorii celor care dau banii (adică șansele sunt ca dacă încerci să îndrepți, ca bunic, vreo pornire a nepotului, să te sune fii-tu să te certe că ce-ai cu el, și să-i țină partea). Așa că copiii au cele mai noi telefoane, au mașini imediat ce împlinesc 18 ani (of course, lipsind de la școală ca să se ducă să facă școala de șoferi), școala e doar un inconvenient. Iar părinții nu s-au dus în străinătate că au făcut multă școală (cei cu școală își cam iau copiii cu ei), așa că nici ei nu văd de ce s-ar speti odrasla, mai bine învață să conducă, să se facă șoferi de camion, ca ei. Unii sunt trimiși la facultate de părinți (că văd ei că pe-acolo, ăia cu facultate le dau lor de lucru), dar local copilul nu vede același lucru - ăia care "se descurcă" au bani mai mulți decât ăia care muncesc. Deci 0 motivație și pentru asta.
Iar ca profesor nu prea ai ce să faci, dacă îi zici vreunui elev că nu e bine că se uită la filme (cu sonor
) sau face live pe facebook în timpul orei, intervine legea: "Sancționarea elevilor sub forma mustrării în fața colectivului clasei sau al școlii este interzisă în orice context". În teorie există multe alte metode, dar șansele să fie aplicate sunt aproape 0 (în lege există până și exmatricularea, dar aceeași lege zice că învățământul e obligatoriu, deci nu). Așa că oricât de interesantă ai putea să faci o lecție, n-ai cum să concurezi cu facebook/tiktok etc, care-ți dau distracție fără să te pună să gândești (plus că 99% din școală înseamnă memorare, deci clar neinteresant). Și ești îngrădit ca mod de predare de programa școlară, care e încărcată cu tot felul de tâmpenii și n-ai cum să stai să predai un concept până înțelege toată lumea, pentru că ai N alte chestii de predat. Dar e ok, pentru că în curând n-o să mai aibă cine să predea, că vede și generația actuală că nu există vreun viitor al meseriei, doar cei care chiar n-au altă opțiune (pentru că nu-i duce capul) mai vor să facă învățământ - și asta se vede la rezultatele concursurilor de titularizare. Dar e ok, în curând nici elevi n-o să mai fie.
Legat de partea cu neatenția la trecut, din articol - acum, când comunicarea este instantanee, orice din trecut (chiar și foarte apropiat) are valoare mult mai mică, cam indiferent de domeniu. Și asta se extinde până pe la generația ~30 de ani - niște amici chiar mi-au zis, când am fost în ultima vacanță "dă-ne poze când sunteți acolo, nu cum faci tu, să pui album cu poze când ați venit". N-am avut timp atunci să aprofundez subiectul, dar e un punct de vedere pe care l-am observat la majoritatea tinerilor - dacă nu e în timp real nu mai e interesant, si-a pierdut valoarea.