Copiez aici un mesaj scris pe forumul
www.chip.ro.
Mi-ar face placere sa fie dicutat si aici:
" Deschid un astfel de thread deoarece impacarea acestor doua lumi reprezinta pentru mine, in prezent, un fel de tinta.
Desi exista o distinctie clara in lumea hi-fi intre calculator si echipamentele stand alone, experienta m-a invatat ca lucrurile stau putin altfel, ca exista foarte multe nuante de gri intre alb si negru.
Pentru mine, totul pleaca de la dragostea pentru muzica. Am crescut ascultand Radio Romania Cultural si Radio 3, cantand ocazional la pian si chitara (cu accent pe ultima), citind o multime de carti ce ating sfera muzicii si adunand o colectie suficient de mare de discuri.
Pasiunea pentru audio, in schimb, nu am receptat-o decat cu 2 ani in urma, cand am ajuns intr-un mod mai amuzant la un targ hi-fi - Hi-Fi Arena 2003, ca sa fiu mai precis. Intamplarea a facut sa am cateva discuri la mine (cumparasem in ziua aceea de la Carturesti cateva discuri de la Erato si ECM) si niste oameni amabili in showroom-uri.
Ei bine, am ramas stupefiat de ceea ce am auzit. Senzatia produsa inca imi mai sta intiparita undeva pe cortex. Sistemul era format din electronice Meridian si boxe Dynaudio; costa undeva in jurul a 15000 de euro, DAR sunetul era de-a dreptul UIMITOR!!! De atunci si pana in ziua de astazi am mai ascultat alte zeci de sisteme din game de pret foarte diferite, de la HT-uri ieftine gen Sony, Harman Kardon, JBL, Yamaha, Pioneer etc la sisteme high end depasind 100.000 euro. Inclusiv solutii DIY (din aproximativ o duzina ascultate numai o mana din ele au fost cu adevarat merituoase dpdv al investitiei - efort si bani, contra nivelului de performanta aratat).
Concluzia a fost una singura: pentru un sunet cu adevarat fidel sursei este nevoie de multi bani.
La cateva luni dupa Hi-fi Arena am inceput sa strang bani pentru un sistem stereo ce urma, initial, sa fie conectat la calculator (CD-Player-ul urma sa astepte un an din motive financiare). Era vorba de un amplificator Primare (I20) si de boxe Dynaudio (Audience 52SE).
O suma de evenimente m-a facut sa-mi schimb planurile si am ales ca solutie de compromis niste boxe “ordinare” multimedia, respectiv Altec Lansing MX 5021 (suma de care mai dispuneam depasea foarte putin pretul sistemului). Placa de sunet era la vremea respectiva M-Audio Revolution (7.1). Sunetul scos din aceasta configuratie era unul neasteptat de bun fata de banii platiti. Catre toamna m-am dedat la modificari serioase asupra boxelor (re-cablare si tratamente acustice a incintelor, in special la subwoofer) si camerei (reamenajari), si le-am construit o pereche de standuri (clone a celor de la Dynaudio). Rezultatul a fost incurajator, sunetul MX-urilor imbunatatindu-se semnificativ!
In primavara aceasta au urmat o serie de aventuri cu placa de sunet, trecand prin Terratec, RME si revenind la M-Audio.
Castile au fost din totdeauna ceva special pentru mine, motiv pentru care am cumparat (de-a lungul acestor doi ani) o serie de modele de la diferite firme. Imediat dupa Hi-Fi Arena am cumparat un set de Audio-Technica M40fs. Acestea mi-au fost un companion fidel timp de un an cand le-am schimbat pe o pereche de AKG-uri, K501. Odata cu noile casti a trebuit sa schimb placa de sunet la Terratec EWX 24/96, aceasta din urma fiind capabila sa amplifice fara probleme castile AKG, spre diferenta de Revo (motivul upgrade-ului). Dupa nici doua luni am gasit pe internet un RME 96/8PAD la un pret foarte atractiv. Am vandut Terratec-ul si am cumparat-o. RME-ul era clar mai buna decat EWX-ul, output stage-ul mult mai bine proiectat, dand dovada de un drive mult mai bun asupra K501, atat de avide de putere.
Aceasta stare de lucruri a fost pastrata pana in mai, cand am avut ocazia sa ascult intr-un showroom Sennheiser-urile care le am acum, HD 650. La cateva zile le-am cumparat. Nu intentionam sa detin 2 seturi de casti, dar prezentarea sonica a celor doua era atat de diferita si atat de captivanta incat mi-a fost imposibil sa renunt la vreuna din ele. AKG-urile m-au fascinat prin intimitatea lor atat de senina si deschisa, muzica era foarte aproape, puteai percepe fiecare inflexiune si nuanta a unui instrument, erau efectiv minunate pe jazz sau muzica de camera - piese solo sau grupuri mici. Sennheiser-urile in schimb prezentau o imagine aproape opusa: te aflai in fata scenei, deveneai spectator, dar ce spectator!!! 650-urile iti confera perspectiva dirijorului, aflat in fata orchestrei, avand un balans perfect intre toate instrumentele, separatie si perceptie spatiala fenomenala si o cantitate uriasa de rezolutie si definitie in sunet. Mi-a fost foarte greu intr-un final sa renunt la una din ele.
La inceputul verii am avut ocazia sa ascult Audiophile-ul Firewire impreuna cu BX8 la un bun prieten de-al meu. Fiind pe picior de upgrade catre Mackie si RME a fost de acord sa-mi vanda acest sistem. Iata-ma ajuns cu 2 placi de sunet, 2 perechi de casti si 2 perechi de boxe active.
O vizita in Germania a facut insa o bulversare in planurile mele audio. Am avut sansa sa ascult intr-un magazin de echipamente pro din Dusseldorf (pe parcursul a mai multe zile) un sistem absolut uimitor: Benchmark DAC1 legat la o pereche de monitoare active, Dynaudio BM5A. Un sistem ‘liliputan’ ce nu depasea 2000 de euro dar care m-a frapat prin superioritatea sa asupra sistemului Primare & Dynaudio (fata de care am fost la un pas de achizitie), pe care il cunosteam foarte bine si care ajungea la un cost total de 4000 euro (cd-player, amplificator, boxe si cabluri).
Ajuns inapoi acasa la micutele mele M-Audio am ramas cu un gust amar: nici macar nu se apropiau, nici pe departe!, de rezolutia si muzicalitatea combinatiei Benchmark – Dynaudio (B&D). Sunau prea plat in comparatie, lipsit de naturalete si corp, nimic din focalizarea si bogatia soundstage-ului prezente atat de nonsalant pe B&D...
Hotararea care a trebuit sa o iau a fost una foarte dificila: sa renunt la jumatate din “proprietatile mele audio” si sa incep sa strang finante pentru Benchmark si monitoare.
Am decis sa pastrez Sennheiser-urile si Audiophile. RME-ul are o tonalitate usor mai calda si un soundstage mai putin focalizat decat Audiophile, fiind mai larg dar mai putin adanc. Aceste particularitati dezavantajau castile, ele fiind mai calde in sine si cu un soundstage foarte extins ce avea nevoie de mai multa adancime si aer.
Inegalitatea evidenta intre boxe m-a facut sa iau o masura mai drastica. MX-urile faceau exact cat costau, neavand pretentii mai mari decat “lungul nasului”. BX8-urile in schimb m-au costat o groaza de bani, nu se auzeau nici pe sfert din BM5A-uri si, pastrandu-le, as fi blocat o suma importanta de bani ce mi-ar incurca economiile.
Astfel am ajuns unde sunt acum: cu Audiophile, MX-uri si Sennheiser (asteptand rabdator randul B&D-ului).
Dupa aceasta (lunga!) paranteza, revin la subiectul central al topicului: pc-ul si hi-fi-ul.
Calitatea si performanta audio a componentelor a crescut sesizabil in ultima vreme, atingand un nivel as spune ingrijorator pentru produsele echivalente de pe piata entry level hi-fi.
Am ascultat spre exemplu sisteme stand alone mai slabe decat configuratia mea actuala, asta chiar si la un pret serios mai mare. Placa de sunet luata separat m-a convins de o prestatie mai buna decat o serie (destul de mare) de CD-Playere dedicate – Teac, Marantz, NAD sau Cambridge.
Asadar … ,din punctul meu de vedere, hi-fi-ul este posibil la un pret rezonabil, mai mult decat atat: chiar avand calculatorul la baza.
Exista totusi si cateva conditii sine qua non in aceasta ecuatie: prima, bineinteles, se refera la calitatea echipamentelor. Placa de sunet - primo, boxele – secundo.
Poate mai important, pentru ca de aici pleaca totul, este calitatea muzicii, a inregistrarilor. Cat timp vorbim de discuri inregistrate slab sau de formate de compresie lossy este absurd sa mai vorbim si de high fidelity. Cu o sursa de proasta calitate termenul de fidelitate audio isi pierde sensul.
Inca mi se pare uimitor ca un astfel de sistem sa transmita o asemenea cantitate de emotie muzicala. Acum ascult prin casti “Thimar” al lui Anouar Brahem (ECM 1641). Lasand tehnicalitatile deoparte (capitol la care combinatia Audiophile-Sennheiser sta FOARTE bine) … cate nuante, cand sentiment si cata pasiune pot auzi. Aud MUZICA in toata splendoarea ei. Imi aduc aminte de o fraza referitoare la acest album:
“ a meditative and supremely musical work, permeated with intense poetry, where each piece is played in a contemplative atmosphere of extreme concentration, as if awake in a dream ”
Ma opresc aici din cauza volumului (exagerat) de litere.
Rog ca si ceilalti membri ai forumului sa intervina cu remarci, idei, pareri etc.
Sunt sigur ca exista cativa printre voi care impartasesc in oarecare masura experiente similare mie. "