Bag şi eu nişte impresii...
Avem aşa:
Sound Blaster Audigy SE, Proel SGP 215 LU15, Kenwood KA-660D (credits to
hulubei for this one) -
.pdf cu specificaţii -, cabluri Cordial
de 2.5mm (pe care le luasem „să fie” şi, din diverse motive, nu au mai fost schimbate; mai am prin casă nişte Proel de 1.5mm, dar se pare că lenea a fost mai mare decât curiozitatea de a vedea cum sună faţă de Cordial) şi
Wharfedale Diamond 9.2.
Amplificatorul e SH, luat de la un tip de pe hi-fi.ro cu 300 lei. Model '88, made in Japan, 2x70W@8 ohmi, în stare impecabilă (verificat de electronist). Boxele sunt noi, de pe aoy.ro (băieţi de treabă, btw), 800 lei. Placa de sunet nu e mare sculă, dar îşi face treaba. Mă bate gândul la un M-Audio, dar după ce mai creşte colecţia de muzică.
După cum se poate vedea, improvizaţia e maximă deocamdată: boxele stau pe două scaune de 45cm, iar amplificatorul îmi ocupă tot biroul. Ideea de a da 300 lei pe suporţi nu prea mă încântă, motiv pentru care mă gândesc la ceva custom-made non-metal. Nu ştiu însă cât de solizi ar ieşi. Still working on that one.
Ok, acum partea interesantă... (N-o să fac comparaţii cu vechiul Hercules XPS 2.100, că n-are sens, it gets its ass kicked badly.) Sunetul este consistent şi detaliat (ştiam eu că Isis au trei chitări, nu două
); instrumentele nu se mai acoperă unele pe altele; backing vocals-urile sunt acum evidente; la fel şi instrumentele „minore” de percuţie (gen castaniete, care de obicei nu se aud/se aud slab).
Ceea ce m-a uimit a fost cât de diferit poate să sune o melodie cu instrumentaţie relativ simplistă (chitară, bass, tobe), gen
Audioslave - Be Yourself, pe care am ascultat-o şi răsascultat-o, pe care o ştiu pe de rost, dar care parcă e altă melodie pe Wharf-uri. Am senzaţia că e oarecum favorizată instrumentaţia săracă/acustică, dar care cere mai mult skill (la modul zdrăngăneală de chitară electrică vs. chitară acustică curată):
Urma, de exmplu, sună mult mai bine.
De menţionat că bass-ul este foarte puternic, iar în cazul melodiilor cu bass „dat mai tare” din studio (îmi vin în minte Red Hot Chili Peppers şi Rage Against The Machine), devine deranjant cu potenţiometrele pe flat. Deci nici vorbă de „nu-ţi lua 2.0 că n-au bass” (bine, nici n-am ascultat haus pe Z2300 ca să ştiu cum e).
E evident că nu ascult muzică în poziţia ideală, eu stând mai mult între boxe decât în faţa lor (îmi dau seama de asta când mă aşez pe covor, puţin mai în spate şi cu capul la nivelul difurilor), deci audiţia se va îmbunătăţi după ce mut/arunc/ard diverse chestii din/prin cameră. Revin cu detalii atunci.