epic failure(s)
Am mers şi eu la un multimat ING (mi-a fost lene să mă duc să-mi fac internet banking) aseară pe la 8 să-mi plătesc factura la RDS. Intru frumos, mă aşez pe scaun, bag cardu` în multimat, prind cu coada ochiului mesajul prin care mă anunţă că îmi verifică plasticul şi încep să scot factura din plic. Pe când termin, îmi îndrept ochii spre monitor pregătindu-mă să-mi bag PIN-ul, dar mă-ntâmpină un ecran alb...
Stau, stau, mai citesc factura, mă uit pe verso câte minute am vorbit în diverse reţele etc. După două minute, tot nimic. Mă uit la bancomatul de lângă, văd că-i ok. În schimb, o versiune lite de multimat (ăla fără tastatură QWERTY) afişa un mesaj de eroare.
Nasol moment, mă gândesc în timp ce inspectam fanta în care am băgat cardul şi analizam posibilităţile de recuperare.
În final, mă dau bătut şi găsesc un nr de telefon pe nişte pliante ce erau p-acolo. Formez, apăs pe verde ş-aud o voce blondă de la Vodafone care mă anunţă că-s în perioada de graţie şi nu mai pot iniţia apeluri! Încă liniştit, scot mobilul de serviciu şi formez acelaşi număr. Aceeaşi voce mă informează că
ghinion de neşansă, n-ai voie să suni la numere cu 0800...
Deşi nu prevăzusem toate aceste obstacole, aveam firesc şi variante de backup! Sun un prieten să intre pe site la
ING să-mi dea
numărul de la ăia de-ţi blochează cardul. După ce-l ascult cum îşi bagă şi-şi scoate în ei de RDS că iar nu-i merge netul, îl întreb dacă n-are dial-up, zice că nu, îl înjur, după care mai dă un restart la router şi, pentru că soarta ţine cu cei care merită, netul îşi revine! În sfârşit, un număr de Bucureşti, nerestricţionat!
Formez, sun, nu mi-e gata bateria, răspunde un nene care-mi zice că-i de la
Romcard. Îi explic situaţia, mă-nţelege şi-mi spune că tre să-mi blocheze cardul, pentru că s-ar putea ca, după ce lucrurile-şi revin la normal, ATM-ul să scoată cardul şi să mi-l ia altcineva. Îi reamintesc că nu-i blocat în ATM, ci într-o măgăoaie ce pare a fi calculator (aveam să aflu azi dimineaţă că-i pe bază de XP
), dar el îmi recomandă (insistent) să-l blocăm. Bun, îi dau datele, îl blocăm şi îmi spune să mă prezint la sucursală azi la prima oră să-mi recuperez cardul sau, dacă l-a recuperat vreun „binevoitor” între timp, să fac cerere pentru altul.
O tai către casă căutând argumente logice pentru discuţia ce presupuneam că va avea loc a doua zi (azi) cu cei de la ING care îmi imaginam deja cum îmi explică faptul că tre să plătesc pentru noul card, chiar dacă cel vechi s-a blocat în multimat din motive pe care nu le puteam controla.
Fast forward până azi dimineaţă. La 9 fără cinci eram prezent la locul cu pricina inspectând de afară, prin geam, măgăoaia buclucaşă. Acelaşi ecran alb, implacabil.
Semn bun, mă gândesc,
probabil cardul meu e tot înăuntru. Văd că intră un om înaintea mea (deşi, teoretic, nu era încă deschis, fiind 9 fără cinci), văd o tanti înăuntru, intru şi io. Dau să mă duc către multimat şi, în drum, văd că nici celelalte aparate nu merg. Îi explic unei domnişoare de p-acolo problema mea (cea legată de card, bineînţeles!), ca să aud că, de fapt, situaţia e mult mai gravă:
- Da, sunt nişte probleme, nu merge nici fax-ul, calculatorul, mail-ul, nimic!
-
Epic failure! mă gândesc
Mai apare o domnişoară, o-ntreb cum procedăm. Îmi zice că tre să vină cineva să deschidă multimatul să recupereze cardul. Să-i las un nr de telefon că mă sună ea. Spre norocul meu, conversaţia este auzită de un domn care părea mai în temă cu funcţionarea sistemului şi cu abordarea unor astfel de probleme. Mă roagă să aştept, se-ndreaptă spre un dulap de unde scoate o cheie, apoi merge la multimat, deschide o uşiţă din partea de sub monitor, apasă pe ceva acolo şi-mi văd cardul scuipat discret afară. Am prins cu coada ochiului şi un „Starting Windows XP” pe ecran, dar eram mai preocupat cu verificarea cardului, să văd dacă îi chiar a meu.
Era al meu, happy-happy joy-joy, dar problema nu era rezolvată. Îi explic, pe scurt, modul în care am abordat problema aseară, cum am sunat un prieten etc. şi cum, în final, mi-am blocat cardul. Stă puţin, se uită undeva în dreapta mea şi mă-ntreabă, uşor surprins:
- De ce aţi sunat la Romcard, nu aţi observat telefonul de lângă dvs?
Mă-ntorc 90 de grade la dreapta ca să văd ditamai receptorul negru atârnând într-o furcă, cu un cablu de juma` de metru spânzurând sub el.
pauză jenantă de câteva secunde...
- Nu, nu l-am văzut
Neîncrezător, se-ndreaptă spre receptor şi-l ridică din furcă:
- Nu trebuia nici măcar să formaţi vreun număr, pur şi simplu îl ridicaţi din furcă şi aţi fi intrat în legătură cu un angajat de-al nostru...
Fiind speechless, n-am putut decât să zâmbesc tâmp uitându-mă ca boul la receptorul mare, negru, care se potrivea ca nuca-n perete în marea portocalie din zonă, sub un afiş pe care scria să-l iei în mână dacă ai ceva probleme... Probabil că dacă l-aş fi folosit, persoana de la capătul firului mi-ar fi zis să mă duc acas liniştit şi să revin dimineaţa, că o să-mi găsesc cardul tot în multimat şi să le dau pace la ăia de la Romcard. Dar aşa, am purces spre o domnişoară să completez formularul prin care solicit deblocarea cardului pe motiv că am fost bou.