Întrebări pe care ni le punem de mult

Macaronarii au avut zeci de dialecte pe teritoriul actualei Italii. Italiana e descendenta latinei vulgului și cel mai apropiată de dialectul toscan, care a folosit ca bază la adoptarea limbii italiene. N-am prea auzit ca franceza să fi fost una cu italiana. Asta prin prisma faptului că italiana nici măcar nu exista în 800. Ca și statul italian, dealtfel. Poate se asemăna cu vreun dialect macaronăresc. Deși, ca vorbitor de ambele, observ că au gramatici oarecum diferite.
 
Last edited:
Poveste mai lunga, varianta extra-scurta e cam asa:
In the 9th century, romana lingua (the term used in the Oaths of Strasbourg of 842) was the first of the Romance languages to be recognized by its speakers as a distinct language, probably because it was the most different from Latin compared with the other Romance languages (see History of the French language).

Cred ca se poate afirma fara multe explicatii ca o forma de latina (romance language) a fost dialect continuum prin toata jumatatea de sud a Europei vreme de cateva secole (aprox 1-8). Acum urmasele sunt inca calificate ca atare in cateva grupe.
 
Last edited:
Din câte îmi aduc aminte latina era limba oficială, a birocrației, care este. În rest, pe tot teritoriul imperiului se vorbeau zeci de limbi și dialecte, inclusiv în peninsulă.
 
Scuze că întrerup firul discuțiilor, ignorați și mergeți mai departe, vă rog.

Acu' ca am ajuns si io in 2014 cu smartfonu' ala intreb daca e cazul sa instalez pe el tot felul de chestii.
Pe mine, când am instalat chestii pe telefon, m-a ajutat mult asta, cu lucruri gen copy & paste de parole și lucruri de genul ăsta.

Aveam pe Desktop site-uri, parole, etc. și puneam aplicația pe mobil, și copy & pase, user sau email, parolă, și alte lucruri. Sau tastat câmpuri și tot felul la tastatură, și apoi copy & paste pe mobil.

AirDroid Gets a Native Desktop App That Mirrors Your Android's Screen : http://lifehacker.com/airdroid-gets-a-native-desktop-app-that-mirrors-your-an-1665711977
 
Din câte îmi aduc aminte latina era limba oficială, a birocrației, care este. În rest, pe tot teritoriul imperiului se vorbeau zeci de limbi și dialecte, inclusiv în peninsulă.
Exact, una era limba vulgului, alta limba administrativă. Limba e o convenție asociată unui stat. Raționamentul amicului pică.
 
Nu stiu la care rationament te refereai; eu traiesc cu impresia ca m-as intelege cu un roman de acum 3-5secole, sau mai mult. La fel si hindusii; poate nu la fel de mult peninsularii.
Oricum, multumesc de lamuriri tuturor.
PS: lucratorii din administratie nu trebuie priviti cu mila, caci ei sunt singurii care pastreaza limba cat mai mult in forma ei oficiala. Altfel am avea oltenisme, moldovenisme si ardelenisme cat cuprinde in conversatia de zi cu zi. Asta daca nu traiesti intr-o zona sub tutela ungureasca, unde tb sa inveti pasareasca lor.
 
Nici nu prea poti sa gresesti mai mult.
1. Cauta o carte mai veche in forma ei originala, nu adaptata, si vezi cum e scrisa. Am avut cateva carti scrise prin secolul 19 si limba e diferita, desi sunt doar 150 de ani de la tiparire. Daca te duci inca 300 de ani in trecut s-ar putea sa nu te poti intelege cu un taran pe camp. Aminteste-ti ca o mare parte din timp limba oficiala in documente era slavona, uneori latina, dar nu romana. Iar taranii nu vorbeau decat intre ei sute de ani in sir, timp in care limba se schimba.
Descriptio Moldaviae e in latina; Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie e in slavona si a fost tradusa in romana 300 de ani mai tarziu. Vezi ca o poti intelege pentru ca e scrisa in dialectul din Muntenia de catre persoane culte. Sunt zone din Romania in care chiar si acum 30 de ani era greu sa te intelegi cu localnicii, gen Maramures si Bucovina montana.
2. Lucratorii din administratie nu au nici o treaba cu limba. Ei sunt doar oameni care vorbesc dialectul local si trebuie sa se poate intelege (si in scris e simplu, pentru ca in scris nu exista dialecte cand 99.9% din populatie nu stie sa scrie si sa citeasca) cu oficialii veniti in vizita din cand in cand.
In ziua de azi nu lucratorii din administratie uniformizeaza limba, ci televiziunea si radioul. Pentru ca 20 de milioane de oameni de prin toate colturile tarii aud aceleasi cuvinte cu acelasi accent la TV, nu pentru ca secretarul primariei din sat e un savant emerit si ii invata cum sa vorbeasca corect la sedintele de partid de la Caminul Cultural.
 
Aveam prin casa niste casti-brosuri tiparite in anii 20-30 cu "aventurile submarinului dox" si nu mai stiu ce altceva. Deja zeci si zeci de cuvinte se scriau diferit, gen "supt" in loc de "sub" si parca imi aduc aminte si de niste fraze formulate ciudat. Nu mai spun de diacritice, care foarte multe erau folosite diferit. Cred ca daca am avea casti originale din 1600-1700 ne-am lupta destul de mult cu ele, asta ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca de obicei cartile sunt scrise mult mai "corect" decat limba vorbita regional.
 
Baza limbii nu s-a schimbat chiar așa de mult, în orice caz nu dramatic. Evident, țăranul din Evul mediu ar avea dificultăți mari în a pricepe ce i-ai putea spune despre un hard-disk, de pildă, dar verbele, substantivele de bază le-ar pricepe. Și noi pe-ale lui. Regionalismele le pricepi cu greu și-acum. Asta nu înseamnă că nu te-nțelegi cu localnicii. Îmi vine în minte faza cu copârșeul, index 1:21:30 din Toamna bobocilor...
Iar româna n-a avut niciodată dialecte atât de net diferențiate ca ale altor limbi.
 
Alta intrebare intrebatoare: de ce si cum au trecut dacii de la credinta in Zamolxe, cand mortii se ardeau in loc sa fie ingropati, la credinta intr-un singur zeu, si mai ales la inhumarea mortilor -obicei mult mai neigienic si raspanditor de boli?
 
Predicatori agresivi (nu forta, ci insistenta si charisma). Ulterior crestinii i-au numit sfinti si i-au bagat in calendar pentru meritele electorale.

Pe vremea crestinarii calugarii erau saraci si credeau ce spuneau, nu seamana in nici un fel cu biserica srl din ziua de azi, asa ca era usor sa ii convinga si pe altii. Cand au crestinat oamenii nu infiintau biserici si cimitire crestine, a fost un fenomen treptat care a inglobat o gramada din obiceiurile existente, din ce am citit si discutat (am un var care a facut seminarul, iar eu am citit biblia de cateva ori) vreo 3/4 din obiceiurile religioase ale ordotocsilor din Romania nu sunt crestine, ci pagane. Cel mai simplu exemplu: Mos Craciun.

De asemenea religia pe vremurile alea erau o colectie de principii si filozofii bune, cu multa morala si etica. Azi in cea mai mare parte sunt doar ritualuri goale si "traditii" tembele (gen pupat moaste) care nu mai au nici o treaba cu morala si etica. Cele 10 porunci erau atat de interesante incat crestinii le-au copiat de la evrei, non-crestinii le-au adoptat de la crestini si cu timpul s-au trezit numiti "crestini" doar pentru ca erau de acord cu ele - in alte religii crestinii sunt numiti "poporul cartii", cu referinta la biblie. Biblia in sine nu are aproape nimic cu religia organizata, ba chiar dimpotriva, e o colectie de pilde si invataturi care sunt pozitive daca le iei ca atare si imbecile daca le iei ad literam si le faci ... biserica srl. Iar noi am demonstrat ca popor ca imbecilitatea nu are limite.
 
În Peru (în teorie catolici) toată lumea crede în Pachamama, până la o amestecare a simbolurilor (icoane de fecioare cu haine triunghiulare, în formă de munte = Pachamama). Asta pe lângă Isuși cu pielea neagră și fără barbă, să semene cu ei :smile:.
 
Exact cum se sfinteste si masina, unde ridici capota sa se sfinteasca si motorul, asa cum se face din mosi stramosi. :smile:
http://www.gandul.info/reportaj/cam...ota-ca-asa-se-face-din-mosi-stramosi-11197866
Dacă te iei după titlul articolului, observația e corectă.

În articol scrie, însă:
"Uităm însă de capotă. “Deschideţi-o şi pe ea, aşa se obişnuieşte, din moşi-strămoşi”, ne îndeamnă, iar, părintele, mucalit."
MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit. http://dexonline.ro/definitie/mucalit

Preotul a făcut o glumă, în articol scrie asta, dar titlul dă să se înțeleagă altceva.
 
Cred că dacă separăm un pic lucrurile, pot deveni mai clare.

Dacă vorbim de "e normal, în cadrul Bisericii, să sfințești o mașină?", răspunsul e "Da". În articol se dau argumente - poate depinde viața ta de obiectul respectiv, are legătură cu sentimentul de urgență, e un obicei/ritual vechi.

Dacă vorbim de "mie, laic, neortodox practicant, mi se pare normal să se sfințească mașina?", răspunsul e "Nu, e ceva ciudat".

Pot înțelege și perspectiva Bisericii (care vede în obicei o continuare a tradiției) și și perspectiva laică (care consideră că obiceiul e o sursă de venit și e ciudat amestecul modern-vechi).

Nu cred că "normal" e universal.

Mai cred și că o ofertă poate să fie cât de ciudată și atipică vrea ea. E o ofertă, dacă există clienți, e responsabilitatea lor dacă cumpără sau nu.
 
Banii se sfințesc doar când trec prin fanta cutiei de donații către BOR, în rest sunt ochiu' dracului, huă.
 
Back
Top