Întrebări pe care ni le punem de mult

De ce "pe vremuri" se faceau chestiile mai fiabile. Nu vorbesc de aparatura, electronica whatever. Sa luam ceva concret:
1 Haina de stofa a sotiei: purtata de soacra pe vremea facultatii si ani buni dupa, preluata de sotie cam in perioada liceului. Deci cam 30 de ani de viata si, in afara de urme de "toceala" si ceva piscaturi de molie inca e valabila.
Cumparat haina de la ceva magazin cu staif acum 2 ani, acum e roasa la maneci si s-a sfasiat in 2-3 locuri captuseala, just like that.
2Pantofii luati de tata din primul salariu (acum 40 de ani) i-am purtat si eu pe perioada adolescentei pana nu mi-au mai incaput. Inca mai sunt folositi la sapat/prasit la tara. Manufactura rezista.
Pantofi luati de la Office Sh*es, ~ 300 RON, dupa 3 luni talpa era inutilizabila (roasa, crapata sub orice critica).
 
Pentru ca majoritatea produselor actuale sunt de consum. Sunt concepute sa fie produse cat mai ieftin, de aceea durata lor de utilizare scade destul de mult.

In prezent, din pretul unui produs mare parte este adaos al comerciantilor, prea putin din el se reflecta in calitatea produselor. Majoritatea sunt facute in China, la metru/kg.

Plus ca nu e rentabil sa faci produse care 'sa tina o viata':
- producatorul trebuie sa aiba cerere pentru produsele sale
- produsele trebuie sa fie accesibile (se face rabat la calitate, se simplifica procesul de productie)
- consumatorii doresc sa fie in pas cu moda (fie ca ne place sau nu, si asta e un lucru important in societate). Degeaba ai o haina care se poate purta 10-15 ani, daca dupa 3-4 sezoane nu iti mai face placere sa te imbraci cu ea.

Pentru produsele electrocasnice tendinta e si mai evidenta: ele au o durata de viata recomandata, dupa care se recomanda schimbarea lor. Apar modele mai performante, mai economice, cu functii suplimentare, iar remedierea defectelor aparute din cauza uzurii normale nu e rentabila.
 
Fiindcă atunci nu se trăia în societatea de consum. Plus că nu erau aşa multe Made in China. Ce era Made in China, erau lucruri de calitate pe-atunci: vezi maieurile şi bascheţii/tenişii chinezeşti.
Pe de altă parte, lucrurile alea erau şi mult mai scumpe decât cele de duzină de acum. Şi-acum găseşti marfă de calitate, dar e mult mai scumpă, la aceeaşi calitate cu cea de-atunci. Mi-e dor de mobila de calitate (eram tari de tot în mobilă), de încălţămintea Guban, stofele (se exportau în ţări cu tradiţie) sau altele. Ce vremuri! Mi-e milă de copiii ăştia care trăiesc doar cu surogate... :(
 
Am imense retineri fata de marfa de calitate "de la noi". Am vazut adidasi Adidas (originali adecatelea si la un pret corespunzator) care s-au topit dupa prima ploaie. Deci...
 
Io tocmai am zis ca am luat marfa recenta de la magazine cu "firma" (aka scumpe). Talpa s-a dus iremediabil in doua luni, haina merge purtata doar cand duc cosul si e frig afara :(
 
Faptul ca un produs e scump nu garanteaza ca e si de calitate, chiar daca e de 'firma'. Cel mult iti indica cat de lacom este vanzatorul.
 
Ăsta-i necazul: cei care au deschis ochii după marea îngrămădeală, nu prea au cum discerne ce-i de calitate. Fiindcă n-au cu ce compara. Trist. Din păcate, e aplicabilă chestia nu doar la produse de larg consum.

Nu pot să cred că trăiesc epoca surogatelor... în copilăria mea erau doar SF-uri astea. Uite că acum o trăim.
 
Nu mai lua Adidas fiindcă e mai mult feşăn decât sport; dacă ţii neapărat la brand, ia prin canalele de distribuţie pentru profesionişti, nu din magazinele pentru ţopârlanii de mall. Altfel, ia brand-uri specializate unde încă se păstrează calitatea. După mulţi ani de Nike, am trecut pe Salomon.

Sourcing-ul e cam acelaşi. Cămăşile casual din Time Out de la noi le-am văzut în Zara în străinătate, şi nu m-ar surprinde să fi venit pe acelaşi vapor cu tricourile Tex de la Carrefour, produse în Bangladesh (şi care, apropo, le găseşti şi la Time Out cu ceva imprimeuri pe ele şi preţ mai pipărat).

Taică-meu a lucrat la fabrica de pantofi Ardeleana până după marea buluceală. Ştiu cum arată pielea, cum se simte la miros şi pipăit, cum trebuie să fie prelucrată în produsul finit. Producţia de masă înseamnă doar materii prime mai slabe, timp cât mai scurt de prelucrare în detrimentul calităţii ridicate de odinioară, înlocuitori şi materiale ce imită (chiar foarte aproape) materialele naturale, totul e să meargă producţia pe bandă rulantă. De ce să te ţină nişte pantofi ani de zile, când la anul se va schimba moda? Îmi amintesc cum se simţea diferenţa când făceam pantofii cu cremă; şi acum îi fac, dar numai în virtutea obiceiului, fiindcă pielea e altfel prelucrată şi aş putea la fel de bine să-i dau cu burete cu silicon. Iar brand-ul chiar nu mai e factor distinctiv - iau Denis, Marelbo şi Clujeana, nu fiţoşenii italieneşti.

Şi astea sunt cum sunt, da' dacă deschidem capitolul alimentar...
 
Şi astea sunt cum sunt, da' dacă deschidem capitolul alimentar...
Metoda folosită de mine în acest caz e uitatul pe etichetă şi văzut traducerile (adică pentru cine e făcut produsul). Dacă apar şi ţările CEE, nu-mi fac iluzii. Dacă apar doar limbile din EU15, are şanse mari să fie ok.

Din păcate, cele din urmă nu prea ajung la noi pe canale oficiale, ci clandestin.
 
Nu va luati neaparat dupa preturile obscene. Niste pantofi la o reprezentanta in mall erau 5,5 milioane redusi de la 7,5 milioane. Un telefon la GM-ul magazinului i-a redus la 2,5 milioane.
Faceti voi calculele de adaos.

PS: S-au rupt dupa un an. Poate din cauza piciorului meu prea lat. Oricum, eu ii iubeam :(
 
Ce faceti voi cu incaltamintea nu pricep.

Eu mi-am luat niste pantofi sport Adidas si-i am de peste un an si i-am luat si la munte si n-au nici pe dracu.

Cum cutzu meu ii purtati voi? Stati 24h/24h 7/7 incaltati cu ei?
 
Split, please.
Sunt concepute sa fie produse cat mai ieftin
Adică sunt concepute să fie cât mai ieftine, în sens de proaste, mai exact, cât îşi calculează producătorul, asta vis-a-vis de
au o durata de viata recomandata
Mi se ridică sângele-n cap când mă gândesc la asta! :mad: NU este ABSOLUT DELOC spre avantajul consumatorului, ce vorbesc eu, este ţeapă pe faţă! Acest ciclu este impus şi nu se ţine cont decât de profitul marilor jucători.
Ep1
Prin '92 stăteam de vorbă despre acest subiect cu un prieten, printre altele, diferenţa de calitate dintre pieţele est-vest (deja era evidentă)... De-atunci, problemele s-au accentuat. Departamentele de control de calitate s-au redus, importanţa lor e din ce în ce mai mică.
Nu, nu e vorba numai de perioada de înainte şi după '90. Ştiu că am o problemă cu acest subiect, ştiu şi unii dintre factorii care au contribuit, şi efectul pe care l-a avut asupra mea: această obsesie pentru perfecţiune, de a încerca mereu să repar şi să fac lucrurile să meargă cum ar trebui... Evident, de cele mai multe ori încerc să fac din c..t bici, şi nu reuşesc decât să mă enervez.
Ep2
La ceva timp după ep1, am luat parte la o discuţie pe acest subiect, dar în sfera construcţiilor de maşini, iar ce-am auzit atunci mi s-a părut revoltător, anume că anumite piese sunt supuse unui proces de rodaj, scopul fiind scăderea duratei de funcţionare, astfel ca să ajungă la acea "durată de viata recomandata". Wtf!...
Să luăm de ex un produs destinat prosumer, care cu timpul prezintă anumite disfuncţionalităţi... Se repară ele? Câteodată, depinde de impactul asupra clienţilor. Problema e că această satisfacere a clienţilor nu e o formulă clară, nu se poate cuantifica, deci rămâne la atitudinea (sau mă rog, latitudinea :what:, cazurile neclare îmi dau dureri de cap, din cauza obsesiei mai-sus-menţionate) producătorului. De cele mai multe ori, se preferă înlocuirea acelui produs cu totul.
De ce-am impresia că asta se face deliberat, că e o politică de marketing? Ok, fraza asta e redundantă, evident că e marketing. Which brings us to the reason why we're here. Ăsta e unul din efectele negative ale marketingului actual.
 
La noi, e mai mult decât evidentă linia de demarcaţie de înainte şi după '89. Dacă înainte, mai aveam şi noi ceva fabrici (aşa nerentabile) care mai respectau anumite procese tehnologice şi standarde de calitate, acum, după, nici nu mai avem fabrici sau avem mini ateliere turceşti, chinezeşti, arăbeşti, care aplică principiile nesănătoase ale economiei de piaţă balcanico-dâmboviţene: mult, ieftin şi prost. Nu vorbim despre importuri.
Apropo de construcţiile de maşini (autoturisme, în speţă): priveam zilele trecute un Opel Rekord de prin 1968, al cărui proprietar era un moşulică stilat, prim şi unic proprietar. Ce diferenţă colosală între finisaje (piele, crom etc.), între aparenţa elegantă a maşinii şi luxul general perceput, comparativ cu un rahat de maşină (calificată) luxoasă de azi.
Aşa-zisa a doua revoluţie industrială, coroborată cu cea IT (apropo de linii de demarcaţie) au adus, în opinia mea, numai rău. Surogate peste tot. Plasticăraie ieftină, piese dimensionate la limita minimă, economie excesivă, materiale de proastă calitate, astea toate fac ca acea durată garantată să fie foarte scurtă. Păi, înainte luai o maşină pentru o viaţă de om (vezi exemplul lui moşulică), un televizor pentru cel puţin 25 de ani, un frigider la fel. Acum, dacă ai noroc să nu-ţi vină cu defecte din fabrică (că, deh, comandăm online) - experienţă proprie cu 1 monitor LCD LG - ţi se strică la mai puţin de două luni de utilizare - experienţă cu alt monitor, Horizon.
Bleahhhh! Rele vremuri am apucat. Nemernicii ăştia cred că muncim pe nasturi...

PS: e de prisos să specific ce amestec au gălbejiţii în cea de-a doua revoluţie industrială, că e evident.
 
Nu mai lua Adidas fiindcă e mai mult feşăn decât sport

Eu nu cumpar astfel de produse. Credeam ca ai o parere mai buna despre mine. :P De aceea am specificat: "Am vazut o pereche de...." si nu "Am avut o pereche de...". ;)

LE: Exista si in ziua de azi produse electrocasnice "pe viata". Vezi Miele, Franke, etc... Desigur pretul lor este... :D
 
Back
Top