Să-mi explice şi mie cineva ce caută
chestia asta ca #76 în IMDB. Ce caută un horror banal, stupid, pueril, cu un tată care-şi aleargă copilul cu toporul pentru că l-au pus strigoii să o facă. Ce caută comentariul
One of the Scariest Movies Of All Time!!! acolo. Ce caută calificativul
psychological thriller când n-am descoperit nici un mesaj subtil sau nesubtil, oricât m-am străduit. Nu-i acuz pe cei care l-au premiat cu Oscar, în '80 o fi fost ceva deosebit. Dar azi găseşti sute de aberatii în care nu diferă decât mici detalii, iar să vezi azi filmul şi să-l apreciezi, e peste puterile mele de înţelegere. Probabil Stephen King era copil când a scris scenariul. Sau beat.
N-aş vrea să jignesc pe nimeni, dar publicul ţintă mi se pare similar celui care se uită la telenovele, care adoră să ştie de la început cursul evenimentelor şi finalul, să aibă emoţii şi trăiri intense (într-o parte de dragoste/fericire/tristeţe, în altă parte de groază) pe baza unor poveşti în care se cunosc din primele scene până şi detaliile majore. Şi pentru care un film (pot face analogia cu o carte?) se rezumă la introducere/intrigă/desfăşurarea acţiunii/punct culminant/deznodământ. Atât. Film care se clasifică în funcţie de cât de lungă şi de ieşită din comun e desfăşurarea acţiunii („moaaaaaa, s-a însurat cu fiica vărului său, dar are o fată cu sora cumnatei, îţi dai seama???”, respectiv ”moaaaaaa, l-a alergat pe fi-su cu satâru', îţi dai seama???”)