Ultimul album muzical

war4peace

Membru Senior
Joined
Dec 20, 2004
Messages
4,510
Agreed.
Întrebare: care e dimensiunea maximă a unui clip audio dacă vrem să dăm exemple pe-aici? Legal vorbind...
Nu de alta, dar să vorbim despre muzică via text e cam de cacao :smile:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Ce coincidență. Mai zilele trecute îi ascultam p-ăștia.

Încă un interviu cu Steven Wilson; sper că nu l-am mai pus. Mie îmi place să-l ascult pe individ vorbind - pare să aibă o cultură muzicală serioasă și pur și simplu înțelege... lucruri. :goofy:

Așa. Masvidal e high aici?

Da [x] Nu []
 

Bart

Membru Senior
Joined
Jan 16, 2010
Messages
228
Haha, tare interviul cu Steven Wilson. Si eu, cand eram mic (3-4ani), incercam sa obtin zgomote ciudate:embarassed:, sa sperii alti copchii. Puneam ceva Sabbath si chinuiam magnetofonul pana facea urat. Dupa aia am descoperit Pinl Floyd, unde nu trebuia sa fac nimic: doar puneam On the Run, Echoes...Hehe, ce vremuri...:biggrin:

Așa. Masvidal e high aici?
Da[]
Nu[]
Nu sunt din Bucuresti[x]

EDIT: Sunt singurul de pe pagina asta care nu foloseste diacritice.:hihi:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Nile: Those Whom the Gods Detest (2009). *shiver*

Pot să apreciez aici tehnică, atmosferă, artwork și cu siguranță versuri dacă aș înțelege ceva, dar muzical nu e tocmai pe placul meu, deși unele părți mi-au plăcut: percuție pe „Kafir”, „Yezd Desert Ghul Ritual in the Abandoned Towers of Silence”, care e un fel incantație cu percuție și ceva instrumente cu corzi pe care nu le recunosc, riff-uri pe „Iskander Dhul Kharnon”, plus solo-uri.

Karl Sanders: Saurian Exorcisms (2009).

Cine nu-l pune pe băiatul ăsta să facă muzica pentru catacombe în Tomb Raider și în general pentru jocuri ca Pharaoh, nu merită să trăiască. Sanders e chitaristul trupei de mai sus, cu o pasiune evidentă pentru Orientul Apropiat - e, dacă vreți, Corvus Corax al muzicii egiptene. Și nu are nici o treabă cu ce cîntă Nile, deci să nu credeți că începe vreunul să ragă pe-aici, ăsta fiind un fel de folk.
 

Bart

Membru Senior
Joined
Jan 16, 2010
Messages
228
Disturbed - Asylum
Albumul se deschide cu o melodie instrumentala, chiar reusita, care te baga in priza si te pregateste pentru piesa ce da titlul albumului. Versurile abordeaza diverse teme: de la incalzirea globala (lol) la Holocaust, demoni, etc. Asylum, The Animal.
Asylum se aseamana din multe puncte de vedere cu Indestructible, dar e mai matur, mai tehnic, mai evoluat. E unul dintre cele mai bune albume ale lor, dupa parerea mea. Mereu mi-au placut baietii astia:smile:. Apropo, anul asta se implinesc 10 ani de la primul lor album.


P.S. Nu mai zice nimeni ce misto e Kaipa?:biggrin:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
:implied awesomeness:

Hawkwind: Hall of the Mountain Grill (1974).

Ăsta e un album pe care pot să-l pun lejer alături de Ocean (Eloy) și Pink Floyd în topul space prog.

Edge of Sanity: Crimson II (2003).

Din ciclul, „Playing first base: Bugs Bunny. Second base: Bugs Bunny. Third base: Bugs Bunny. Catching: Bugs Bunny”, voce și instrumente: Dan Swanö. Decent și cu momente interesante.
 

whiskas

Chronic suicidal
Joined
Jan 19, 2005
Messages
1,600
Edge of Sanity: Crimson II (2003).

Din ciclul, „Playing first base: Bugs Bunny. Second base: Bugs Bunny. Third base: Bugs Bunny. Catching: Bugs Bunny”, voce și instrumente: Dan Swanö. Decent și cu momente interesante.
Gg pentru referința culturală. :biggrin:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
E trist că întreaga ta cultură se trage din desene cu Bugs Bunny. :biggrin: (citat din memorie - Elaine, Seinfeld)

Funny story, true story. District 97 e o formație de crossover prog avînd-o ca vocal pe Leslie Hunt, finalistă American Idol sau ceva.

Mi-am recăpătat temporar încrederea în lume. :goofy:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Ciccada: A Child in the Mirror (2010).

Ciccada e o formație de prog eclectic din Grecia, un fel de Jethro Tull cu Ian Anderson în variantă feminină. Muzica este extrem de plăcută și calmă (fluier, pian, chitară acustică), iar Evangelia Kozoni are o voce superbă. '70s sound and feel.

Acum tac; ascultați asta. :smile:

Am început să scriu Kaipa cu „C”. :dracu:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Dreams of Sanity: Komödia (1997);
Dreams of Sanity: Masquerade (1999);
Dreams of Sanity: The Game (2000).

Dreams of Sanity a fost o trupă de gothic metal cu accente prog din Austria, care ar fi dat clasă multor grohăitori generici dacă ar fi primit atenția cuvenită. Albumele lor au devenit progresiv mai complexe și mai melodioase în jurul vocii excelente a Sandrei Schleret, care e, de altfel, motiv suficient să-i ascultați. Pe Komödia i se alătură pe partea vocală Martina Hornbacher, pe care s-ar putea s-o știți din colaborările cu Therion.

Da, uneori abuzează de elemente simfonice și, da, unele melodii ar fi trebuit să fie cu 2-3 minute mai scurte, dar în ansamblu sînt trei albume-concept excelente, pe care le-aș recomanda cu siguranță înaintea celor Epica sau Within Temptation.

Dreams of Sanity: Komödia III (The Meeting).
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Three Monks: Neogothic Progressive Toccatas (2010).

Formație din Toscana, alcătuită din Paolo Lazzeri (orgă, compozitor), Maurizion Bozzi (bass, inginer de sunet), Roberto Bichi (tobe) și Claudio Cuseri (tobe). Lazzeri prestează (bine) la orgă bisericească, acesta fiind și punctul central al muzicii Three Monks, ceilalți trei asigurînd coerența melodiilor. Sună cam așa.
 

Bart

Membru Senior
Joined
Jan 16, 2010
Messages
228
Robert Randolph and the Family Band - We Walk This Road

Crosswalk.com said:
How many African-American, pedal steel-playing, GRAMMY-nominated church musicians do you know? Of those, how many have been named one of the top 100 guitarists of all time by Rolling Stone magazine? There's only one. And at the ripe old age of 29, Robert Randolph is just beginning to push the boundaries of popular music.
Pe scurt, un tip foarte talentat, iar ultimul lui album mi-a placut, chiar daca nu ma dau in vant dupa soul.:smile: Merita incercat.
 

Attachments

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Am fost răcit rupt cîteva zile, deci: :dracu:

Canvas Solaris: Penumbra Diffuse (2006);
Canvas Solaris: The Atomized Dream (2008).
Metal tehnic. Vreo două melodii mai legate, la care tehnicitatea e un mijloc, nu un scop în sine (una dintre ele); în rest, sună a jam. Go away.

Kaipa: Kaipa (1975);
Kaipa: Inget Nytt Under Solen (1976).
Prog simfonic. Mi-au plăcut, dar nu la fel de mult ca materialele recente. Iar suedeza nu mi se pare o limbă prea melodioasă.

The Smiths: The Smiths (1984);
The Smiths: Meat Is Murder (1985);
The Smiths: The Queen Is Dead (1986);
The Smiths: Strangeways, Here We Come (1987).
Alternativ. Foarte mișto.

Kiss Kiss: The Meek Shall Inherit What's Left (2009).
Prog experimental/avangardist/eclectic sau ceva, cu voce masculină + feminină și vioară. Nu știu de ce, dar mă duc cu gîndul la Dillinger Escape Plan, deși nu sînt nici pe departe la fel de agresivi. Oricum, interesant.

Current 93: Thunder Perfect Mind (1992).
Folk apocaliptic. Genial. E destul de greu de comparat avînd în vedere că stilul a fost inventat de ei; singurul lucru oarecum similar care îmi vine în minte e Nick Cave: „Song of Joy” sau „Brompton Oratory”, doar că fără percuție, adică accent pus pe versuri (deprimante, în formă narativă, cu intensitate crescîndă) și acompaniament acustic pentru atmosferă.

Și unul de pe alt album, cu intro Black Sabbath. :biggrin:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Mekong Delta: Wanderer on the Edge of Time (2010).
Wanderer on the Edge of Time e un prog thrash cu o parte ritmică (bass și tobe, duh) kickass, și riff-uri like it's 1989. Albumul e gîndit ca suită, cu uvertură, interludii și alte jmekerii d-astea. Sună destul de original.

Omar Rodríguez-López: Sepulcros de Miel (2010).
Album de experimental/electronică, cu frate-su Marcel la percuție și Juan Alderete la bass (ambii de la The Mars Volta) și John Frusciante (fost Red Hot Chili Peppers) la chitară. Surprinzător de foarte tare.

Sky Architect: Excavations of the Mind (2010).
Se zice că ăștia sînt the next best thing în prog, mai ales după ce Dream Theater o să dea colțul fără Portnoy. Ca și în cazul Dream Theater, bazele formației au fost puse de trei gagii (Wabe Wieringa - chitară, Rik van Honk - clape și Chistiaan Bruin - tobe), în Rotterdam, cărora li s-au alăturat mai tîrziu Tom Luchies (voce, chitară) și Guus van Mierlo (bass).

Cel mai mișto e că au reușit să scoată altceva decît un album generic-ghei de prog metal, Excavations of the Mind fiind un heavy prog cu elemente jazz („Deep Chasm part 1: Charter”), prog rock stil anii '70 („Deep Chasm part 2: Chime”), un eclectic dubios stil King Crimson („Deep Chasm part 4: Chasm”), și nu numai. Promițător.
 

Bart

Membru Senior
Joined
Jan 16, 2010
Messages
228
Da' tu ai timp liber, nu gluma!:biggrin:


The Sword - Warp Riders - doom metal + ceva heavy/hard.
...:what:... As zice ca sunt dezamagit. Nu e tocmai un album rau, dar cred ca aveam eu asteptari prea mari pentru ca celelalte 2 albume sunt (foarte) bune. Mi-au ramas in minte vreo 2-3 riff-uri, dar cam atat. Stilul e acelasi, sunetul mai bun, solo-urile (parca) mai bune, dar Warp Riders nu se ridica la nivelul primelor albume. Nu conteaza, inca sunt tineri.:smile:
 

Velkan

Moderator
Joined
Oct 30, 2006
Messages
2,058
Din păcate, de acord.

O altă dezamăgire e Black Mountain: Wilderness Heart, pe care au trecut de la psychedelic la indie sau o comicărie de genul ăsta.
 
Top Bottom