Ultimul album muzical

Omar Rodríguez-López: The Apocalypse Inside of an Orange (2007).
Cu Omar Rodríguez-López: chitară, Juan Alderete: bass, Money Mark: orgă, sintetizator, Adrián Terrazas-González: saxofon, clarinet, Marcel Rodriguez-Lopez: tobe, percuție. I-am listat pe toți ca să se vadă că e practic The Mars Volta fără Cedric Bixler-Zavala (voce), stilul fiind cam același psychedelic/fusion/avantgarde.

:love: „Melting Chariots” (3:53), „Jacob van Lennepkade II” (18:39), „Coma Pony” (6:39). :love: A doua face toți banii.


Moonspell: Under Satanae (2007).
O colecție de material timpuriu de pe Under the Moonspell, Anno Satanae și Serpent Angel. Deci la început chiar făceau muzică decentă. :B
 
Ascultat. Confirm. Doar că mie mi-a plăcut mai mult Beneath the Veil of Winter's Face decît One Among the Living. Albumele anului pentru mine rămîn In the Wake of Evolution și A Child in the Mirror.

Kamelot e mult prea ghei.
 
Constat că nu am postat aici unul dintre albumele mele preferate de prog extrem, reascultat recent:

Ephel Duath: The Painter's Palette (2003).

Ephel Duath a trecut prin mai multe formule de-a lungul timpului, în timpul înregistrării The Painter's Palette fiind alcătuită din Davide Tiso (chitară, geniu neînțeles și singurul membru permanent, cu antecedente în metal extrem), Davide Tolomei (voce curată), Luciano Lorusso George (țipete), - de aici devine interesant - Fabio Fecchio (bassist de prog/fusion) și Davide Piovesan (baterist de jazz/blues, profesor de percuție și poliritmie), cu Maurizio Scomparin la trompetă.

Albumul e la fel de exotic și divers ca membrii trupei, dar funcționează foarte bine ca întreg: voci soft/hard succesive, linie ritmică de jazz, chitară care alternează între riff-uri extreme și solo-uri disonante, și breakdown-uri jazz cu trompetă.

Producția este foarte curată, bass drum-ul lui Piovesan fiind printre cele mai mișto pe care le-am auzit: sunet scurt și profund.

Cu siguranță nu e un album pentru toată lumea, muzica + vocea stil metalcore devenind uneori destul de agresive, deși nu la nivel de black/death, însă cei cu înclinații spre avantgarde vor avea o surpriză plăcută.

Ephel Duath: The Passage (Pearl Grey).
 
Am încercat să îmi placă Epica, dar n-am nici o șansă. Nu numai că muzica mi se pare generică și mult prea pompoasă, dar mi se par și slabi ca instrumentiști, versurile sînt puerile, și am o alergie inexplicabilă la soprane în metal. Pe deasupra, unii îi consideră prog metal, ceea ce mă scoate din sărite și mai rău.

Și că tot veni vorba, am ascultat Lacuna Coil: Karmacode, care înțeleg că e mare scofală, dar mie mi s-a părut banal spre „oare de ce am ascultat tot albumul?”.

Anticipez un thread cu chestii de evitat.
 
Mägo de Oz: Gaia (2003).

Progressive folk metal cu influențe celtice, în spaniolă. Mind... blown. Nucleul muzical e unul heavy metal tradițional (chitară, bass, tobe), căruia i se suprapune elementul folk - chitară acustică, pian, cimpoi, vioară, acordeon și fluier. Totul sună gîndit și natural.

Definitorii pentru album sînt „Gaia” (11:03) și „La venganza de Gaia” (11:03), două compoziții pe care se succed momente calme de voce și pian, pasaje heavy metal, prog folk, solo-uri rapide, și un outro excelent de cor + riffing + double drumming. Menționez că vorbim despre un heavy metal în stilul Deep Purple, deci nimic agresiv. Vocea e de asemenea tradițională.

Între cele două melodii de mai sus, care încadrează albumul, sînt alte 9 piese excelente, unele mai heavy („La Conquista”, „Alma”), altele mai folk („La Leyenda de la Llorona”), altele mai balade („La Rosa de los Vientos”), dar nimic de umplutură.

Per total, unul dintre cele mai bune albume ascultate de mine, din orice gen.
 
Kingston Wall a fost o trupă de prog psihedelic/acid rock din Finlanda, care a activat la începutul anilor '90, alcătuită din Petri Walli (voce, chitară), Jukka Jylli (bass, voce) și Sami Kuoppamäki (tobe). Au scos trei albume bunicele cu unele momente excelente, intitulate sugestiv (teh drugz speeks) I (1992), II (1993) și III - Tri-Logy (1994).

II este considerat cel mai bun, și sînt oarecum de acord, deși toate au ceva de oferit: suita „Mushrooms” (21:09) în opt părți de pe I și, mai ales, „The Real Thing” (18:02) de pe III sînt foarte bune, dar în general II are mai multe melodii memorabile („We Cannot Move”, „Istwan”, „Two of a Kind”, „Shine On Me”).

Dacă sînteți pe gen, încercați-i.
 
Mai nou am pe repeat The Dark Third (2006), primul album al Pure Reason Revolution, trupă britanică ce ar putea fi vag definită ca space prog. Să zicem un fel de Pink Floyd + Porcupine Tree, dar nu atît de atmosferică precum Floyd, și nici atît de heavy ca Porcupine Tree, dar melodioasă, cu armonii vocale (male și female), și multitexturală, cu elemente de electronică și unele riff-uri deloc amenințătoare.

Plus că Chloe Alper (voce, bass și clape) pare să aibă probleme in a Syd Barrett way, ceea ce înseamnă automat extra hotness points. :D

„The Bright Ambassadors of Morning” (live).
 
Last edited:
Îndrăznesc să spun că Eloy: Dawn (1976) e la fel de bun ca Ocean, considerat capodopera Eloy, ce avea să apară un an mai tîrziu, deci obligatoriu pentru orice fan Pink Floyd/space prog.

În altă ordine de idei, feedback-ul pe thread-ul ăsta e copleșitor.
 
Da, am remarcat şi eu. Şi asta din cauză că, neavând cum să asculte şi ei albumele respective, oamenii te cred pe cuvând şi... cam atâta.
Când am postat eu, n-a zis nime' o iotă, la fel şi în cazul tău.
 
Me aprofundez Mystery-ul (kill me dacă n-are un iz de Sabbath pe ici pe colo :inlove: ).
Deşi nu mai acord aceeaşi importanţă materialelor scoase de "monştrii sacri", nici nu-i ocolesc. Şi deşi am luat-o spre prog, îmi place în continuare un gotic sau metal clasic, deci o grămadă de materiale, fie ele noi apariţii sau old findings. Evident, pe lângă asta m-apucă s-ascult vreun "Scenes from a memory" sau "Crimson Idol"...
So, a apărut un nou Halford, n-am apucat să-i dau nici check. Ultimul Blackmore's Night la fel. Vroiam să dau o ascultare la ce-au mai scos Silentium după "Altum", also unchecked.
Am dat un check - ba nu, două :p - la ultimul Therion, reece, reeece.
Ce mi-a mai plăcut a fost The Aurora Project. Aduce a Riverside, cel puţin "Unspoken Words" (2005), care e clar mai bun decât "Shadow Border", deşi Human Gateway o aud aproape zilnic pe Morow, şi nu e rea deloc. Poate n-am aprofundat albumul destul, dar e cam singura de excepţie.
 
Velkan said:
În altă ordine de idei, feedback-ul pe thread-ul ăsta e copleșitor.
Click to expand...
Recunosc ca daca ai scrie in Chineza (cantoneza sau mandarina, tot aia) as intelege aproape la fel de mult. E un feedback permanent :)

Fac un thread despre ultimele tipuri de deraioare cu raport 1:1 versus 2:1 si diferentele subtile intre 9 si 10 pinioane pentru diferitele tipuri de maraton, in special daca cele mici sunt pare (12-14-16) sau impare, astept feedback :)

Daca ai pune link-uri la tot ce pomenesti, ca sa pot sa ascult si sa am o parere, am avea despre ce sa discutam. Asa doar ma simt umilit ca nu am nici pe departe atata muzica precum cei care posteaza pe aici.
 
Eloy: „The Midnight-Flight/The Victory of Mental Force”.

Pure Reason Revolution: „II) Apogee III) Requiem For The Lovers”.

Bonus aniversar: Isis: „Celestial (The Tower)” (live), de pe Celestial (2000).
Isis: „(All Out of Time, All Into Space” +) „Holy Tears” (live), de pe In the Absence of Truth (2006).

Isis sînt o trupă specială pentru mine, nu numai pentru că îmi place muzica, ci și pentru că In the Absence of Truth e albumul care m-a introdus în muzica avangardistă/experimentală, cu vreo patru ani în urmă. De acolo am luat-o înspre Dream Theater și abia după aceea înspre prog-ul anilor '70. De-aia le fac reclamă mereu.

Poate o să scriu mai multe despre ei cu altă ocazie.

Link-ul ăla spre The Aurora Project care „aduce a Riverside” (nu știu, n-am ascultat decît Riverside) mi-a adus aminte de o chestie: nu știu alții cum sînt, dar eu consider necesară o subcategorizare detaliată în prog metal pentru că nu poți să pui Tool, Porcupine Tree și Fates Warning sub același termen, așa cum nu cataloghezi nici Caravan, Yes și Rush ca prog rock [punct]. Cel mai simplu ar fi să fie preluate genurile din prog rock, deci Tool ar fi un eclectic progressive metal (echivalentul ar fi King Crimson să zicem), Porcupine Tree un space prog metal (echivalent Pink Floyd), iar Fates Warning - prog metal și atît, adică genul de bază (heavy metal cu elemente prog - virtuozitate, clape, voce oarecum operatică, John Myung... ahem).

E interesant faptul că în prog-ul extrem categoriile există, adică Opeth e prog death metal, Agalloch e prog black metal, blah. Probabil ca să știe lumea exact de ce să nu-i asculte. :p

<problemeexistențiale>

PS: Sincer, mă interesează ultimele tipuri de deraioare și diferențele dintre angrenajele de ciclocros și cele de cursieră, de exemplu. :) Adică logica din spatele lor. Seriously.
 
Velkan said:
Sincer, mă interesează ultimele tipuri de deraioare și diferențele dintre angrenajele de ciclocros și cele de cursieră, de exemplu. :) Adică logica din spatele lor. Seriously.
Click to expand...
Exista un thread despre biciclete si unul de "Intrebari pe care ni le punem", nu te impiedica nimic sa intrebi. Poti sa o faci si pe ciclism.ro, dar risti sa fii luat peste picior.

De unde luati voi ultimul album la care ii faceti recenzia?
 
Eu pur şi simplu îl iau din playlist. Playlist de-ăla de 5000 de zile, dacă aud ceva ce sună interesant, verific, mă interesez, dacă e FOARTE interesant scriu aici.
 
Cred că întrebarea era o curiozitate despre cum ajung chestii diverse în playlist ;) Io unul ascult online musicovery când pot, și ăsta îmi sugerează artiști și melodii pe care nu le știam. Da' cu mp3-uri cum faci?
 
N-am aprofundat definiţiile diferitelor genuri de prog pentru că nu mi s-a părut o treabă clară. Apartenenţa unei formaţii la o anume subcategorie nu prea e valabilă. Abia cu greu se poate spune aşa ceva despre albume. Şi din ce-am observat, nu e relevantă, faptul că e etichetată cu subgenre X nu implică nici c-o să-mi placă nici că n-o să-mi placă. Adevărat, e un mare avantaj să ştii ce-ţi place şi ce nu, şi în cazul de faţă, să ai un background comun pt discuţii. Dar consider mult mai importante părerile exprimate, adică e necesar un pic mai mult de 1 cuvânt (fie el compus). But I got the message. ;)
Nici foarte detaliat nu e ok, până citeşti n pagini asculţi albumul cu urechile proprii (:D), sau măcar nişte clipuri pe myspace/etc. Btw, pt unele formaţii/proiecte mai noi, un site unde se pot asculta piese/albume întregi e bandcamp.com.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top