IMAX are un ecran uriaş şi eşti mult mai aproape de el. Scopul este să-ţi acopere integral câmpul vizual, ba chiar să te facă să întorci capul pentru a putea urmări ce se întâmplă pe ecran. Filmul proiectat nu e neapărat să fie 3D (cu ochelari speciali); personal prefer efectul produs de IMAX în locul 3D.
Pentru a umple cu informaţie aşa o suprafaţă mare de afişare se folosea film de 65mm sau 70mm în locul celui clasic de 35mm. Asta a cerut şi echipamente de filmare şi proiecţie mult mai mari, lentile diferite, etc. Prin camera de filmat filmul trece de trei ori mai repede şi e atât de zgomotoasă încât este practic imposibil să înregistrezi sincron şi sunetul; acesta e generat separat.
Stilul abordat pentru filmele IMAX trebuie să fie diferit. Pe ecran se pot întâmpla mai multe lucruri în paralel, fiecare persoană putând să aleagă la care dintre ele să se uite. Este absolut senzaţional pentru filme documentare - după 2 minute ai efectiv senzaţia că eşti al 3-lea cosmonaut în spaţiu lângă alţi 2 pe ecran, sau că ţi-au crescut aripi şi planezi lin pe deasupra junglei amazoniene. Un film făcut de pe un rollercoaster este cea mai apropiată experienţă de the real thing, cu aceeaşi stare de ameţeală şi stomac în gât. E o pură demonstraţie a importanţei simţului văzului în percepţia realităţii. Iar când o completezi cu un sistem audio surround de 15-25 mii de watts (nu glumesc), sunetul îl simţi înainte să îl auzi
. Iar filmele sunt doar alta forma de publicitate. L-am apreciat in Liceeni, la nivelul cinematografiei noastre de atunci dar cam atat.
