"Dacă se fac reduceri vor fi de maximum N% dar în schimb vă asigur că veţi avea un loc de muncă asigurat dacă vă ţineţi de treabă şi ne ajutăm reciproc să trecem criza".
As zice ca e un anunt foarte nobil dar ma-ndoiesc ca sunt prea multi patroni care sunt in stare sa
garanteze vorbele astea. Mai precis, am vazut recent destule firme care si-au inchis portile fara ca angajatii de rand sa aiba prea multe semne prevestitoare. Ca sa fiu sincer nu as da doi bani pe vorbele unui manager care in mijlocul crizei imi promite marea cu sarea. Plata in avans daca esti atat de sigur
. Nu de alta, dar asa cum patronul nu ma plateste dublu un an doi pana imi revin eu si devin productiv, nici eu nu pot sa muncesc pe datorie in speranta ca in final nu o sa raman cu buza umflata pentru ca firma nu a facut fata. Iar anuntul ala cu "facem reduceri de N%" poate oricand sa se repete. Unele din aspectelee neplacute ale crizei sunt ca e imprevizibila si naspa
. Certitudinea de azi, imposibilitatea de maine.
Si daca mostra de gandire de mai sus ti se pare prea pragmatica sau exagerata, gandeste-te si ca rata mea de la banca nu scade numai pentru ca acum nu prea imi mai permit multe, indiferent ca le promit eu ca dupa ce trece momentul greu o sa ma revansez.
Eu nu ti-am dat exemple provenite de la companii pe moarte ci de la companii de talia Vodafone. Si nu prea mai conteaza cat de bun si muncitor e talpasul ala din simplul motiv ca intr-o companie cu cateva sute sau mii de angajati (nici nu mai spun de alea cu zeci de mii) 10-15 experti nu prea fac diferenta. Poate in cazuri deosebite. In cele mai multe situatii ai nevoie de cateva zeci daca nu sute de oameni cu adevarat buni si asta te costa. Una e sa ai 100 de "bazati" la 3000E/luna bucata si alta e sa ai aceiasi 100 de oameni la 1500E/luna. Eu vad o diferenta de 150.000E si crede-ma ca orice manager o sa sara pe o astfel de economie.
Un prieten de-al meu, care pana luna trecuta castiga 2000E/luna plus alte bonusuri de performanta (care ajungeau aproape luna de luna la alti 2000E pentru ca era cu adevarat bun), a ramas cu 1500E/luna si atat. Asta pentru ca echipa din care facea parte s-a desfiintat pe motiv de economie. Ceilalti 8-10 oameni din echipa erau si sunt in fix aceeasi situatie cu el. Ok, le-au ramas alte mici bonusuri ca masina cu benzina nelimitata sau telefonul cu minute nelimitate dar pe langa cei 2500E/luna taiati cam palesc. L-am intrebat de ce nu pleaca, mi-a raspuns ca nu-si mai permite nimeni sa dea 3-4000E/luna asa ca prefera sa ramana aici si "ride out the crisis". Angajatorul e perfect constient ca asta o sa fie rezultatul si ii va rasplati in momentul in care va iesi din criza. Si daca nu mai iese din criza in ciuda economiei de 2500E/om, deja nu mai conteaza ca le-a scazut sau ca nu le-a marit salariile.
Sincer inca nu am vazut vreun patron cu mai mult de o mana de angajati care sa recomande sau sa isi permita sa creasca salariile in criza decat poate pentru un numar extrem de mic de oameni cheie. Si cand spun oameni cheie nu ma refer pur si simplu la niste oameni buni ci la aia care sunt in stare sa aduca revolutia. Asta inseamna ca ii numeri pe degete chit ca vorbesti de companii cu zeci de mii de oameni. Sunt managerii care reusesc sa puna pe picioare si cel mai nerentabil domeniu sau departament.
Tendinta e ca in criza sa tragi sa mentii compania pe linia de plutire, nu sa faci performanta. Putine companii isi permit sa atenteze la performanta acum cand orice cadere este "the end". Solutia cu cresterea salariilor ca sa iti oamenii e pentru o lume ideala, pana atunci traiesti in lumea every man for himself si pe timp de criza sunt si eu curios de unde scoate patronul bani de mariri. Din buzunarul lui? No way. Cand nimeni nu mai cumpara, cand toti tin banul la ciorap pentru ziua si mai neagra si companiile stau cu rodul muncii lor pe bara pentru ca omul nu se mai atinge de el, sa cresti salariile e ori fantezie ori o "şpârlă" ca oamenii aia sa isi umple buzunarele cat mai pot si sa se duca in tari calde si neafectate de criza.