Vine foarte bine portbagajul ăla, cred că în primăvară îmi iau și eu unul - minim pentru a nu mai căra în spinare hainele când merg la birou.
Dacă-ţi iei să ai în vedere neapărat şi o geantă pentru portbagaj. Am încercat să folosesc ghiozdanul pînă am găsit geantă, în funcţie de portbagaj poate să funcţioneze (îl agăţam în lateral cu baretele prin bara cu arcuri) dar nu e o soluţie ideală, iar deasupra nu stă, chiar legat cu elastice, pentru că portbagajul e prea îngust.
Acum înțeleg și ce explicai despre ghidon pe celălalt forum.
Da, pe mine m-a ajutat mult pentru că aveam probleme cu încheieturile mîinilor de la flatbar. Acum nu ştiu dacă e o soluţie pentru toată lumea. În orice caz, pentru cine e interesat am văzut ghidoane Zoom de forma asta la sportwin.ro (în magazin, site-ul din păcate nu prea e sincronizat cu ce au în magazin) -- mărime normală nu oversize.
Recomand cu mare căldură să-ți iei o șa cu gaură în mijloc, nu doar pentru confort cât pentru a reduce presiunea pe prostată și vasele de sânge din zonă.
Pînă acum n-a fost o problemă, n-am simţit nevoia. Şaua "originală" este un Monte Grappa model
Kappa Due, atîta vreme cît am poziţionat-o corect nu mi-a amorţit şi nu m-a durut nimic. E drept şi că n-am stat efectiv lipit de ea perioade lungi, prin oraş vrînd-nevrînd te ridici în pedale la tot felul de hîrtoape, am mai schimbat poziţia etc. Aş asemăna-o cu a sta pe un scaun simplu, nu e cel mai confortabil scaun din lume, te foieşti pe el... dar asta nu înseamnă că ţi se usucă şi cade. Adică mi se pare că e o diferenţă între a te durea sau amorţi fesele sau a te durea sau amorţi furtunul, ideea în definitiv e să stai pe dînsele nu pe dînsul.
Şaua din poza actuală e un Selle Royal model
8261 Classic, cu arcuri. Înţeleg că se găseşte la noi la MarosBike sub denumirea misterioasă de
şa cu arc. (Cînd or înţelege oare magazinele noastre că merită să-ţi ţii site-ul actualizat cu tot ce oferi şi cu poze şi denumiri corecte?) Am luat-o la recomandarea unor olandezi şi pentru că am văzut pe forumuri din afară afirmaţia că şei de genul ăsta folosesc nordicii pentru bicicletele de oraş cu care se duc oriunde şi fac orice.
O să vedem cît e de adevărat, deocamdată încă reglez poziţia. Acum că am şa cu arcuri intenţionez să testez pe bune statul pe şa, adică să umflu roţile bine şi să rulez cu nesimţire precum tancul prin hîrtoape şi denivelări (alea mici evident) fără să mă mai ridic.
A propos de mers la birou: ce faceți cînd plouă/e iarnă/ninge etc.?
wirespot, felicitări pentru proiectul de succes.
Mulţumesc, şi dacă vrei detalii suplimentare am dat în vreo două topicuri pe ciclism.ro, unul despre
schimbarea ghidonului şi unul despre
adaptarea unui MTB pentru oraş.
Privind echipamentul, filozofia mea e uşor diferită de a lui puter. Cu menţiunea că e încă teoretică deoarece e primul meu sezon cu ploaie şi frig.
Ideea de bază ar fi că vreau ca mersul meu prin oraş pe bicicletă să fie cît mai puţin diferit de mersul pe jos. Aş vrea să merg pe cît posibil pe haine casual, dar o să vedem la modul practic cît de e plauzibil e să faci asta. Nordicii aparent reuşesc s-o facă, circulă inclusiv iarna îmbrăcaţi perfect normal, principala lor tehnică anti-transpiraţie este "merg mai încet". Nu vreau să am nevoie să fac duş şi să mă schimb cînd ajung la serviciu, pînă acum (august-septembrie) n-am avut nevoie s-o fac -- vorbim de nevoia de-a te schimba datorită transpiraţiei nu datorită codului de ţinută.
* Nu prea vreau să car scule şi unelte (bine, am de obicei în geantă un multi-tool, o cheie multiplă şi-un mini-patent dar le-am folosit extrem de rar şi nu intenţionez să mă apuc să meşteresc la ceva sau peticesc camere pe stradă). Farul şi stopul sînt mici şi detaşabile, le bag în buzunar. Antifurturile stau atîrnate de bicicletă iar cheile pentru ele stau cu celelalte chei pe breloc.
* Există modalităţi prin care poţi diminua nevoia de echipament special: sporirea condiţiei fizice, care permite să faci efortul specific ciclismului cu aceeaşi uşurinţă cu care mergi; înlocuit chestiile atîrnate în spate cu portbagaj + geantă specială pentru el cînd am nevoie să duc ceva mai greu/voluminos, respectiv geantă ultra-uşoară de umăr (25 de lei, Ikea); şi cum ziceam, dacă simţi că eşti în pericol să transpiri, mergi mai încet.
* E posibil ca anumite echipamente să rămînă necesare. O să văd în ce măsură vîntul, ploaia şi frigul mă forţează să le folosesc şi ce anume. Probabil că nu voi renunţa la ochelari, sînt utili contra surprizelor (gen muscă în ochi sau şofer cu pulverizatorul de parbriz reglat pentru a spăla maşina din spate); ajută şi faptul că au trei seturi de geamuri (fumurii, galben, transparent). O bandană pe faţă poate fi utilă. Pantalonii e probabil să fie mai expuşi ploii decît atunci cînd mergi. Evident că orice ai purta trebuie să permită o gamă de mişcări, nu poţi purta blugi mulaţi. Dacă oi da de greu am echipamente de schi la o adică (tricouri, polare cu efect wicking, geci şi căciuli anti-vînt/transpiraţie/impermeabile).
Ideea de bază e că nu ţintesc neapărat spre ceva specific bicicletei cît spre lucruri care-s oricum dezirabile. Chiar şi cînd eram pieton, iarna şi toamna aplicam principiul celor trei straturi chiar şi la hainele "normale". Nimeni nu vrea să-i fie frig, să transpire sau să fie udat de ploaie, indiferent că eşti pe bicicletă sau pe trotuar, nu? Întrebarea de bază este, cît de diferit e în definitiv mersul pe bicicletă de cel pe jos?
Sincer să fiu principala teamă privind mersul pe ploaie nu are nicio legătură cu cele de mai sus ci cu posibilitatea de a fi stropit de maşini. Străzile din Bucureşti nu sînt bine proiectate pentru scurgere, se formează bălţi şi maşinile stropesc într-o veselie pietonii şi unele pe altele. Am trecut prin experienţe precum stropit din cap pînă în picioare ca pieton, sau să-mi fie acoperit parbrizul complet de apă cu noroi în timp ce şofam.