Rabbit
Nebun
1. Conjunctivul se formează cu să, urmat de varianta de la indicativ.
tu dormi - tu să dormi
tu devii - tu să devii
tu fugi - tu să fugi
tu ai - tu să ai
tu vii - tu să vii
tu eşti - tu să fii (neregulat)
Negativul se formează la fel:
tu nu dormi - tu să nu dormi
etc.
2. Imperativul afirmativ este identic cu indicativul:
tu dormi - dormi!
tu fugi - fugi!
tu ai - ai!
tu vii - vino! (neregulat)
tu devii - devino! (neregulat)
tu eşti - fii! (neregulat)
Imperativul negativ se formează prin alăturarea lui nu infinitivului:
tu dormi - nu dormi! (infinitiv: a dormi)
tu devii - nu deveni! (infinitiv: a deveni)
tu fugi - nu fugi! (infinitiv: a fugi)
tu ai - nu avea! (infinitiv: a avea)
tu eşti - nu fi! (infinitiv: a fi)
tu vii - nu veni! (infinitiv: a veni)
3. Nu se adaugă i la sfârşitul cuvântului fără motiv. Mereu trebuie să ne gândim de unde a provenit respectivul cuvânt. Ştim că pluralul se formează (pentru unele cuvinte) adăugând un i la sfârşit, în nici un caz doi. Al doilea i nu apare decât dacă cuvântul este articulat.
Aşadar, avem:
un membru - doi membri
membrul acesta - membrii aceştia
un copil - doi copii
copilul acesta - copiii aceştia
un registru - doi regiştri (incorect, pluralul corect e registre, dar în lumea Windows-ului se acceptă şi varianta asta)
registrul acesta - regiştrii aceştia
4. el creează, nu el crează. Cauza: conjugarea se formează sub forma rădăcină + terminaţie.
eu creez (cre + ez)
tu creezi (cre + ezi)
el creează (cre + ează)
5. o dată se scrie astfel când are sens de „o anumită dată” şi se scrie odată când are sens de „cândva” sau „deodată”.
Aşadar, am fost o [singură] dată la Braşov, am fost odată cu tine la Braşov şi am fost odată [demult] la Braşov.
6. Forma corectă a verbului este a plăcea şi nu a place.
Deci vom avea mi-ar plăcea, nu mi-ar place. Acelaşi lucru pentru a părea/a dispărea.
7. Forme corecte: nici un, nici o, nici unul, nici una, vreun, vreo, repercusiune, amândurora, într-adevăr.
Forme greşite: niciun, nicio, niciunul, niciuna, vre-un, vre-o, repercursiune, amândoura/amândorura, întradevăr.
8. Verbul a trebui este impersonal.
Avem eu trebuie să merg, nu eu trebuiesc să merg.
9. Nu există aşi. Este greşit aşi face, corect fiind aş face (chiar dacă în pronunţie există tendinţa de a introduce un i).
Dacă este vorba de a-şi, e cu totul altceva, vom avea a-şi face curat, care provine de la a îşi face curat.
10. Sunt folosiţi doi de n când avem cuvinte compuse prin în + cuvânt care începe cu n.
înnorat (în + nor + at)
înnegurat (în + negură + at)
înnebunit (în + nebun + it)
În schimb, înecat nu e format din nimic, deci va conţine un singur n. Iar înaripat se scrie aşa pentru că aripă începe cu litera a şi nu cu n.
Vă sfătuiesc să respectaţi aceste reguli, cel puţin pe forum, pentru a nu fi nevoit să vă corectez greşelile.
tu dormi - tu să dormi
tu devii - tu să devii
tu fugi - tu să fugi
tu ai - tu să ai
tu vii - tu să vii
tu eşti - tu să fii (neregulat)
Negativul se formează la fel:
tu nu dormi - tu să nu dormi
etc.
2. Imperativul afirmativ este identic cu indicativul:
tu dormi - dormi!
tu fugi - fugi!
tu ai - ai!
tu vii - vino! (neregulat)
tu devii - devino! (neregulat)
tu eşti - fii! (neregulat)
Imperativul negativ se formează prin alăturarea lui nu infinitivului:
tu dormi - nu dormi! (infinitiv: a dormi)
tu devii - nu deveni! (infinitiv: a deveni)
tu fugi - nu fugi! (infinitiv: a fugi)
tu ai - nu avea! (infinitiv: a avea)
tu eşti - nu fi! (infinitiv: a fi)
tu vii - nu veni! (infinitiv: a veni)
3. Nu se adaugă i la sfârşitul cuvântului fără motiv. Mereu trebuie să ne gândim de unde a provenit respectivul cuvânt. Ştim că pluralul se formează (pentru unele cuvinte) adăugând un i la sfârşit, în nici un caz doi. Al doilea i nu apare decât dacă cuvântul este articulat.
Aşadar, avem:
un membru - doi membri
membrul acesta - membrii aceştia
un copil - doi copii
copilul acesta - copiii aceştia
un registru - doi regiştri (incorect, pluralul corect e registre, dar în lumea Windows-ului se acceptă şi varianta asta)
registrul acesta - regiştrii aceştia
4. el creează, nu el crează. Cauza: conjugarea se formează sub forma rădăcină + terminaţie.
eu creez (cre + ez)
tu creezi (cre + ezi)
el creează (cre + ează)
5. o dată se scrie astfel când are sens de „o anumită dată” şi se scrie odată când are sens de „cândva” sau „deodată”.
Aşadar, am fost o [singură] dată la Braşov, am fost odată cu tine la Braşov şi am fost odată [demult] la Braşov.
6. Forma corectă a verbului este a plăcea şi nu a place.
Deci vom avea mi-ar plăcea, nu mi-ar place. Acelaşi lucru pentru a părea/a dispărea.
7. Forme corecte: nici un, nici o, nici unul, nici una, vreun, vreo, repercusiune, amândurora, într-adevăr.
Forme greşite: niciun, nicio, niciunul, niciuna, vre-un, vre-o, repercursiune, amândoura/amândorura, întradevăr.
8. Verbul a trebui este impersonal.
Avem eu trebuie să merg, nu eu trebuiesc să merg.
9. Nu există aşi. Este greşit aşi face, corect fiind aş face (chiar dacă în pronunţie există tendinţa de a introduce un i).
Dacă este vorba de a-şi, e cu totul altceva, vom avea a-şi face curat, care provine de la a îşi face curat.
10. Sunt folosiţi doi de n când avem cuvinte compuse prin în + cuvânt care începe cu n.
înnorat (în + nor + at)
înnegurat (în + negură + at)
înnebunit (în + nebun + it)
În schimb, înecat nu e format din nimic, deci va conţine un singur n. Iar înaripat se scrie aşa pentru că aripă începe cu litera a şi nu cu n.
Vă sfătuiesc să respectaţi aceste reguli, cel puţin pe forum, pentru a nu fi nevoit să vă corectez greşelile.