Povestea site-urilor cu filme piratate mi se pare cusută cu ață albă. 8 studiouri de filme puteau foarte elegant și pe calea bătătorită să se ducă rapid peste registrar-ul american și să facă hostile takeover la toate domeniile .com .net .org etc., apoi să se ducă peste CloudFlare și alți hosteri prin care site-urile alea sunt accesibile (cel puțin filmehd), și se închidea robinetul de la sursă. Ori, ele au preferat să vină la tribunalul București care să oblige niște ISP români să redirecționeze acele domenii pe plan național spre un server al STS pentru clienții care folosesc DNS-urile ISP-ilor ăstora în loc de DNS-urile Google/CloudFlare/OpenDNS/altceva? Serios? Cine a fost geniul care a adoptat această strategie tehnico-juridică? Sau poate MPAA încă n-a auzit de expresia „frecție la piciorul de lemn”.