Vreau Chromebook, ce Chromebook vreau?

Articolul subliniază mai degrabă gândirea defectuoasă a sistemului de educație în ceea ce privește tehnologia, care e o problemă veche de decenii și, în mod evident, e prea adânc înrădăcinată într-o gândire de tip bibliotecar pentru a putea fi schimbată. Sistemul de educație are impresia că investește în ceva ce va fi folosit cu foarte mici probleme timp de decenii, gen cărțile din bibliotecă pe care le împrumută elevilor. Pe aceeași logică cumpără și echipamente IT, și apoi țin cu dinții de computere de 15 ani vechime și cu Windows XP fiind complet șocați de ideea că ciclul de viață al tehnologiei este mai scurt. Dacă e să intri în orice insitituție de educație americană, ai toate șansele să mai găsești hub-uri de 10/100 Mbps (da, hub-uri, nu switch-uri) și cel puțin un individ care să se opună cu vehemență înlocuirii lui. Mi se pare foarte potrivită vorba americană că „cineva foarte educat nu este și neapărat inteligent”.

Na, și inteligenții educații ăștia cumva tre' să cumpere echipamente pentru elevi/studenți, și aici au o alegere importantă de făcut. Dacă e să se uite la cum elevii/studenții tratează echipamentele primite „de gratis”, ar trebui să cumpere niște laptop-uri rugged, de-alea de să le dai drumul din vârful muntelui în râu și să le pescuiești din vale încă funcționând. Dar alea-s scumpe cu crengi. Dacă e să se uite la ce buget au disponibil, trebuie să ia ce e mai ieftin, adică Chromebooks, nici măcar laptop-uri normale, dar care sunt by design cu o viață normată scurtă, și atunci practic iei un echipament pentru un student nou și, cu puțin noroc, îl va ține pe durata studiilor, după care i-l poți lăsa gratis că e prea riscant să-l dai mai departe altcuiva. Dar bibliotecarii ăștia ce fac? Cumpără ce e mai ieftin dar țin la pretențiile pe care chiar și cele mai bazate toughbooks abia le pot îndeplini.

Deci mersi, arstehnica, că ai pus negru pe alb cât sunt de imbecili administratorii a 10 școli alese pe sprânceană.

Am râs efectiv la pretenția de a putea schimba 1 tastă defectă din tastatură la un laptop, de parcă e ceva normal între laptop-uri să aibe tastaturi mecanice cu switch-uri individuale care să poată fi schimbate unul câte unul. Iar la cerința de a putea face reset la un laptop legat de contul unui user anterior am zis wtf, adică nu fix asta a fost o cerință care să facă furtul inutil fiindcă aparatul e inutilizabil fără contul userului anterior??? Ăștia vor o metodă universală de a ocoli această protecție necesară unui home user, fiindcă nu își pot bate capul să înroleze Chromebook-urile într-un sistem de (enterprise) device management, chestie care apropo chiar e pregătită să fie folosită cel puțin în Chromebook-urile HP ce țintesc explicit utilizarea în medii enterprise?

În al doilea rând, nevoile sistemului educațional (reparații frecvente fiindcă studenții trântesc cu ele, posibilitatea de a cumpăra piese de schimb doar prin eduparts, etc.) nu mi se aplică absolut deloc. Câte bezel-uri am schimbat la laptopul lui taică-meu de când el există? Zero. Taste? Zero. Încărcătoare? Zero. Ecrane sparte? Zero. Bateria din fericire ține încă bine, dar și la aia așteptarea a fost de a o înlocui la 4-5 ani de la data fabricației bateriei (nu a cumpărării laptopului), fiindcă chimicalele din ea încep să-și piardă încet-încet proprietățile de stocare a energiei de când iese de pe banda rulantă.

Deci de ce aș aplica criteriile edu la cazul meu cu totul alte nevoi? Nevoile mele sunt în primul rând de ultralight (în kilograme) generic computing în preț redus, fiind perfect ok să schimb aparatul după 4 sau 5 ani. Pe o perioadă de 10 ani, probabil ies mai ieftin să cumpăr 2 chromebooks câte unul o dată la 5 ani, din generații și capabilități mai noi și să nu fiu afectat de durata limitată a suportului tehnic pentru ChromeOS, decât să iau un Wintel ultralight mult mai scump (fiindcă e atât de compact și ușor) și care cam devine depășit după 4-5 ani și probabil necesită o baterie nouă da' io să trag de el până la 10 ani ca să-mi iasă planul de investiție și să sper că merg mai departe cu generațiile Windows sau că mă apuc eu să pun alt OS și să-i fac suport tehnic.

Mai trag o linie pe lista de articole unde arstehnica a dat chix. Nu că n-ar fi de câțiva ani pe „do not fucking bother to read” list.
 
Last edited:
Sistemul de educatie nu are o gandire defectuoasa. Sa fie reparabile este o cerinta foarte corecta, pentru ca
1) evolutia hardware nu mai este la fel de rapida ca acum 20 de ani, dar posibilitatile de reparare au devenit de-a dreptul atroce,
2) domeniul asta (educatia) nu are nevoie de ultimul racnet, pentru ca se invata generalitati si principii, nu chestii specifice Win11, ca pana termina elevul scoala, Win15 va fi EOL.

Greseala a fost a lui Pisoi sa presupuna ca tie iti pasa. Esti un consumator tipic si device-urile alea ti se potrivesc perfect.
 

For example, researchers found that nearly half of the replacement keyboards listed for Acer Chromebooks were out of stock online and that over a third cost “$89.99 or more, which is nearly half the cost of a typical $200 Chromebook.” Some IT departments, PIRG reports, have resorted to buying extra batches of Chromebooks just for their components.
“These high costs may make schools reconsider Chromebooks as a cost-saving strategy,” the report reads.
= Cine a luat decizia de achiziție nu a luat în considerare costul de reparare, ignorând complet nivelul de abuz la care vor fi expuse de către elevi.

Și ca să vezi, fix asta comentează reddit.

1682262225296.png


1682262673562.png


1682262695224.png


Nu mai continui, link-ul e acolo cu un reality check foarte bun. Surprinzător, poziția PIRG nu menționează nimic despre nevoia de a responsabiliza copiii privind proprietatea școlii, sau a sugera vreo obligativitate pentru asigurare, copiii sunt niște sfințișori și e vina Chromebooks că nu-s bune de trimis pe Marte.

Suportul tehnic acum expiră după 8 ani, vs. 5 ani cât era în 2016. Dacă timpul de suport rămas pentru modelul achiziționat este de 4 ani sau mai puțin, asta nu indică decât că au cumpărat modele care aveau deja câțiva ani vechime și probabil de-aia au fost ieftinite, așa cum și în supermarket poți cumpăra iaurt ieftin fiindcă expiră poimâine. Cine e de vină că nu a inclus în cerințele de achiziție și durata suportului tehnic care să acopere durata de viață planificată? În pur stil de entitled customer american ce nu poate fi vinovat de nimic, e vina producătorului și a vânzătorului și a bacteriilor din iaurt, da' nicidecum a celui responsabil cu a decide cerințele pentru care produsul achiziționat trebuie să se potrivească.

Și tot nu văd cum suportul mai lung la sistemul de operare are ceva de-a face cu copii care le folosesc drept trambulină sau concurs cine face tastele să zboare mai sus, sau cel care în cursul unui an a pierdut unul și distrus un al doilea. Poate mă lămuriți voi.

Dar eu sunt ăla idiot că nu înghit FUD-ul din ceea ce pare a fi o campanie organizată de PIRG cu articole similare în mai multe locuri într-un orizont de câteva zile - businessinsider, techradar, pcgamer, vice, etc., de parcă PIRG este întruchiparea inocenței pentru buna informare a publicului, nicidecum un grup de lobby cu propria agendă și interese.
 
O tastatura de $90 pentru un laptop de $200 suna a practici incorecte din partea Acer. Daca tastatura ar fi $20 atunci copiii aia ar putea strica una la fiecare 2 ani fara probleme, ar fi de asteptat si ai putea folosi un laptop din ala 8 ani cu $260, pretul de achizitie plus 3 tastaturi noi. Nu e FUD, e o realitate cand vendorii incearca sa te jupoaie cu pretul pieselor de schimb sau consumabilelor, precum HP cu cerneala si unii in domeniul auto cu chestii gen schimb de ulei la pret de 10 ori costul consumabilelor OEM, dar fara de care iti anuleaza garantia. Nope, sigur nu e FUD.
 
Cine a luat decizia de achiziție nu a luat în considerare costul de reparare
Pai si ne lamuresti si pe noi cum se calculeaza costul de reparare la momentul luarii deciziei? Sau poate dai vreun exemplu de device alternativ care costa mai putin sa fie reparat. Sau poate dai exemplu de device care nu se strica in conditiile alea si costurile totale sunt mai mici pe 10 ani, sau cat consideri tu ca ar trebui folosite. BTW, cam cat consideri tu ca ar trebui folosite?
 
puterfixer s-a activat ca Fanta uitată-n portbagaj după ce te-ai dat pe lateral pe circuit când a fost numit consumator tipic :floricele:
 
cum se calculeaza costul de reparare
Se bugetează, ca orice investiție care, în timp, necesită întreținere: mașină, casă, drumuri, sănătatea ta... Faci niște estimări și pui de-o parte bani pentru asta. Uneori ai noroc și nu trebuie să-i cheltuiești, alteori ai subestimat și investiția ta va fi o groapă de bani. Dar dacă bugetul tău pentru întreaga durată de exploatare a unei proprietăți este egal cu costul de achiziție și în rest speranțe că va merge perfect veșnic, o să fii dezamăgit.

Ideea e că un Chromebook e o tabletă nepretențioasă cu tastatură și atât. N-are intenții sau pretenții să reziste la mai mult de o utilizare destul de gingașă și destul de previzibil limitată în timp. N-are stocare care să țină mulți cicli de scriere (poate iei model în care să poți pune SSD, dar altfel e un SD card lipit acolo, o să moară în câțiva ani), nu are baterie amovibilă când o îmbătrâni (și aia 3-4 ani), absolut totul indică un produs care te ține doar câțiva ani dar e ieftin și foarte ușor pentru asta.

Și atunci, de ce să iei un asemenea produs dacă ceea ce-ți trebuie e ceva care să poată fi upgradabil, configurabil, reparabil, mult mai rezistent la frecare și folosință mai intensă (nu neapărat extremă, dar totuși), mai puternic, cu stocare de capacitate mai mare, și mai ales mai longeviv?

Nevoia de la care a pornit topicul se încadrează cam 99% în ceea ce oferă un Chromebook. Alternativa ar fi un ultrabook la minim 4x costul unui Chromebook, oferind toate aceste chestii în plus de care scenariul de utilizare nu are nevoie, deci sunt doar bani aruncați pe ceva nepotrivit. Dacă ai 3 peștișori și tot ce-ți trebuie e un acvariu de 10 litri, de ce ți-ai cumpăra unul de 2 tone?

Pretențiile celor din articol sunt complet rupte de ceea ce au cumpărat, și apoi dau vina pe producător. Nu mi se pare fair să cumperi un acvariu de 10 litri și apoi să te plângi producătorului că nu-ți intră murenele și țestoasele-n el.
 
Se bugetează, ca orice investiție care, în timp, necesită întreținere: mașină, casă, drumuri, sănătatea ta...
Mi-ar plăcea dacă acest cuvânt - investiție - să fie folosit corect. Copilul nu este o investiție, mașina nu este o investiție, casa nu este o investiție, sănătatea nu este o investiție. Drumurile - nu știu, ai companie de drumuri?

Tot ce-ai numit acolo sunt infinite money pits, nu produc nimic, literalmente doar înghit bani. De-aia oamenii nu prea mai fac copiii, merg cu transportul în comun (în țările unde nu-i oribil), stau în chirie și nu fac controale la medic decât atunci când au tumori vizibile.

Că ai oportunitatea să formezi un om, că mergi în confort cu a/c vara când oamenii sunt sardine în autobuzul fără, că poți să găurești orice perete dorești și că apuci să-ți vezi nepoții când ai 90 de ani - astea sunt bonusuri și ar trebui privite ca atare. Bagi acolo cât îți permiți dar să nu te aștepți vreodată să vezi vreun ROI material. Spiritual este altceva.


A, și să nu uit. Dacă nu ești un profesionist care face bani de pe urma a ce face pe PC, nici laptopul/chromebook-ul/desktopul nu-i o "investiție". Ca să rămân on topic.
 
mașina nu este o investiție, casa nu este o investiție, sănătatea nu este o investiție.
discutabil in alta discutie, toate pot fi/sunt o investitie, depinde de scopul asumat.
 
discutabil in alta discutie, toate pot fi/sunt o investitie, depinde de scopul asumat.
Evident casa poate fi o investiție dacă faci hosting la ceva, mașina poate fi o investiție dacă participi la curse, în rest efectiv este mai ieftin și mai comodă chiria + autobuzul.
 
OK, spune-i cheltuiala. Dar are dreptate, ideal ar fi sa le poti bugeta daca le poti prevedea macar partial. Va face viata mai usoara cu siguranta.
Dar ... vine in contextul scolilor. Acea scoala este o afacere, deci pentru ei este o investitie, o activitate profesionala, nu este legat de viata privata a cuiva.
 
  • Like
Reactions: Neo
OK, spune-i cheltuiala. Dar are dreptate, ideal ar fi sa le poti bugeta daca le poti prevedea macar partial. Va face viata mai usoara cu siguranta.
Dar ... vine in contextul scolilor. Acea scoala este o afacere, deci pentru ei este o investitie, o activitate profesionala, nu este legat de viata privata a cuiva.
Fără îndoială este necesar și indicat să le bugetezi. Doar că nu-s investiții. Pentru că dacă mai aud odată de mașină ca "investiție" îi invit să-mi plătească cauciucurile belite și trenul de rulare bușit. Sau dacă-l aud că au "investit" în copilul lor.

Nu știu de legătura cu contextul școlilor, mașini/case/drumuri/sănătate nu-s deloc în contextul școlilor. În contextul școlilor da, acele instrumente pot fi considerate "investiții".
 
Limba română este deficitară. Cheltuiala este efectiv fapta de a face o plată, pentru orice fel de motiv. Dacă vrei să intri în ceva mai mult detaliu, scopul plății contează, și definiția cheltuielii nu sugerează nimic despre asta. Poate plătești o amendă, în urma cărei acțiuni îți rămâne libertatea ta sau lipsa unei datorii. Poate plătești un serviciu pe care îl consumi în timp ce îți este prestat (gen, plătești o ședință de masaj sau biletul de intrare la bazin), dar când s-a terminat, s-a terminat. Poate faci o cheltuială semnificativă pentru ceva care vrei să îți producă niște beneficii non-financiare în mod repetat, pe termen lung.

Definiția din dicționar pentru „investiție” este tâmpită, dar nu știu alt termen mai bun pentru atunci când investesc într-o mașină pentru că îmi dă avantajul mobilității pentru a putea călători mai eficient în următorii ani, și ca urmare poate am un job mai bine plătit sau irosesc mai puțin timp și disconfort. Toate sunt beneficii pe care le primesc prin faptul că am o mașină la dispoziție și că am ales să bag o grămadă de bani în ea. Este cel mai ieftin mod de a avea mobilitate? Cel mai probabil nu - mersul pe jos e gratis, însă nu prea pot pleca luni dimineață pe jos până la biroul din Frankfurt și să ajung până în amiază ca să lucrez, nu? :smile:

La fel, o certificare tehnică poate fi o cheltuială pe care o consider o investiție în vederea unor beneficii viitoare, prin posibilitatea de a putea presta o activitate care să îmi aducă niște bani în plus. Nu certificarea îmi produce bani în sine, ci activitatea mea, deci nici asta nu se încadrează în definiția din dicționar.

Casa e o investiție pentru a-ți reduce povara cheltuielilor de trai la pensie, în loc să plătești chirie din venituri mici. Investiția în termenii dicționarului ar fi doar dacă cumperi o casă pentru a o da în chirie și a obține profit financiar din exploatarea ei, însă e un punct de vedere restrictiv fără a avea la îndemână un alt termen pentru cealaltă variantă.

Școlile investesc în laptop-uri pentru ca să-și poată face lecțiile mai eficient și să le rămână ălora mai multe-n cap decât dacă ar lucra cu creionul, foaia și abacul, nu ca să închirieze laptopurile studenților și să facă profit. Dar este o investiție fiindcă se așteaptă să poată folosi acele laptop-uri în mod repetat și previzibil timp de mai mulți ani, pentru a obține beneficiul scontat.

Tu ai investit niște ani din viața ta pentru a te pregăti pentru meseria ta, cu așteptarea că vei culege fructele acestei investiții în niște decenii de muncă. Fără acest consum semnificativ de timp nu ai putea presta, și nu a fost doar o cheltuială oarecare de timp fiindcă ai făcut-o cu intenția unor beneficii pe termen lung.
 
Back
Top