Mai e mult până departe. Mult prea puține idei din SF-uri au devenit realitate. Și alea bazându-se pe previziuni pe termen scurt (gen tricorder, tablete etc. dacă vorbim de Star Trek), care erau deja pe "agenda de lucru" a militarilor. Nici Jules Verne n-a prezis spectaculos. Doar ce luaseră amploare descoperirile în fizică, chimie, balistică etc. etc. Ca o necesitate obiectivă, apare și cel ce poate face previziuni sau, pe termen scurt, descoperiri.
Acum, pe la noi, mulți sunt înfierbântați fiindcă au pierdut contactul cu realitatea științifică, "grație" lipsei crase de educație științifică (trăiască capitalismul și corporatismul!). Persoanele de față se exclud, firește.
Dau doar exemplul celor care cred că e un mizilic să mergem pe Marte. Se și văd acolo teraformând, trăind... În realitate, dificultatea mare nu e să ajungem acolo, ci să supraviețuim în medii ostile, cum sunt cele dinafara Terrei-Mamă. "Saltul" ultimilor 30-40 de ani (de când urmăresc eu evoluția) n-a fost nici pe departe atât de spectaculos cum vor unii să pară. S-a bătut mai mult pasul pe loc. Rachete ionice, levitație/antigravitație, motoare cu vânt solar/stelar? Lol, tot chimia arderilor ne va duce în spațiu mult timp de-aici încolo...
PS: cât despre viață în Univers sau civilizații extraterestre, rămân deocamdată de partea SETI. Mai e mult până departe!