Pentru cei care încă nu ştiu, eu citesc mult sience-fiction. Din această cauză am aşteptat cu destul interes continuarea epopeii Dune. Tot pentru cei care nu ştiu, Dune (împreună cu cele 5 cărţi care au urmat: Dune Mesiah, Children of Dune, God Emperor of Dune, Heretics of Dune, Chapterhouse Dune - toate reunite în ceea ce se numeşte acum Classic Dune Novels) a fost scrisă de Frank Herbert. Herbert a murit în 1986 (dacă îmi amintesc eu bine). Fiul lui, Brian Herbert, împreună cu un scriitor consacrat de SF (deşi nu unul dintre preferaşii mei) Kevin J. Anderson au început să exploateze câteva idei sau sugestii pe care Frank Herbert le-a răspândit atât de generos în cărţile sale.
Pentru început, probabil ca să îşi "încerce mâna", au scris cele trei volume ale trilogiei Prelude to Dune: House Atreides, House Harkonnen, House Corrino. Acţiunea este situată în timp doar cu câteva decenii înainte de Dune. Când le-am citit prima dată am fost dezamăgit: nu am găsit bogăţia de idei, preocuparea pentru filosofie, scriitura elegantă şi clară din cărţile lui Frahk Herbert. Apoi mi-am dat seama că aşteptările mele erau prea mari, şi le-am recitit. E drept că unele din acţiunile personajelor sunt nemotivate sau forţate, că nu prea există nimic sub stratul subţire al povestirii (cum exista la romanele iniţiale, care puteau fi receptate pe mai multe niveluri), nu există acea "profunzime" care făcea deliciul romanelor lui Herbert. Cu toate acestea, nu sunt cărţi proaste. Doar că orice comparaţie cu romanele clasice ale seriei Dune le va fi defavorabilă.
După terminarea celor trei prequel-uri, cei doi au decis să abordeze una dintre cele mai fascinante sugestii ale lui Frank Herbert, Jihadul Butlerian, bătălia împotriva maşinilor gânditoare. Acţiunea se petrece cu milenii înaintea celei din Dune, aşa că Brian Herbert şi Kevin Anderson au avut mai multă libertate. Această nouă trilogie conţine The Butlerian Jihad, The Machine Crusade, The Battle of Corrin, ultimul volum - Bătălia Corrinului urmând să apară în septembrie.
De această dată, fiind avertizat, am încercat să nu compar aceste romane cu cele clasice. Se observă că cei doi scriitori s-au perfecţionat între timp, scriitura este mai cizelată, personajele mai credibile (deşi nu la nivelul la care mi-aş fi dorit). Sunt şi o serie de idei care ar fi putut da mai multă "substanţă" cărţii, dar sunt în mare parte ratate de apetenţa pentru "acţiune" a scriitorilor. Aştept The Battle of Corrin pentru a vedea sfârşitul acestei trilogii.
De curând s-a anunţat că cei doi au vândut deja drepturile de publicare a încă două volume din seria Dune - Hunters of Dune si Sandworms of Dune, care vor fi bazate pe schiţa celui de-al şaptelea volum al seriei clasice, schiţă lăsată de Frank Herbert într-un seif găsit şi deschis la câţiva ani după moartea scriitorului. Cei care au citit Chapterhouse Dune ştiu că romanul se termină într-un "cârlig", în engleză cliffhanger. Un ultim capitol, de două pagini jumătate, care răstoarnă tot ce credeai că ştii despre universul Dune. Aceste cărţi le aştept eu cu nerăbdare, mai ales că se bazează nemijlocit pe ideile lui Frank Herbert, dar nu s-a anunţat încă nici o dată estimativă a apariţiei lor.
În concluzie, un post destul de lung şi alambicat despre nişte cărţi care nu m-au impresionat foarte tare. Însă pentru mine orice "vizită" în universul Dune e binevenită.
*Notă: Aceste impresii sunt date de versiunile în limba engleză ale cărţilor House Atreides, House Harkonnen, House Corrino, The Butlerian Jihad, The Machine Crusade. Aceste romane nu au apărut încă în limba română.
).
