Din puţinele şi umilele mele cunoştinţe corelate cu un anume bun simţ, deduc faptul că la noi în ţară se aplică iară forma fără fond. Ei spun cut costs, eu o numesc zgârcit la tărâţe. Nu mi se pare normal să păstrezi oameni proşti şi incompetenţi şi să dai afară oameni care au habar cu ce se mănâncă respectivul domeniu.
Am avut o discuţie cu cineva şi a reieşit o concluzie destul de îngrijorătoare: la noi, managerii de obicei nu gândesc pe termen lung. Ei vor profituri imediate şi cât mai mari, or, asta nu se poate în niciun domeniu, poate doar valutiştii de după `89 au avut de profitat la modul acesta. Lor totuşi li s-a dat apă la moară, pentru că în perioada de boom economic normal că profiturile au fost foarte mari - în anumite cazuri aplicându-se politica de monopol dincolo de lege, cu măgării şi găinării de altfel imposibil de dovedit
- iar amu, că e criză, toţi se dau cu capul de pereţi, dar nu se gândesc la ce o să fie peste 4-5 ani, ci la "mnezeule cum închei anul ăsta?!".
Amu io nu zic că nu tre să se gândească şi la aia, dar overall, din ce am observat prin unele locuri, nu se gândeşte realist. Adică prefer să obţin profit 200-300% la 6 luni decât 25-30-40-45% pe lună. Cuvântul bişniţă_cu_bun_simţ nu s-a inventat, ştiu
Şi da, normal, există jigodele care se plâng că este criză şi o folosesc ca pretext. Bine că n-am întâlnit persoane care să facă asta, adică în cazul meu chiar o fost vina crizei
Probabil este extrem de frustrant.