Sunt de fapt 2 straturi: un base layer care aderă la suprafața anterior curățată, și un coating care aderă la base layer. Coating-ul e dintr-un polimer care, la nivel microscopic, produce o suprafață rugoasă, cu tot felul de cili și protuberanțe. Din cauza asta, unghiul de contact la nivel molecular între apă (sau orice lichid) și suprafața tratată scade, prin aceasta scăzând și aderența (sau energia necesară desprinderii lichidului de suprafață). Însă coating-ul nu rezistă veșnic la uzură mecanică și trebuie refăcut. În haine, e recomandat să se folosească detergenți speciali pentru țesături tratate hidrofob pentru ca să nu afecteze prea mult coating-ul fibrelor, însă și frecarea mecanică în mașina de spălat îl strică.
Se folosește în spitale și laboratoare unde igiena (extremă) e importantă - nici bacteriile nu se pot agăța de suprafețele tratate. Se poate folosi pentru protejarea avioanelor de depunerile de gheață, sau a navelor maritime pentru a preveni depunerile de sare, scoici, gheață etc. Unele municipalități au tratat ziduri, stâlpi, poduri pentru ca să poată curăța mai ușor posterele și graffiti-urile. Cică ar fi și ochelari de soare cu proprietăți de „auto-curățare” folosind tratamente similare.
Am din Decathlon un spray pentru țesături și pantofi cu care îmi împrospătez cam o dată la doi ani gecile de iarnă și bocancii la care protecția originală s-a cam dus. Pute ca dracu' a solvent și 24 de ore trebuie lăsate la uscat, dar apoi își face treaba bine.
Pentru respirația picioarelor se bagă în sandvișul de materiale o membrană unidirecțională gen Gore-Tex. Umezeala iese prin niște pori, dar nu poate reintra. Toți pantofii/bocancii cu Gore-Tex pe care i-am văzut aveau însă și tratament exterior pentru ca apa să nu intre nici măcar în materialul superficial. Problema e că porii ăia se înfundă în 2-3 ani cu diverse mizerii și membrana se crapă de la uzura mecanică, și n-ai ce face decât să schimbi pantofii.