Depinde cum și la ce folosești obiectivele alea. Dacă ești genul care face poze 10 minute într-o zi și în rest ține aparatul în geantă, nu prea ai nevoie de protecție. Io am făcut poze la concurenții de la Prima Evadare timp de 4 ore, trecând în viteză pe lângă mine în pădure, după care tot aparatul era acoperit frumos de un strat de praf foarte fin. Weekendul ălalant am făcut poze timp de 2 ore la SkirtBike, pe ploaie măruntă, iar pe aparat s-a lipit praful ridicat în atmosferă. Aparatul și obiectivul sunt rezistente la praf și apă, dar nanocoating-ul sticlei din față a obiectivului de 2000€ nu l-aș curăța în mod repetat după asemenea evenimente, că praful e abraziv și nici soluțiile de curățare nu-s chiar perfect neutre față de depunerile chimice de pe obiectiv. Așa că i-am montat un filtru UV permanent și gata. Capacul frontal ajunge pe obiectiv când îl demontez și-l pun în geantă ca să plec acasă

Ca protecție, filtrul UV e imbatabil, și prea ieftin ca să zic nu.
Polarizatorul e util doar când e lumină din belșug și când fotografiezi: peisaje, suprafețe întinse de apă, suprafețe de sticlă (gen, raliu auto la care vrei să vezi piloții prin parbriz). Elimină reflexiile, adaugă un contrast incredibil de frumos, dă niște nuanțe deosebite de culoare cerului, norilor, frunzelor. În plus, atenuează lumina puternică, ceea ce ajută la o expunere mai bună. Am avut cazuri de soare foarte puternic la amiază în care trăgeam la ISO 200 cu diafragmă f/22 și timpul de expunere era tot 1/1000 sau 1/2000. La un timp de expunere atât de scurt, senzorul reacționează mai ciudat și scoate niște histograme destul de tâmpite; apoi, la diafragme mai închise de f/11-f/16, irisul atât de mic începe să se comporte ca o lentilă și interferează cu lumina, iar asta se vede chiar și cu ochiul liber la unele obiective în imaginile foarte soft și cu diverse aberații cromatice. Poți folosi un filtru de polarizare pe post de filtru neutru, să ajungi cu expunerea undeva în plaja 1/250-1/125, care saturează complet spectrul de sensibilitate al senzorului.
Pe de altă parte, polarizatorul e enervant să-l pui și să-l dai jos după cum alternezi cadrele. E enervant să-l reglezi constant fără să-ți bagi degetele-n el, nu poți folosi deloc parasolar, iar dacă obiectivul nu are focalizare internă atunci trebuie să reglezi filtrul de fiecare dată DUPĂ ce ai focalizat și obiectivul ți-a învârtit filtrul cu totul. Mie îmi este foarte rar util, și de-asta am recomandat să iei unul mare și bun, să fie acolo. Cu inelele adaptoare e mai ușor de montat și demontat decât dacă e fix pe dimensiunea obiectivului. Atenție - niciodată să nu-l strângi în filet
Mai sunt și alt fel de filtre. Am zis de cele neutre, 1/2, 1/4 și 1/8 care reduc foarte mult intensitatea luminii. Le poți stivui pentru un efect și mai puternic. Sunt și mai rar utile, de exemplu sunt folosite pentru a face fotografii cu clădirile-monument din orașe fără să apară oameni în ele

În loc să evacuezi cu poliția o piață ca să-ți faci tu poza, faci o expunere foaaaarte lungă pe timp de zi, uneori și de 1-2 ore, iar pentru asta trebuie să limitezi drastic lumina ce intră. Rezultatul e că oamenii în mișcare nu vor fi înregistrați deloc, iar cei staționari vor apărea poate ca niște umbre. Aici intervine alegerea timpului de expunere - poți presupune că, în 4 ore, nu vei avea nici măcar un homeless care să stea nemișcat în același loc.
Apoi, sunt filtrele „creative”, care întăresc anumite segmente ale spectrului luminos pentru ca să obții tonuri mai calde de culoare sau un cer mai albastru, sau efecte de stea la toate sursele de lumină din cadru, blur spre margini, etc. Cele ce țin de modificarea culorii trebuie folosite împreună cu fixarea balansului pe alb pe sunny/cloudy/manual, că dacă-l lași pe auto atunci aparatul compensează

Teoria e că un filtru fizic folosit corect dă rezultate mai bune decât unul aplicat în Photoshop. Dacă chiar ești curios să experimentezi, caută un set de filtre creative pentru ceea ce vrei să faci: la mare, la munte, peisaj, etc.
Mai sunt și filtre graduale pe sistem pătrat de la Cokin - sunt niște dreptunghiuri din plastic colorate în degrade, care culisează într-un suport montat pe obiectiv. Se poate roti și culisa încât zona de separare între cele două nuanțe a filtrului să fie corect aliniată cu ceva element din cadru. Le-am folosit pentru a colora „artistic” cerul. Sunt utile doar la peisaje, îți trebuie o cârcă de variațiuni de culoare (ca minim minimorum prind bine vreo 3 graduale gri, sunset, tobacco și alte câteva), îți trebuie trepied și timp să te joci cu ele, sunt scumpe și îngrozitor de pretențioase la întreținere: fiind coating pe plastic, se zgârie foarte ușor.
Exemple:
- un asfințit în Tineretului cu Cokin Sunset ce a lăsat iarba verde da' de la nivelul solului a făcut totul portocaliu;
- un peisaj din Austria cu Cokin gradual gri pentru a întuneca un pic cerul foarte luminos;
- un peisaj contre jour la pârtia de schi în Austria cu Cokin gradual gri pentru a putea include soarele strălucitor în imagine fără să afectez restul expunerii;
- un schior doar cu un filtru polarizator, ăsta e efectul tipic al polarizatorului pe cerul senin;
- urme în zăpadă contre jour cu filtru polarizator, pentru a controla reflexiile și a mări contrastul.