Board games!

puterfixer

puterfixer

Administrator
Sugar daddy
Fiindcă trăim și offline și avem și viață socială :P

Ultimul joc jucat a fost Indigo. A durat un pic să ne prindem de regulile prost explicate, dar altfel a avut niște momente tensionate când construiam labirintul ca să ne tragem piesele. Atenție că strategia începe de la desemnarea porților, fiindcă fiecare poartă e împărțită cu un alt jucător și punctele care le faci tu le face și el.

Cards Against Humanity - nu e chiar un board game, dar este un joc de societate pentru oameni inteligenți și cu un bun simț al umorului (negru). Cum zice și tagline, „a free party game for horrible people”. Cărțile de joc (albe cu răspunsuri și negre cu propoziții) pot fi descărcate ca PDF și tipărite în regim DIY. Desigur, calitatea cea mai bună e la pachetul gata făcut, plus extensii contra cost, doar că sunt cam greu de găsit disponibile iar pe eBay e plin de afaceriști care dau jocul de bază de 25$ cu 150$. Pe masă se pune un cartonaș negru cu o propoziție, în care trebuie completate 1, 2 sau 3 locuri. Jucătorii aleg din cărțile lor răspunsurile potrivite (în ordine, dacă e cazul), pentru a completa propoziția. Câștigătorul este desemnat de grup ca având cea mai distractivă/răutăcioasă/neașteptată combinație. Exemple aveți pe front page în dreapta sus :D Recomand.
 
3D, nu merge cu curent ci cu banane, gameplay-ul cam suge și ai doar o singură viață. Un singur player se zice că a reușit să facă respawn, și acum are un întreg cult de groupies. :D
 
Pentru cine-i începător, câteva recomandări care se găsesc la noi, sunt uşor de învăţat şi suficient de interesante şi ca amuzament şi ca gimnastică mentală (easy to learn, hard to master):

* Saboteur 2: neapărat versiunea 2, v1 este neinteresantă. Se găseşte 1 şi 2 separat sau variantă 1+2 la pachet. Se poate juca în grupuri mari. Betrayal game, which is always fun. Descriere pe scurt: un grup de pitici într-o mină de aur caută marea comoară şi manevrează în aşa fel încât să ajungă la ea cât mai puţini.

* Samurai Sword: strategie individuală/de grup. 3-7 jucători, este la fel de interesant la fiecare extremă (dar diferit). Jucătorii au roluri (secrete) şi se bat între ei (arme, armură, power-ups). Trebuie să deducă din mers în ce echipă e fiecare şi să câştige ca echipă. Trebuie teoretic să ştii engleză ca să ştii ce fac cărţile, dar sunt marcate intuitiv şi le pot învăţa şi oameni care nu ştiu.

* 7 Wonders: deck-building game. 3-7 jucători, aceeaşi chestie ca mai sus. Fiecare jucător are un oraş, resursele trec din mână în mână, se alege una per tură, se dau mai departe. Multiple moduri de-a aduna puncte, jocul se centrează pe dileme constante – e mai degrabă de tactică din mers decât de strategie.

* Dominion: tot deck-building, spre deosebire de 7 Wonders poţi varia setul de cărţi cu care se joacă, ceea ce va impune strategii complet diferite. Teoretic pentru 4 jucători, se poate juca în 3 sau 5 cu mici ajustări. Trebuie să ştii engleză ca să citeşti ce fac cărţile.

* Coloniştii din Catan: ăsta cred că e celebru, e joc de strategie şi city building bazat pe adunare de resurse. E practic turn based city management simplificat la elementele absolut esenţiale (but not more). 4 jucători (fix), poate fi crescut cu extensii.

* Dixit: ăsta e foarte interesant şi e foarte bun ca joc de societate, cu barieră de învăţare next to zero. Are un set de cărţi cu tot felul de scene halucinogene pe ele, la fiecare tură cineva descrie obscur şi sumar o carte (ex. "când eram pe Ialomiţa"), ceilalţi aleg din mâna proprie ceva ce seamănă, se amestecă cu faţa în jos apoi se întorc şi se votează care-o fi fost aia originală. Se dau puncte la cine ghiceşte, la cine păcăleşte pe alţii, respectiv la ăla original dacă nu l-au ghicit toţi.

* Carcassonne: fiecare jucător trage tiles din grămadă şi le adaugă la o hartă. Fiecare are pioni cu care ocupă resurse pe hartă (cetăţi, mănăstiri, câmpuri, drumuri etc.) Există reguli după care se dau puncte şi se eliberează sau blochează pionii (care-s în număr finit). E tot joc de tactică, cu accente de teoria egoismului (alegi între a coopera cu alţii sau a fi individualist). Există vreun milion de extensii care adaugă fiecare o chestie în plus.

* Ticket to Ride: Europe. Route building bazat pe un set de resurse limitate şi comune. Europe e cam cel mai interesant, dar există multe variante (USA, Nordic Countries, Asia, India etc.)

* Castle Panic: joc cooperativ turn based. Jucătorii apără un castel de un asalt continuu de monştri care fac spawn în pădure şi înaintează în cercuri concentrice spre castel. Şi au abilităţi care te pot face praf oricât de bine te-ai pregăti, dacă ai ghinion. E permisă cooperare full între jucători (asta e şi ideea) deci e foarte dinamic, interactiv şi partea interesantă e că e amuzant chiar şi când pierzi (care se întâmplă ~75% din jocuri).

Dacă n-aveţi chef să le cumpăraţi (sunt cam scumpe) există magazine şi cafenele unde le puteţi închiria sau juca acolo. Red Goblin, Ceainăria Tabiet etc.

PS: Pot oferi ponturi pentru strategie la jocurile de mai sus dacă doreşte cineva. :)
 
Dominion e fain, dar e al naibii de scump în variantele extinse, fiecare set de extensie costă destul de mult, ajungi la peste 200€.

Carcassone e ok în câțiva oameni și ușor de învățat; extensiile mi se par cam complexe (comparat cu jocul de bază, unde regulile-s simple).

Catan cu extensie poate deveni plictisitor, la ultimul revelion am făcut unul de >3 ore, terminat la stilul "dați-i cuiva resurse să termine, că terminam și un Monopoly până acum".

Că tot veni vorba de Monopoly, există Card Monopoly, mult mai intereseant decât originalul . Din păcate n-am văzut pe la noi.

Saboteur (1) e ok în minim 6, altfel e prea ușor pentru "piticii buni".

Colegii joacă foarte mult Rețeaua Energetică.
 
Pentru fanii Game of Thrones, exista si board game. E destul de interesant si relativ complex, mai ales daca ai si extensiile.
 
Da, trebuie nerds pentru așa ceva, mai ales dacă e mai complex. Venise odată un prieten cu ceva joc complex primit de ziua lui, după vreo oră în care am încercat să înțelegem regulile jocului (inclusiv cu scos la imprimantă mai multe copii ale documentației direct în română) ne-am lăsat. La așa ceva îți trebuie neapărat un "game master" care să știe jocul și să poată ajuta cât de cât la înțelegerea strategiei, altfel e plictisitor.
 
miahi said:
Carcassone e ok în câțiva oameni și ușor de învățat; extensiile mi se par cam complexe (comparat cu jocul de bază, unde regulile-s simple).
Click to expand...

Nu-s toate complexe, dacă le adaugi pe rând sunt uşor de învăţat. Chestiile gen pionul care valorează dublu, sau pionul care se poate muta pe ceva neocupat când se închide, sau dragonul. Dar sunt într-adevăr şi chestii mai ciudate, precum primarii.

miahi said:
Saboteur (1) e ok în minim 6, altfel e prea ușor pentru "piticii buni".
Click to expand...

De asta îmi place Saboteur 2. Are acţiuni multe în plus, şi-s încă 3 roluri pe lângă sabotori şi pitici buni, fiecare cu stil de joc foarte diferit. Iar piticii buni sunt şi ei divizaţi în verzi şi albaştri şi se pot întoarce unii împotriva celorlalţi oricând. Am văzut jocuri în care toţi jucătorii erau pitici buni dar era atâta paranoia încât s-a terminat foarte greu.

E un caz în care producătorul a fost atent şi a făcut v2 realmente mai bun ca primul. Samurai Sword este un alt exemplu, este urmaşul lui Bang!, care are nişte carenţe majore, dar Samurai Sword este mult mai bun (şi făcut de aceeaşi firmă).
 
Unul dintre cele mai faine jocuri pentru mine e Samurai. Foarte ușor de prins regulile de bază (joc de dominație a hărții, cu capturare de piese), dar nici un joc nu seamănă cu altul și fără se te folosești de jetoanele celorlalți nu poți câștiga. De la 2 la 4 jucători.

Altul e Stone Age, un joc de worker placement, se pot juca până la 4 oameni. Multe calcule și dezamăgiri într-o tură :)

Rețeaua energetică e fain, la fel e și Tempus, care e un joc de în care trebuie să îți duci civilizația proprie prin diferite ere, dar simplificat la maximum. Ușor de învățat regulile.
 
Ce-i interesant e că de când cu revirimentul ăsta al board games au căzut complet în desuet jocurile de cărţi sau remy. Pe vremuri se mai juca un whist, o canastă, un poker, acum toată lumea are în casă 1-2 jocuri şi le scoate pe masă.

Partea întunecată e că sunt şi maniaci care pun [prea] multă pasiune. Am văzut jocuri la care s-a enervat lumea de a vrut să dea foc la joc ffs...

Ciudat e că unul dintre jocurile la care ies cele mai mari certuri este Carcassonne.
 
Mie Carcassone (versiunea simplă) mi se pare foarte pașnic, sunt puține cazuri de hostile takeovers, pe pășuni ce se mai bate lumea. La Catan e mult mai aprigă treaba, mai ales cu mici alianțe sau "schimb, da' nu cu tine". Mai apar conflicte pe la Saboteur când cineva iese de 5 ori la rând piticu' rău și în al șaselea joc îl blochează lumea din start.
 
La Carcassonne se lasa foarte usor cu ceva haraiala, cand incepi sa parazitezi strategic cetatile pe cale de a fi finalizate ale celorlalti.
Cel mai rau am patit-o la Ticket to Ride, era sa ma iau la bataie cu al meu cumnat, el imi lua cartile de care se prinsese ca am nevoie, eu ii blocam cum puteam traseul lung.
 
Cam asta se întâmplă la Rețeaua Energetică atunci când e cineva pe cale să termine, brusc dispar toate tipurile de resurse de care mai are nevoie să câștige.
 
La Carcassonne din parazitare şi sabotaj ies cele mai interesante conflicte.

Bine, am senzaţia că problema e de fapt în mintea unor jucători. Sunt grupuri în care se joacă exclusiv "frumos", toată lumea construieşte şi îşi vede strict de treaba lui. După care nimereşte în grup unul care joacă "urât": se lipeşte la cetate fix înainte s-o închizi, sau ţi-o strică dacă nu se poate închide, sau îţi fură drumul şamd. Atunci iese mega scandal.
 
Dacă tot am început cu Cards Against Humanity (și bulangiii tot nu vor să le expedieze încoace), a apărut o versiune online a acestui joc:

http://pyx.socialgamer.net/

(Pretend You're Xyzzy)

Dacă vă jucați, atenție la ce expansion packs sunt active în fiecare joc: dacă-s prea multe, nu mai e distractiv. Unele cărți de joc au niște referințe la diverse subiecte care nu prea țin de cultură generală (de exemplu, manga/anime, sau Doctor Who). Pentru cunoscători, sunt foarte distractive; pentru afoni, e un moment „dafuq”.
 
Am mai adăugat la colecție jocuri, evident, că doar de ce să nu adune praf, dacă tot nu avem timp să le jucăm :)

Ce vă recomand e Discworld: Ankh-Morpork, un joc tare distractiv (e de-a lui Martin Wallace), în care împiedicarea celuilalt să câștige e cel puțin la fel de importantă ca victoria ta. Dacă ați mai citit și dintre cărțile lui Terry Prachett, distracția e la pătrat.

Star Trek: Fleet Captains, cu expansion-urile lui e mai american, așa, dar pentru fanii Star Trek, care au câteva ore bune rezervate discuțiilor aprofundate despre rezultatul unei bătălii între o nava Galaxy Class și una Valdore sau Negh'var.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top