Acu' 50 de ani era mare lucru să faci o facultate și să muncești cu capul, nu cu osul. Și a rămas încetățenită ideea că dacă nu ai facultate atunci ești prost. Cu atât mai mult la noi, unde dacă chiar și orice prost poate face 2 facultăți.
Dar realitatea economiei s-a schimbat, și noul val se va vedea și la noi. E nevoie de toate alea câteva sute de ocupații și meserii care nu necesită facultate, însă pentru care se face totuși o școală profesională. Ca exemplu, s-au dus zidarii noștri la muncă în Spania și Italia, de am ajuns în disperare de cauză să ne organizăm șantierele în țară cu muncitori din Republica Moldova sau Ucraina sau China, și care fac o treabă mai proastă decât ai noștri.
Că tot am ajuns în Germania și trebuie să învăț cum funcționează societatea asta atât de riguroasă („țara fără excepții”, cum îi zice soră-mea), recent m-am lovit de înțelegerea sistemului de învățământ ca să explic ce diplome am. Eh, să vezi surpriză, în Germania „învățământ” ca educație școlară se consideră până la terminarea a 11-12 clase, liceul fiind de 5 feluri în funcție de direcția în care vrei să te îndrepți. Ce urmează după asta se numește „pregătire pentru muncă”, și aici intră și facultatea urmată de tot felul de programe de perfecționare și învățare continuă. Fără educație formală într-un domeniu nu ai voie să lucrezi.
În România e acceptabil să faci facultate de inginerie chimică și să lucrezi ca agent comercial, diploma de facultate fiind necesară doar pentru a demonstra că te poți încadra într-o ocupație din COR care necesită studii superioare, teoretic pentru a avea și un salariu mai mare, indiferent dacă domeniul studiat se potrivește cu domeniul ocupației. În Germania, dacă io vreau în timpul meu liber să-mi folosesc mașina de cusut ca hobby pentru a face jucării de pluș pentru copii, pe care apoi să le pun în vânzare, n-am voie legal decât după ce fac un curs de cusătorie textile, probabil de un an. Fac fotografie ca hobby - nasol, fără curs și atestat profesional nu pot cere bani pentru asta. O prietenă a soră-mii a vrut să facă în timpul liber prăjituri la comandă, făcute în casă, pentru petreceri și alte evenimente; n-a putut până n-a făcut un curs de patiser-cofetar. Și fiindcă acel curs dura 2 ani, a găsit o portiță prin care a putut face un curs doar de un an, însă care îi limita specializarea la cheesecakes. Și acum face doar cheesecakes de toate felurile, dar n-are voie să facă brioșe sau covrigei sau tort cu marțipan sau poale-n brâu.
Și unde voiam să ajung cu toată introducerea asta este că eu, după 9 ani prin 6 facultăți ca să iau 3 specializări, a trebuit să angajez aici un zugrav să împrospăteze pereții înainte să mă mut în apartament, și acel zugrav m-a costat 1200€ pentru o zi de muncă, inclusiv materiale și TVA. Și am zis bogdaproste că m-a primit de pe o zi pe alta, în weekend, nu cu programare peste 3 săptămâni ca alții, și nu la tariful de aproape 1800€ pe care mi l-au dat alții în funcție de suprafața totală a pereților. Teoretic puteam face și eu treaba asta, ce mare scofală să înmoi trafaletul în vopsea și să-l plimbi pe pereți. Însă practic proprietarul locuinței îmi cere să-i demonstrez că orice lucrare pe care o fac în locuință nu duce la deterioararea ei sau la riscuri (incendiu, inundație), pentru asta fiind obligat prin contract să angajez doar lucrători specializați. Și atunci eu degeaba dădeam cu trafaletul, că nu puteam aduce această dovadă; plus că nici n-aveam habar că sunt 3 clase de vopseluri lavabile, și mi-ar fi durat probabil 3 zile în loc de una singură, ori și eu am alte lucruri de făcut. Dar nenea ăsta zugrav, care are această meserie de 27 de ani și nu are facultate, a câștigat într-o zi cât câștig eu într-o săptămână.
La fel, înainte să mi se dea cheile apartamentului, am primit o foaie de instrucțiuni pentru întreținerea parchetului, pentru care cam o dată pe an trebuie să chem o firmă specializată în curățenie, și mi-e expres interzis să îl spăl cu mop și apă fiindcă se pătează și atunci io voi plăti câteva mii de euro să fie înlocuit. Oamenii ăia care vin să facă întreținerea asta n-au facultate, ci școală profesională, și câștigă pe oră mai mult decât mine.
O draperie de duș de la Ikea costă 5€; tăierea ei și coaserea unui tiv costă între 20 și 35€. Dacă ai mașină de cusut acasă și te pricepi cât de cât, te rezolvi singur, dar majoritatea nu dau 100€+ pe o mașină de cusut ca să economisească 35. Și tot așa - serviciile costă mult și meseriile astea nu au facultate, iar costul mediu al forței de muncă din 2013 era de 39€/oră, acum a trecut de 40. Lăcătuș, instalator, electrician, zidar, zugrav, cosmeticiană, operator de utilaj de încărcare-descărcare, poștaș, gunoier, casier, pantofar, etc. etc. etc. își au rolul lor în societate, și nu e nimic rușinos în asta. Doar românii au impresia că pentru a da cu mistria nu-ți trebuie nici un fel de învățătură - nimic mai greșit.