Ultimul album muzical

My Dying Bride - Turn Loose The Swans. Ce dreq ascult nene? Vioara si pian printre grohaituri de death/doom/gothic metal. :biggrin:
Kul bro. Pe bune.
 
Camel: Rajaz (1999)
Nu sînt foarte familiarizat cu discografia Camel, dar asta sună bine. Deși e apărut mult mai tîrziu, are un vibe de ‘70s prog rock, ca un fel de Pink Floyd oriental.


Queensryche: The Warning (1984)
Un heavy spre prog metal incipient, cu un solist pe care tot încearcă să-l emuleze James LaBrie (fără succes, I might add).


Delvon Lamarr Organ Trio: Close But No Cigar (2018)
Există se pare și forme de jazz care nu sună ca și cînd s-ar plimba un cotoi pe claviatură (descrierea include jazz fusion). E mai ritmat și chiar agreabil.

 
McDonald & Giles - McDonald & Giles.

Un mic preambul. A fost odata ca niciodata o trupa (King Crimson) care a scos un album de debut (In The Court of The Crimson King) care e considerat (aproape) unanim opera care a definit un nou gen: rock-ul progresiv.
Ei, doi din cei 4 care au scos monumentul ala au plecat imediat si au intemeiat o trupa numita McDonald & Giles care a avut un singur album numit McDonald & Giles . Da, foarte creative denumiri intr-adevar. :biggrin:
Dar albumul in sine (desi nu se apropie de maretia In The Court of The Crimson King) este un demn urmas al lui. As indrazni sa zic ca daca mai e f'un un old fart ca mine pasionat de progresivul old-school merita sa bage o ureche si in albumul asta.

Foreningen Til Livets Beskyttelse - Foreningen Til Livets Beskyttelse. Alt nume inspirat de trupa si album de debut. Si usor de pronuntat pe deasupra. :rotf:
Scos in '71 ca albumul celor de mai sus de la KC dar cu totul alta coloratura. Cum a zis un reviewer pe net: flower-power-hippie-psych-folk-prog. E relaxant sa auzi o gajicuta care cinta in danemarciana intr-un stil relaxat folk-pop-rock, dar nu e fo' catastrofa daca sariti peste el.
 
  • Like
Reactions: Neo
Daca tot prestez la zacusca cinta si muzica in background.

Spring - Spring. Good ol' prog. Cu 3 melotroane. Asa ca daca va place obectu' nu ratati albumul.
Bent Knee - You Know What They Mean. Alt album frumos. Place tanti aia care cinta.
England - Garden Shed. L-am ascultat acu' citeva zile si am uitat ce mi-a placut. Poate ceva increngaturi cu early Yes si Genesis.
The Psychedelic Ensemble - Mother's Rhymes. Aceeasi treaba ca mai sus. Nasol, incep sa uit. Da' sigur mi-a placut ceva de l-am scris aici. :biggrin:
 
Acu' c-am terminat zacusca am mai ascultat una alta dar nimic notabil ca sa scriu p'aici.
In afara de Yoke Shire - The Witching Hour. Is doi frati care cinta la o groaza de instrumente. Cind se aude flautul aduce oleaca p'ici p'colo cu Jethro Tull, un fel de heavy-prog. Nu-i rau deloc pina acu'.
 
byron - Forbidden Drama
2007. Albumul de debut al unei trupe româneşti (cinta in engleza). Cum PLM n-am auzit de ei pina ieri? :embarassed:
Merita ascultat macar o data (da Q, si cu tine vorbesc ca-ti place Porcupine Tree :tongue:).

Mai am fo' 2-3 albume de la ei sa vad daca pastreaza trendul.
 
Pentru cine caută un black metal mai ușor, recomand Mgła: Exercises in Futility (2015).
Două lucruri mi-au atras atenția la ei: destul de melodioși și voce nu prea abrazivă, și toboșar surprinzător de creativ, care însă trebuie văzut live pentru a aprecia tot ce face.

 
Vreau să recomand cu entuziasm albumul Nonagon Infinity lansat în 2016 de trupa australiană de rock psihedelic King Gizzard and the Lizard Wizard.

Albumul conține nouă piese și este conceput să fie ascultat în loop (ceea ce fac de câteva zile :goofy:), astfel că fiecare piesă se continuă cu următoarea, inclusiv ultima, al cărei outro servește ca intro pentru prima.

Bineînțeles că nu intriga playlist-ului face albumul interesant, ci muzica în sine, care e destul de accesibilă pentru oricine, zic eu - nici prea psihedelică, nici prea jazz, nici prea agresivă. Albumul e o împletitură strînsă și complexă de patru chitariști, doi toboșari și un organist, cu tematici muzicale și lirice care se repetă periodic sub altă formă, tempo sau instrument, astfel că, în ciuda varietății, reamintește constant că totul e legat într-o temă centrală. Melodiile sunt energice cap-coadă, cu doar câteva momente de acalmie mai spre jazz.

Mai jos prima piesă de pe album, care dă tonul pentru restul.

 
M-aș mira dacă ar fi comparabil cu orice album anterior. Cred că va fi o mare dezamăgire pentru fani.

Ascultând secvențele de preview, nici o piesă nu sună ca un viitor șlagăr, doar supă reîncălzită, copycat. Adică acest fan ABBA nu va cumpăra albumul. nici pentru $1.

Nu știu de ce i-a mâncat în fund, probabil din motive financiare. Mai bine dădeau niște megaconcerte cu șlagărele vechi, în loc să încerce să reinventeze roata.
 
Last edited:
Cuvântul "șlagăr" mi-a dat câteva atacuri severe de anxietate și PTSD și acum mă legăn singur într-un colț pe Dimmu Borgir :inlove:
 
  • Haha
Reactions: LNT
Back
Top