Ultimul album muzical

Știi tu că românul are o vorbă : nu poți să te kci în gustul omului. :biggrin:

Evident că poți, gusturile se mai și educă. :biggrin:

Voiam să vă întreb: voi cînd mai scrieți pe-aici că ați mai ascultat cutare album, l-ați ascultat nefăcînd nimic altceva? Sau „mergea” mai mult sau mai puțin în fundal?
 
Întrebare retorico-filozofică: de unde timp, băi nene, băi...? :frown:

Noi am mai discutat asta, dar principiul este unul singur - îți faci timp.

Spun asta ca om cu prea multe hobbies. Chitară, fotografie (digital şi film, cu developat alb negru acasă), modelism, sculptură, gaming, overclocking, driving, muzică, etc.

Problema este că dacă nu-ți faci timp să te bucuri de ele, cam degeaba le ai şi devin al doilea job, începi să le faci doar la modul "achievement unlocked", ceea ce-i foarte trist. Şi asta înseamnă să te deconectezi de orice altceva faci atunci când îți dedici timpul unui anume hobby şi să-l trăiești cum se cuvine.


 
Neuschwanstein - Battlement. Cui ii place early Genesis gen Foxtrot era trebuie musai sa-l asculte si sa-l pastreze.

Amenophis - Amenophis. Nu's cum s-a nimerit sa vina unul dupa altul dar spre deosebire de baietii de mai sus care te fac sa te intrebi cum dreq de mi-a scapat albumul asta cu Genesis omuletii de la Amenophis reusesc sa surprinda o atmosfera Genesis-ana. Nu e rau deloc dar nici nu m-au dat pe spate.

Homínido - Estirpe Lítica. Bine, terminam cu Genesis-like si trecem la niste chilieni eclectici. Folky/jazzy/proggy/metalky toate cintate de o chilianca in spaniola cu o voce cu un timbru interesant. Bun-bun, pune singele in miscare.
 
Last edited:
Tako - Tako. Fratele iugoslav care in '75 a scos chestia asta. E un fel de trecere in revista a mai multor feluri de prog. Ai oleaca de hard, oleaca de flaut a la Jethro Tull, oleaca de symphonic/space, oleaca de jazz/fusion. Cinta un pic si in dulcea limba iugoslava dar trece neobservat. De ascultat pentru un mos ca mine.

Rick Wakeman - The Six Wives of Henry VIII. Printre altii l-au ajutat Steve Howe, Chris Squire, Bill Bruford, Alan White. E porn cu Rick la toate instrumentele care au clape. Ceva de genu': Steinway grand piano, RMI electric piano, Hammond C3 organ, acoustic & electric harpsichord, Mini-Moog, ARP synthesizer, Mellotron 400D, Cripplegate St. Giles church organ.
Trebuie ascultat daca v-a placut macar oleaca de Yes sau ELP.
 
Children In Paradise - Esyllt. Francezi cu o tanti care cinta. Surprinzator, in engleza. Si excelenta voce pe deasupra. Bai, e bine. In prim plan vocea si chitara dar totul este ceva frumos si destul de linistit ca sa zic asa. Are si ceva influente celtice. Bun de ascultat daca vrei ceva care sa nu-ti puna creieru' pe moate.

Eye 2 Eye - The Wish. S-a nimerit sa fie tot francezi. Si cinta tot in engleza. Da' un nene de data asta. Neo-prog cica-s. E placut la ureche si asta.
 
Din fericire eu la jocuri am idei puține da' fixe. :biggrin:
Găsesc unul care îmi place și mă tin de el cât se poate.
Acu mă dau cu vaporase online.
 
Clavecinul bine temperat. Acum. :biggrin:
 

Attachments

  • klav.jpg
    klav.jpg
    189.5 KB · Views: 36
Kyrie Eleison - The Fountain Beyond The Sunrise. Daca vi-l pun la ascultat blind sunt sigur ca fanii Genesis o sa aiba un moment de perplexitate stiind ca intre Nursery Cryme si Foxtrot n-a mai aparut nimic. Ei, albumul asta incape fix intre alea doua.
Musai de ascultat daca aveti palpitatii cind ascultati early Genesis.
 
Mnă ziua.
Ca sa ma intorc in timp de cind am inceput sa scriu p'aici ce ascult. :biggrin:

Gura cascata.

2. Änglagård. Niste suedezi care au scos 3 albume mari si late. Belea trupa.

Mi-au placut foarte mult suedezii astia dar din pacate au disparut de fo' 6 ani.
Pina mai acu' cind s-au reincarnat (o parte din trupa) in All Traps On Earth. Trupa care dupa cinci ani de clocit au scos un album A Drop of Light care zice lumea ca ar fi albumul anului 2018 in progresiv.
Lucru cu care tind sa fiu de acord avind in vedere (ureche) ce ascult acu'.
 
Back
Top