Ultimul album muzical

Gata cu cautatul de "noi" talente. Back to roots. Azi a fost declarata seara aducerilor aminte.
In ordinea intrarii pe teren:

Yes - Close To The Edge.
King Crimson - In the Court Of The Crimson King
Van der Graaf Generator - Pawn Hearts

Pe banca de rezerve
Genesis - Nursery Cryme
Jethro Tull - Thick As A Brick

Fcking beautiful. :inlove:
Cu TOT respectul pentru trupele despre care am scris saptaminile astea dar nimic nu se compara cu o trupa care practic e inscrisa in ADN-ul meu muzical de peste treij' de ani.

Asa ca dragii mosului am incalecat p'o sa si v-am spus povestea asa. De acum o sa iau o pauza sa pritocesc tot ce-am adunat pina cum si de asemeni sa-mi savurez si vechile iubiri.
 
Dedicatie speciala pentru Quark (desi probabil ca l-a ascultat de nspe ori pina acum) ca parca el era cu Porcupine Tree. :smile:

Steve Wilson - The Raven That Refused To Sing (And Other Stories). Frumos nene. Ce-i frumos ii place si lui D-zeu.
 
Chiar nu-l stiu. Nu sunt guru in muzici. Ascult selectiv si insist asupra fiecarui album pana il invat cap-coada. :smile:
 
Pai vezi ca e la Miahi. :smile:

Ca sa imbin ultimele doua postari am hotarit sa ascult niste albume solo ale unor lideri de trupe vechi. M-am ferit intotdeauna sa fac asta probabil pentru a nu fi dezamagit de comparatia intre trupa si cariera solo a creierului ei.
Am incercat 3 albume pina acum. Doua surprize placute iar unul mi-a dat cu virgula.

Jon ANDERSON/Roine STOLT - Invention of Knowledge. Album din 2016. Omul asta are 71 ani. Si din cite am inteles l-a inregistrat dupa o operatie/tratament la corzile vocale/plamini (sau asa ceva). Cind am auzit vocalul am ramas cu gura cascata. Nicio diferenta fata de ce-am ascultat din anii '70. Excelenta conservare a vocii. Iar nenea celalalt a fost liderul unei trupe care cinta Yes-style asa ca albumul asta e cit se poate de in spiritul Yes dar cu o tenta mai actuala. As zice ca e de ascultat pentru fanii Yes.

Peter Hammill - The Silent Corner & The Empty Stage. Practic e toata trupa VdGG care il ajuta. Si tot practic rezultatul e de fapt un album din seria buna VdGG si nu chiar unul solo al lui Hammill. Pur si simplu trebuie sa-l ascultati daca va curge VdGG prin vene. :smile:

Si din pacate am ajuns si la dezamagire. Tocmai de unde ma asteptam la mai mult. :frown:

Robert Fripp - Follow. Doua trupe au un loc special pentru mine. Jethro Tull pentru suflet si King Crimson pentru minte. De asta mi-a fost frica sa ascult un Fripp in afara KC. Si din pacate n-am scapat. E...altceva. De fapt ascult acum albumul si inca nu sunt sigur ca n-am dat play la un John Surman sau Jan Garbarek. Nu e rau ca muzica ambientala sau asa ceva dar n-are nici cea mai mica legatura cu ce-a facut la KC.

Tusmørke - Underjordisk Tusmørke. Norvegieni. Flaut. Nu mai zic nimic. :biggrin:

IQ - The Road of Bones. Cia Neo-prog se cheama stilul asta. Marillion ar fi un exemplu bun pentru ramura asta de prog. Si baietii astia presteaza cu vână. Mi-a placut.

Purson - The Circle & the Blue Door. O gajicuta cinta acolo. E frumos, un fel de folk-prog ceva.

THORK - Weila. Bai nu-i rau deloc da'-s francezi...
 
Bun, revenim la cautarea de tinere talente. :biggrin:

Sound of Contact - Dimensionaut. Phil Collins. Aaa...pardon. Simon Collins. Adica fi'su'. Tot un drac. E OK de ascultat pe fundal.

Thank You Scientist - Maps of Non-Existent Places. Bun. Placut. Bun. Mai ascult dar e singurul deocamdata.

4/3 de Trio - F4i3lesse. De ce dreq surprizele placute tre' sa dea pe gura in franceza? De ce? :capu: Alta trupa buna. Stil Crimsonian/VdGG dar nu chiar asa de alambicat/dark.
 
Airbag - All Rights Removed. Ba nu-i rau. Se simte boare de Pink Floyd. Numa' bun de ascultat pe fundal.

Adrian Belew - Side Three. Merita. E un amalgam cu de toate dar imbinate frumos si placut la ureche.

Bent Knee - Shiny Eyed Babies. Nu pot defini ce cinta. Sunt incadrati la eclectic prog. Ca idee King Crimson, VdGG, Gentle Giant sunt si ei membri ai acestui gen dar nenii astia nu seamana cu niciunul. E de bine cred ca nu mai pot spune ca se simte aia sau ailalta. Colac peste pupaza cinta o tanti pentru ei. Si cum cinta... Una peste alta o surpriza foarte placuta pentru mine.

Steve Hackett - Voyage Of The Acolyte. Impecabil. :inlove: Indiferent de ce fel de prog ascultati n-are cum sa nu va placa. Iar daca aveti si fo' vaga tangenta cu Genesis o sa aveti un rinjet pe fata. Ca mine.

Mostly Autumn - The last Bright Light. Folk prog zice lumea ca-s astia. E foarte frumos de ascultat. Cinta si o tanti, cinta si un nenea, un pic de cor, un pic de flaut, keyboard, chitara, etc. Are de toate, ca saorma. Stilul e undeva linistitor ca la Pink Floyd cu ceva influente celtice. Nu e fo' capodopera dar ca sa cercetez mai bine mi-am luat fo' 8 albume cu ei. :smile:

Cabezas de Cera - Metal Musica/Aleaciones aleatorias. Doua intr-unul. Nu's ce sa zic. Nu am idee unde sa-i incadrez ca stil. Suna ceva a experimental free jazz fusion rock prog dar cu o linie melodica in general. Nu suna chiar aleator ca un lighean scapat pe munte dar nici ca o muzica placuta la ureche cu care sa adormi. :biggrin:
In general nu ma dau inapoi sa ascult si genul asta de muzica din cind in cind dar albumul asta nu prea m-a prins. O sa incerc cu altul.

After Crying - Overground Music. Fratele ungur. Un pic jazzy. Cinta si o tanti si un nene. In engleza. Frumos neica. Dupa ce l-am ascultat pe asta le-am pus la luat si restu' de albume.

Azahar - Azahar. Un fel de flamenco prog. Vioi. Mi-a placut.

Carnascialia - Carnascialia. Italieni. Merg si astia ascultati.

Carol of Harvest - Carol of Harvest. Cinta o tanti de numa'-numa'. Alta minunatie. Nemteasca de data asta.

Anyone's Daughter - Adonis. Alti nemti. Buni si astia. Oarecum Genesis style da' cu ceva mai multe claviaturi. Aprob pozitiv.

Asia Minor - Between Flesh And Divine. Prog cinstit. Si linistit. Are si flaut. Nimic de pierdut daca-l asculti. Nimic de pierdut daca nu-l asculti. :smile:

Cartoon - Bigorna. Are subtitlul The Real History of King Arthur and the Knights of the Round Table. E o nebunie. In sensul bun. M-a facut sa rid, m-a facut sa ascult cu atentie, m-a linistit, m-a agitat, ce sa zic una peste alta m-a facut foarte curios si atent la ascultare. Recomand sa-i dati o ureche cind aveti 74 de minute libere. :smile:

Catapilla - Changes. Cica Eclectic prog. My A$$. E jazz toata ziua. Si cu o gagicuta foarte interesanta la vocale. Pentru mine vine ca o manusa ca e si cu jazz si cu aroma de prog.

Citizen Cain - Somewhere But Yesterday. La stinga puneti Genesis cu Gabriel iar la dreapta Marillion cu Fish. Fix in mijloc bagatii p'astia. Intra la fix. Recomandat celor care duc dorul la early Genesis si/sau early Marillion.

Dagmähr - My magnificiant Instability. O atmosfera muzicala rezultata din combinatia early King Crimson cu VdGG mai pe la mijloc si ceva tente Marillion. Asta nu inseamna ca suna ca ele ci doar pe ansamblu un sound care aduce ceva cu o combinatie de genul. Nu e rau deloc, dar nici nu e fo' capodopera.

Diagonal - Diagonal. Desi e un album din 2008 are un sunet identic cu prog-ul anilor '70. Pentru un nostalgic ca mine au venit ca o manusa.

Astra - The Weirding. Fix la fel ca diagonalu' de mai sus. Vintage prog. Sound de anii '70 cu tenta floydiana. Pentru mine e bun.

Disen Gage - The Screw-Loose Entertainment. Fratele rus cu ceva influente Crimsoniene (destul de lejere) si cu o chitara in prim plan. Nu e rau deloc.

Eden - Erwartung . Daca nu va deranjeaza un nene si o tanti care cinta in germana atunci aveti o mica bijuterie prog folk. Vioara si flaut, atmosfera placuta, tot tacimul. Place la mine.
 
Emeraude - Geoffroy. Biziit de albinute intr-un cimp de maci. Ciripit de cintezoi intr-o padure linistita. O mare de grine unduindu-se sub adierea vintului. V-ati prins voi, prog de adormit copii. Sau de lasat pe fundal la o bere cu prietenii.

Faun - Renaissance. Prog folk cu o gagicuta/nene ce cinta in stil celtic in dulcea limba germana. :zbang: Si cam atit.

Finch - Glory Of The Inner Force. Interesant. O vaga aroma de Yes dar orientata mai mult spre jazz/fusion. Dueluri/recitaluri frumoase de chitara/keyboards. Ritm alert. Totul instrumental. Merge.

Atoll - L'Araignée-Mal. Bun, basul inca-l simt in stomac. Da' ce clape. Si ce vioara jucausa. Si chitara. Si tobe ca sa le inchege pe toate. Singurele momente cind mi s-a taiat maioneza au fost cind dadea pe gura nenea. Dap, iar e francez.
Una peste alta un album care face cinste progresivului.

Jethro Tull - Root to Branches. In general ma feresc ca dracu' de tamiie sa ascult albumele greilor scoase dupa anii '80. Am avut niste dezamagiri cu Yes/Genesis/King Crimson si n-am mai incercat. Pina azi. Albumul e din 1995. Suna altfel decit ce stiu eu Jethro Tull (in special vocalul lui Anderson, acum e mult mai linistit, aproape narativ) dar surprinzator merge ascultat cu placere. O surpriza placuta. Pentru mine cel putin.

Fonderia - My Grandmother's Space Suit. Jazzy prog cu o trompeta jucausa. Aprob pozitiv.

Fright Pig - Out of the Barnyard. Uneori aduce cu o orchestratie de-a lu' Genesis alteori cu una de metal. Alternari intre chitara clasica (spanish style) cu clape vs. chitara electrica furioasa cu bass/tobe agresive. Interesant melanj. Din fericire partea mai metalica nu e d'aia in care-ti vine sa te dai cu capu' de pereti ci e mai umana. Daca vreti sa va puna singele in miscare oleaca bagati urechea si in albumul asta.
 
Anubis - 230503. Move along. Nothing to see/hear.

Apoteosi - Apoteosi. Prog italian. Nu e rau deloc. E si scurt. Si cinta si o tanti in italiana. Merge.

Blackmore's Night - Secret Voyage. Folk-ish. O tanti cinta in stil celtic/irlandez/englez/saxon/p'acolo. Te duce cu gindul ba la muntii acoperiti de verdeata, ba la Wallace dind iama in englezi, ba la un foc de tabara cu topaieli in jurul lui, chestii d'astea. Merge sa treaca timpul acolo.
Si da Blackmore's ala din titlu vine de la Ritchie Blackmore ala de-a cintat prin Deep Purple da' legatura intre trupele astea e undeva pe lumea ailalta. :biggrin:
Iar tanti care cinta e nevasta-sa. Ma rog.

Gargamel - Descending. VdGG in stil norvegian. Io nu mai zic nimic ca-s subiectiv.

Chaos Code - The Tragedy Of Leaps And Bounds. Nu e rau deloc. Un melanj de progresiv simfonic cu folk/rock/jazzy. Suna ca din anii '70. Bifat ca OK, mai ales ca se aude si un flaut p'acolo.

Bill Bruford - One of a Kind. Dada, el e, bateristul de la Yes si King Crimson. Albumul asta e jazz-fusion. Nicio legatura cu mentionatele trupe. In schimb daca aveti si o latura de jazz/fusion prin urechile voastre ascultati-l si p'asta ca dpdv tehnic este executat ireprosabil.

Clearlight - Clearlight Symphony. Daca n-ar fi existat Tubular Bells poate as fi rezistat sa-l ascult pina la final. Din pacate am dat eject pe la jumate. Is si francezi pe deasupra.

Comedy of Errors - Fanfare & Fantasy. Marillion-esque ca stil ca doar is neo-prog. Nu e rau deloc de ascultat dar nu e fo' piatra de hotar.

Difícil Equilibrio - Trayecto. Cam asa ar fi cintat King Crimson prin anii '80 daca se nasteau in Spania. Baietii nu le zic nasol dar din pacate am o senzatie de déjà vu.

Gong - Radio Gnome Invisible Part 1 - Flying Teapot. Mda, sa-mi aduceti aminte sa evit ceea ce se cheama Canterbury Scene ca si ramura a prog-ului. Ce ascult acu' e un fel de mistocareala cu tenta de space-rock sau p'acolo plus ceva ritmuri jazzy (cel putin asta e impresia mea). In '73 poate avea priza dar acum mi se pare pe linga tare. Sau poate-s prost io si nu se lipeste de mine. Oricum, pas de la mine.

Grobschnitt - Solar Music - Live. Oarecum imi aduce aminte de Pink Floyd pe la inceputuri. Nu e naspa dar a mai fost...
 
A fost pauza de gratare. Din pacate s-a terminat asa ca inapoi la munca. :biggrin:

Haikara - Haikara. Finlandezi. Cinta in finlandiana lor sau cum dreq se cheama. Dar partea instrumentala e demna de orice trupa de prog cu pretentii. Au si flaut. Si sax. Si niste chestii ciudate de percutie asa ca am mai pus inca un album la download sa fie acolo.

Hamadryad - Conservation Of Mass. Albumul de debut al unei trupe canadiene in 2000. Daca v-a placut macar un pic ceva din rock-ul anilor '70 ascultati-l si p'asta. Este incredibil, imposibil sa nu gasiti ceva care sa nu va trezeasca niste amintiri placute din perioada aia. Io-s cam asa acu' :inlove:

Happy The Man - Happy The Man. Merge. Dar nu pierdeti nimic important daca nu-i ascultati.

Carmen - Fandangos In Space. Flamenco rock. Cintat in engleza. Am fugit ca dracu' de tamiie de data asta.

Hoelderlin - Hölderlins Traum. Prog folk. Frumos nene daca va place genul. Flaut. Vioara. Chitara rece. Medievalo-linistit. Ba o tanti ba un nene de cinta p'acolo. Singurul minus e ca le zic in germana. Dar oricum e mai bine decit in franceza. :biggrin:

Horslips - The Tain. Tot prog folk si astia ca flacaii de mai sus. Dar cam asta e singura asemanare. Astia-s celtici, ciuciu vioara/chitara rece dar ramine flautul si dispare atmosfera pastorala fiind inlocuita cu ceva vână de rock. Merge bine.

O paranteza. Mi-a venit un amic din Canada in vizita si printre altele i-am spus ca incerc sa acopar fo' douj' de ani de pauza in prog si pe linga felicitarile de rigoare mi-a mai zis si asta: Porcupine Tree, i-am vazut/ascultat in Hard Rock Cafe in Toronto, un club mic de cateva sute de oameni si m-am apropiat si la cativa metri de ei. Au fost beton, era in 2002.

Pana mea, ce inseamna sa traiesti intr-o tara cu apa calda.

In fine oleaca de pauza ca tre' sa ies la o bauta ca miine pleaca omu' inapoi si tre' sa sarbatoresc. :smile:

Igra Staklenih Perli - Igra Staklenih Perli. Daca vreti un fel de Pink Floyd in varianta iugoslava asta e.

Ian Anderson - The Secret Language Of Birds. Da, el e, locomotiva care a propulsat Jethro Tull. De data asta solo. Ce sa zic? Vocea e cam pe acolo, flautul e ala in schimb piesele sunt altfel. Mai linistite, mai mult spre folk decit spre rock. Nu e rau, mai ales pentru un fan ca mine. :smile:
 
Slabe sperante man. N-am ascultat nici macar un sfert din ce-i in poza. :climb:
pile.jpg


Continuam.

Ayreon - The Human Equation. 100 de minute de opera rock. Dap, e opera rock adevarata dupa mine. De la folk la metal trece prin toate genurile/subgenurile/curentele/whatever de rock progresiv dar o face intr-un fel care ti se pare natural. Ai metal care se ingemaneaza cu flaut/vioara, ai space-rock/psychedelic, ai folk, ai symphonic, ai chamber, ai fo' 3-4 voci diferite din care si o tanti, ai de toate ca nu's ce sa mai zic. Albumul asta a sarit direct in categoria celor pe care le-as lua cu mine pe o insula pustie.
Partea interesanta e ca spune si o poveste dar cine naiba e atent sa traduca toate versurile.

Cruachan - Folk-Lore. Dafuq I just listened? :eek: Metal (chitara electrica, bass, tobe, toate in vina) combinat cu folclor celtic (flaut, mandolina, banjo, chitara acustica etc) si cintat de o gajicuta in duet cu un nene. :insane:
Bai deci io n-am mai auzit asa ceva. Intr-o boxa am metal d'ala rau asezonat cu o voce d'aia ragusita la care dai din cap ca diperatu' pina iei la bataie p'ala de linga tine si in cealalta boxa am flaut, viori, chitara rece si tanti care cinta uman. Toate in cadrul aceleiasi piese. Si sa fiu al dreq daca mi s-a parut ceva nelalocul lui. :thumbs:

Alan Stivell - Renaissance Of The Celtic Harp. Exact asta e. O harpa in prim-plan. Daca vreodata o sa fiti uitati de lume pe o plaja goala cu un pahar in mina puteti asculta si muzica asta linistita.

Believe - Yesterday is a Friend. Fratele polonez cu un neo-prog linistit cu o omniprezenta vioara. Cinta in engleza Slava Domnului. E de ascultat. Parerea mea™.

Cervello - Melos. Italieni cu un singur album mare si lat. Bun. Merita. E acolo, din anii '70.

Biglietto Per L'Inferno - Biglietto Per L'Inferno. Tot italieni, tot anii '70. Poa' sa stea linistiti in colectia acelor ani alaturi de alte nume mari.
 
Daca ar fi ceva care sa ne lipseasca, ar fi sa adunam rockul romanesc intr-o arhiva. Se pierd lucruri frumoase...
 
Comedy of Errors - Fanfare & Fantasy. Marillion-esque ca stil, nu-i copiaza. Destul de linistit. Bun. Merge.

Flairck - Variaties op een Dame. Formatie camerala cu bass, chitara, vioara si flaut. E frumos ca sa zic asa, dar daca doar vrei s-o lasi pe fundal acolo la o cioaca cu prietenii.

Galahad - Year Zero. Nu e rau deloc dar neo-prog fiind nu's de ce am impresia ca odata ascultat Marillion le-am ascultat si pe restu'. :frown:

Iona - Open Sky. Celtic prog-folk. Daca va place ceva ambiental cintat de o tanti cu o voce superba atunci go for it.

Kayak - See See The Sun. Album olandez din '73. Se simte o aroma de Yes si Genesis ba chiar si o boare de Gentle Giant uneori dar una peste alta e un album cinstit de prog din anii '70 care poate sta linistit alaturi de altele de la greii din perioada aia.

Kebnekaise - Kebnekaise. Prog folk suedez instrumental. Numa' bun de muzica de fundal. As vrea totusi sa evidentiez ultima piesa Comanche Spring. 16 minute de jam-session foarte placut la ureche.

Le Orme - Felona E Sorona. Rock progresiv italian din '73. Frumos nene, e din acelasi film cu aia grei.

Magma - Mekanïk Destruktïw Kommandöh. O trupa cu un cult in spate din cite am inteles. Din pacate dupa primele doua piese am sarit la urmatoarea trupa de pe lista. Sry, not my coup of tea.

Marsupilami - Marsupilami. Ei dragii mosului asta da surpriza. Albumul e din 1970. Pe vremea aia greii inca se gindeau pe ce drum sa porneasca. In schimb baietii astia (ma rog au si o tanti la flaut/vocal) au trintit doua albume (si atit din pacate) si au disparut. Ce ascult acu' e deosebit, cred ca e izvorul prog-ului asa cum il stiu mai departe prin anii '70.

Black Widow - Sacrifice. Lansat in 1970. E tot acolo, fix in atmosfera aia. Numa' ca astia sunt aplecati oleaca mai mult spre partea hard (adica inclina mai mult spre un Led Zeppelin/Deep Purple decit spre un Genesis/Yes). Oricum au si un sax jazzy uneori si o farima de flaut p'ici p'colo. Merge.

Cressida - Asylum. Altii frate. Tot in 1970 aparut. Zic doar ca daca aveti radacini adinci ca mine pina in '70 puneti-l si pe asta in playlist.

Fantasy - Beyond the Beyond. Frumos. Aduce aminte un pic de Yes, dar vag. Merita o ureche.

Mice On Stilts - Hope for a Mourning. Atmosfera Pink Floydiana. Merita si asta daca vreti ceva linistit.

Midlake - The Trials of Van Occupanther. Muzica de adormit copii.

Moon Safari - Blomljud. Rock simfonic cu aroma de anii '70 facut de niste suedezi in 2008. Aduce aminte de oleaca de Yes, oleaca de early Genesis si un pic de Gentle Giant. Linistitor si placut de ascultat daca vreti sa ascultati si ceva nou.

Museo Rosenbach - Zarathustra. Rock Progresivo Italiano. Fac cinste acelui curent. Unul din cele mai bune albume italienesti pe care le-am ascultat.

Mystery - The World is a Game. Bai e frumos. Am fost tentat sa zic ca la ailalti cu neo-prog ca daca ai ascultat Marillion ai ascultat cam tot dar astia sunt diferiti. Mi-au placut.

Il Tempio Delle Clessidre - Il Tempio Delle Clessidre. Tot Rock Progresivo Italiano si tot acolo in anii '70. Bun.

Nexus - Metanoia. Niste argentinieni cinta (o tanti da pe gura) un fel de Marillion imperecheat cu ELP. Mai pe scurt un rock vânos condimentat din plin cu clape. E frumos, mie mi-a placut.
 
Nil - Nil Novo Sub Sole. Niste francezi care au ceva influente King Crimson si cu o tanti care da pe gura. E debine.

Nirgal Vallis - Y Murió la Tarde. Un singur album scos de niste mexicani la care o tanti cinta un prog folk linistit. E de ascultat daca vreti ceva calm.

Not a Good Sign - Not a Good Sign. Niste italieni ceva mai alambicati. Cinta in engleza. Il trec si p'asta la OK.

Si cam gata ca merge baietu' la Sovata. :biggrin:

Mkay, de fapt miine dimineata plec asa ca mai bag citeva pina atunci. :biggrin:

Novalis
- Sommerabend. Symphonic prog cintat in germana. De calitate as zice.

Oblivion Sun - Oblivion Sun. Americani. Progresiv cinstit si la ei. Nimic de reprosat dar nici nu l-as pune la capodopere.

Octohpera -Bons Amigos. Toata lumea zice ca-s clona Gentle Giant made in Brazil. Eu as zice sa-i ascultati daca va place stilul GG a capella polifonic. Eu i-am ascultat cu placere.

Opus-5 - Volume 1: Contre Courant. Canadieni care le zic in franceza dar i-am iertat. Un fel de jazz/rock/fusion/whatever dar foarte placut la ureche.

Osanna - Palepoli. Iar am primit o maciuca in moalele capului de la unii din seria Rock Progresivo Italiano. E o surpriza cam la fel de mare ca aia pe care am avut-o cu Renaissance. Cinta fix in stilul progului din '70 deci daca sunteti un nostalgic ca mine ascultati-l musai. Mie mi-a placut la fel de mult ca un In The Court of The Crimson King sau Pawn Hearts sau Nursery Cryme sau Close to the Edge sau Thick as a Brick sau...

Outer Limits - Misty Moon. Niste japonezi cinta progresiv cu o vioara mai vioaie. Nimic de remarcat. Nici bun nici rau.

Pallas - The Dreams of Men. Neo prog. Marillion. Daca va plac astea doua o sa va placa si astia. :smile:
 
Metaforic vorbind poate intra la titlul thread-ului. :frown:

Cantaretul Greg Lake, unul dintre fondatorii trupelor King Crimson si Emerson, Lake & Palmer, a murit miercuri la varsta de 69 de ani, dupa o"lunga si incapatanata lupta cu cancerul" , informeaza Dailymail.

Me sad.
 
In principiu am cam luat o pauza de cind ma dau cu vaporasele dar tot am mai ascultat cite una-alta intre timp. Mai nimic notabil dar zilele astea am dat peste doua chestii.

Edensong - Years in the Garden of Years. Daca ar fi fost un tsunami care sa amestece Yes, ELP, Genesis, Jethro Tull, oleaca de King Crimson si Marillion rezultatul ar fi fost apropiat de ce cinta nenii astia. Mi-au placut foarte mult.

Ichthyander Dad's Only Dolphin - Playing Live At One Music Fest. King Crimson cu tenta jazz-fusion. Ca sa nu existe dubii ultima piesa de pe album e un cover la Starless. Mie mi-au placut foarte mult si astia mai ales pentru reinterpretarea stilului KC in tenta jazz-fusion.
 
Cred ca esti un sfant si un martir pentru ca poti sa asculti asa ceva si sa mai fii in viata ca sa scrii despre asta. Dupa 2 minute de Endesong - migrena instant. Pana acum nu stiam ce sunt alea dureri de cap.
 
Știi tu că românul are o vorbă : nu poți să te kci în gustul omului. :biggrin:

Asta-mi place la muzică, că există pentru toate gusturile.
 
Back
Top