Velkan
Moderator
Mi-am făcut timp cu greu în ultimele săptămîni să mai ascult cîte ceva, dar ce am ascultat a meritat.
Magenta: Revolutions (2001).
Revolutions e un album parcă anacronic, semănînd foarte mult cu ce cînta Yes în anii '70 (multă orgă), dar cu voce feminină. E un CD dublu conținînd cîte două suite a 19-25 minute fiecare, separate de cîte un interludiu acustic. Primul CD mi s-a părut mai bun, atît ca muzică, cît și ca versuri, dar ambele sînt excelente.
Beardfish: Mammoth (2011).
Beardfish au, se pare, aceleași influențe cu Magenta, dar un mod diferit de a le exprima. Dacă instrumentalul „Akakabotu” sună a prog clasic, cu ale sale orgi și saxofon, „The Platform” are și momente de traforaj în stilul Porcupine Tree. Pentru cine suportă melodiile de 8-15 minute, Mammoth e un album destul de accesibil, niciodată exagerat de complex sau de agresiv.
Magenta: Revolutions (2001).
Revolutions e un album parcă anacronic, semănînd foarte mult cu ce cînta Yes în anii '70 (multă orgă), dar cu voce feminină. E un CD dublu conținînd cîte două suite a 19-25 minute fiecare, separate de cîte un interludiu acustic. Primul CD mi s-a părut mai bun, atît ca muzică, cît și ca versuri, dar ambele sînt excelente.
Beardfish: Mammoth (2011).
Beardfish au, se pare, aceleași influențe cu Magenta, dar un mod diferit de a le exprima. Dacă instrumentalul „Akakabotu” sună a prog clasic, cu ale sale orgi și saxofon, „The Platform” are și momente de traforaj în stilul Porcupine Tree. Pentru cine suportă melodiile de 8-15 minute, Mammoth e un album destul de accesibil, niciodată exagerat de complex sau de agresiv.