Ultimul album muzical

Spre marea mea surprindere am aflat de curand ca una din legendele muzici "clasice" pe care o ascult in ultimul timp este inca in viata, 82 de ani la scrierea acestui post; mai mult, se pare ca 2000 a mai scos un album de studio, la o varsta la care majoritatea oamenilor nu-si aduc aminte unde si-au pus ochelarii care-i au pe nas. Este vorba de Keely Smith, de albumul Swing, Swing, Swing si de un jazz pur in stilul anilor '60 dar la o calitate audio din zilele noastre, minus loudness. :smile:
 
Cand postezi dupa tine - again and again - banuiesc ca te simti mai bine. :goofy:

As posta si eu alde metale dar nu prea mai am chef de ele in ultimul timp, anul asta am ascultat foarte putin, cu exceptia concertului Metallica - Francais Pour Une Nuit pe care il cam stiu pe dinafara deja...
 
The Kills: Midnight Boom (2008).
Suficient de bun cît să-l menționez, nu atît de bun să scriu prea multe despre el. Un fel de garage pop/rock antrenant și ușor diferit de plcitiseala care se practică în general.

We Made God: As We Sleep (2008).
Trupă islandeză de post-metal. As We Sleep e autofinanțat și sună foarte bine, atmosferic și melodic în mare parte, cu unele pasaje agresive.

Deir Yassin.
 
Manfred Mann's Earth Band (ecletic prog)

- The Roaring Silence (1976)
- Watch (1978)

Doua albume foarte bune ale unei trupe pe care am descoperit-o recent. Preferatul meu e The Roaring Silence, mi se pare mai bine lucrat per ansamblu si o idee mai muzical. Manfred Mann (keyboard) e absolut genial in unele pasaje, iar Chris Thompson are o voce foarte placuta/ascultabila. Sunt prezente si niste voci feminine si ceva pasaje de saxofon, la moda pe vremea aia. :smile:
Road To Babylon, Starbird si Blinded by the Light rullz!!1
Nu le-am gasit pe YouTube, dar sunt sample-uri la toate pisele pe Amazon si in iTunes (aveti nevoie de iTunes instalat).

P.S. A nu se confunda cu trupa eponima a lui Manfred Mann care abordeaza alt stil: Do Wah Diddy Diddy.

L.E.:
We Made God: As We Sleep (2008).
Trupă islandeză de post-metal. As We Sleep e autofinanțat și sună foarte bine, atmosferic și melodic în mare parte, cu unele pasaje agresive.
Deir Yassin.
Epic. :love:
 
Sabaton - poate mă lămuriți exact ce gen e (sau amestecătură de genuri). Momentan Coat of Arms (2010) și The Art of War (2008).
 

I am just a kitten,
Hardly fit my mittens
Much too small, I figure,
One day I'll be bigger
One day I'll be a great big kitty cat
Use open windows to go from flat to flat

I am just a kitten
Hardly fit my mittens
Much too small, I figure,
One day I'll be bigger
One day I'll be all grown up and strong
But till then I'll just purr and sing along and go
 
Last edited by a moderator:
These Arms Are Snakes: Oxeneers or the Lion Sleeps When Its Antelope Go Home (2004); post-hardcore.
Plăcut maxim.


Seventh Wonder: The Great Escape (2010); prog metal.
Surprinzător, mi-a plăcut mai mult decît Mercy Falls, și merită ascultat măcar pentru melodia (în 13 părți, 30m 14s) care îi dă titlul, deși conține și cîteva șlagăre penale.
 
Last edited by a moderator:
Din ciclul „top 3 2007 retroactiv”:

Winds: Prominence and Demise (2007); neo-classical/prog metal.

O combinație excelentă de chitară electrică și acustică, pian clasic și double drumming, virtuozitate și orchestrație grandioasă, voci armonioase și Dan Swanö. :goofy: Îmi amintesc de Arcturus: tot norvegieni, tot cu antecedente în black metal, tot avangardiști, tot cu von Blomberg.

Lars Eric Si: voce, bass;
Carl August Tidemann: chitară;
Jan Axel von Blomberg: tobe;
Andy Winter: clape.

Dan Swanö: voce;
Lars Nedland: voce;
Agnete M. Kirkevaag: soprană;
Oystein Moe: bass;
Și cîțiva membri ai Oslo Philharmonic.

Convictions and Contradictions”.
 
Flor de Loto: Mundos Bizarros (2009); prog rock/fusion.

Yeah, baby! Cred că am mai scris despre Flor de Loto - actualmente sînt cea mai importantă formație peruană de prog, cu un sunet foarte specific, combinînd pasaje calme de chitară acustică cu shredding electric, însă cu părțile agresive neutralizate de elemente folk incașe (fluier, quena, ocarina, nai, etc.). Mundos Bizarros e al treilea album și, dacă nu mă înșel, primul care conține și părți vocale, reduse totuși la minimum, Flor de Loto fiind la origine o formație instrumentală. Recomandat (highly).

Alonso Herrera: chitară, voce;
Alejandro Jarrin: bass;
Junior Pacora: instrumente de suflat;
Jorge Puccini: tobe.

Gisela Ponce de León: voce.



Atlantis” (Live).
 
Mew e o trupă daneză de post-prog, iar And the Glass Handed Kites (2005) e cel mai tare album din ținut în ultimele zile, exemplificat mai jos. Melodiile au fost gîndite pentru playback continuu, iar astea de mai jos sînt consecutive și pe CD.

Special”, „The Zookeeper's Boy”.

PS: Albumul concurează fără emoții pentru cea mai proastă copertă din toate timpurile, dar asta ne interesează mai puțin.
 
Silent Cries and Mighty Echoes (1979) este albumul care încheie trilogia începută cu Dawn (1976) și Ocean (1977), fiind și ultimul album Eloy în formula Frank Bornemann (voce, chitară), Detlev Schmidtchen (clape), Klaus-Peter Matziol (bass) și Jürgen Rosenthal (tobe).

După cum am mai scris, cele trei albume sînt esențiale pentru orice fan space prog, avînd influențe puternice din perioada clasică Pink Floyd - „Astral Entrance” e chiar dubios de asemănătoare cu introducerea „Shine On You Crazy Diamond”.

Silent Cries and Mighty Echoes revine cu aceeași secțiune ritmică foarte pronunțată, orgi atmosferice, sintetizatoare, solouri foarte bune și parte vocală mai mult vorbită decît cîntată. Excelent în întregime.

The Apocalypse: a) Silent Cries Divide the Nights / b) The Vision - Burning / c) Force Majeure”.
 
Novembre: Novembrine Waltz (2001); ăăm... prog death atmosferic; aș zice o combinație de Opeth și Anathema; un fel de Blackwater Park mai inofensiv. Oricum e un album flawless.

Venezia Dismal”.
 
Melissa Auf der Maur: Out of Our Minds (2010)

În primul rînd, pentru cine se uită pierdut, Auf der Maur a cîntat un timp cu Smashing Pumpkins. În al doilea rînd, Out of Our Minds se vrea un album concept sau ceva, pe care n-am avut răbdare să-l iau în serios în sensul ăsta, cu momente bune și momente ridicole. Alea bune sînt pe repeat de ieri.

Deci, you gotta hear the new MAdM album? Mnu. Ran across the new MAdM album; it's aight. Da. :smile:
 
In cautarea de muzica hi-definition pentru a testa sistemul audio am avut placerea sa constat ca uneori chiar si muzica in sine merita apreciata; aici sunt doar cateva dintre albumele interesante ascultate in ultimul timp.

Carlos Heredia - Gypsy Flamenco imi pare un fel de Gipsy Kings versiunea 2.0 cu ceva mai multa substanta, sau cel putin asa mi s-a parut mie. Compozitie buna, interpretare pasionala asa cum ii sta bine acestui gen de muzica iar chitara clasica, ca de obicei, ocupa un loc special in topul preferintelor mele.

Ron Carter, Jimmy Cobb, George Coleman, Mike Stern - 4 Generations of Miles este un album dedicat legendarului Miles Davis, un excelent tribut si o muzica de exceptie. Muzica este in intregime instrumentala si daca doriti sa auziti o inregistrare aparent fara limita de dinamica ascultati trompetele de pe varianta hi-definition...

John Abercrombie, Badi Assad, Larry Coryell - Three Guitars este un album mult mai relaxat, mai lent decat precedentele recomandari dar foarte bine interpretat. Muzica este tot instrumentala, in cazul asta fiind vorba de 3 chitari, sau mai exact diverse instrumente cu corzi au fost implicate in realizarea acestei muzici. Foarte bun de ascultat seara, ambiental, la un volum nu foarte mare.

Acum, probabil nu intereseaza pe nimeni dar aceasta muzica poate fi cumparata oficial, in varianta hi-definition, de pe hdtracks.com care accepta si carduri din coltul asta al lumii. Sigur, aceste albume se pot gasi si... mai ieftin dar eu m-am decis ca macar muzica care-mi place al naibii de mult sa o cumpar, preturile mi se par chiar decente.
 
Back
Top