Ultimul album muzical

Slabe şanse, DVD-u' turneului s-a filmat la Sofia şi "bye bye". :capu: Pe MetOnTour sunt ceva filmări, pe YouTube am găsit Meet and Greet, Rehearsal şi Fight Fire With Fire.


Şi o dudă a YouTube-ului ce n-am înţeles-o... piesele le-am pus în Movie Maker cu un fundal dintr-un .jpg, salvat ca şi 720p şi GG, da' Creeping Death şi Fuel le vede numai ca şi 480.
 
Dă ceva refresh-uri, că am pus și eu un 1080p dar nu mi-au apărut rezoluțiile decât pe rând și foarte greu, le procesează intens vaxul de iutub, la 1080p mi-a tăiat cam jumătate din calitatea care o avea filmulețul original :mda:
 
Le-am pus de ceva vreme, tot aşe apar. Anyway, nu le mai urc odată pt. că se strică ordinea. :goofy:
 
Back to me...

Rosetta: A Determinism of Morality (2010).
Pe ăsta l-am ascultat cu ceva timp în urmă, dar îmi amintesc că mi-a plăcut. :tongue: Post-metal.

Dark Tranquillity: We Are the Void (2010).
Meh, Dark Tranquillity. Ca de obicei, cu părți bune și părți neinspirate.

Rise Against: The Sufferer & the Witness (2006).
Punk bunicel.

Them Crooked Vultures: Them Crooked Vultures (2009).
De cînd am auzit de ăștia, mi s-a părut suficient să listez membrii și să mă retrag :tongue:: Josh Homme (Queens of the Stone Age), John Paul Jones (Led Zeppelin), Dave Grohl (Nirvana).

Kaipa: In the Wake of Evolution (2010).
Symphonic prog folky, ca-n anii '70, și totuși modern, cu o voce feminină mișto (Aleena Gibson) și Morgan Ågren :love: la tobe. Cam cel mai bun album pe care l-am ascultat anul ăsta.
 
Kaipa: In the Wake of Evolution (2010).
Symphonic prog folky, ca-n anii '70, și totuși modern, cu o voce feminină mișto (Aleena Gibson) și Morgan Ågren :love: la tobe. Cam cel mai bun album pe care l-am ascultat anul ăsta.
Dap, un album al dreq de bun.:smile:


Ca tot se vorbea mai sus de Metallica, va recomand Master of Puppets si Ride the Lightning remasterizate de Steve Hoffman. E vorba de CD-urile de haur de la DCC. Puppetz, RTL. Am ascultat mai multe versiuni si asta imi place cel mai mult. Suna mai curat, mai dinamic, mai putin distorsionat. Masterizarile originale de la Elektra din anii 80 sufera de compresie, au un sunet plat (deh, CD-ul era inca tanar pe vremea aia:smile:). Vedeti ca sunt cam scumpe (peste 500$ impreuna pe amazon.com) asa ca incercati pe la un prieten. Poate vi le imprumuta:wink:
Despre muzica nu mai comentez. Pentru mine, alaturi de Kill'em All, sunt cele mai bune albume de metal, le voi asculta cu placere si la 70 de ani:goofy:.

In ceea ce priveste celelalte albume:
- Kill'em All prefer Megaforce, desi nu am sesizat diferente fata de Elektra, iar versiunile din Japonia si Australia nu am apucat sa le ascult. Oricum nu prea ascult albumul asta, vocea e prea enervanta, prefer sa ascult live.
- ...And Justice for All Japan, 1st Press, SONY. Desi nu rezolva marea problema a albumului :frown:...
- Black Album habar am ce e si mi-e lene sa ma uit, cred ca e tot japonez pentru ca are un bonus track: So What. Nu sunt mare fan al albumului, desi imi plac cateva melodii. Prefer live:smile:
- Load/Reload albume slabe doar in comparatie cu primele 3(4). Trebuie sa recunosc ca imi plac cateva melodii (korby, spune-mi ca iti place Ronnie:wink:). In rest, nu imi place deloc sunetul. Am ascultat doar versiunile originale de la Elektra. Orice recomandare e acceptata, atata timp cat nu cantareste 180g si se invarte cu 45rpm. :biggrin: Prea mult 150 dolari pentru doua albume.:frown:
- St.Anger Nu stiu de ce e asa criticat albumul asta, e doar mai diferit fata de celelalte. Frantic, St.Anger, Some kind of Monster, Unnamed feeling, Sweet Amber nu sunt deloc rele. Sunetul in schimb e foarte obositor. Nu pot sa ascult tot albumul de la cap la coada la volum mai mare, ma apuca durerea de cap. Avea un prieten o versiune cu snare-ul normal, dar a pierdut-o.
- Death Magnetic aici e jale. Nu pot sa inteleg cum poate sa existe asa ceva. Toate defectele pe care poate sa le aiba un CD se regasesc aici. Prima data am luat niste "sample"-uri de pe net, inainte sa apara albumul. M-a apucat durerea de cap dupa 5 minute. Am zis OK, lasa ca apare CD-ul in cateva zile. Guess what? Si asta suna prost (o idee mai bine, dar tot nu e ascultabil). Apare o versiune mai buna (cea din Guitar Hero), dar tot e jale. Am ascultat recent si vinyl-urile (boxset-ul cu 5LP-uri, 180g/45rpm). Degeaba, suna mai bine ca CD-ul dar tot prost. Am ascultat multe versiuni, pana la urma am ramas la varianta Moderus III. Evident, nu se gaseste in magazine, dar, atata timp cat aveti si CD-ul original e OK. :smile: Pacat, muzica chiar imi place.

P.S. Stiu, sunt nebun:jump:, ascult 3-4 masterizari la acelasi CD. :banplz:. Totusi, stiu persoane care au 5 versiuni de Dark Side, The Wall (CD, SACD, Vinyl, editii aniversare), postere rare, autografe (si mai rare), anul asta mai pleaca si in nush ce tara sa il vada pe Roger Waters. :smile:)
 
Normal că bass-u'. Sunt versiuni "enhanced bass" puse pe YouTube, făcute după versiunil de Guitar Hero... apparently. Sună binișor. Unele. :biggrin:
Bart, pe juma' adevărat. Doar că au avut și ei perioade mai bune sau mai proaste în concerte. :smile: '88-'90 e perioada optimă pt. chestii live de la ei. Compresie pe MoP/RTL? Și Death Magnetic suferă de compresie, și CD-u' e bătrân, își trăiește ultimele zile... not a good enough reason.
Cum naiba m-ai nimerit cu Ronnie? Mă rog, intrumentalul, n-am prea dat atenție la versuri. La nici o piesă. :tongue:

Pe cât de fan sunt, oricum pe toate le am de la... un prieten. Așa că mare brânză de diferență oricum nu e. Sau nu observ eu.
BRB, cowboy boots and hat!
 
@Velkan
Da, la bas ma refer. Pur si simplu nu e acolo. Nici nu zici ca e primul album al lui Jason. Totusi, ii cam inteleg pe Lars si Jaymz: Cliff tocmai murise (RIP) si Jason, inlocuitorul lui, era oaia neagra.

Felicitari ca albumul tau preferat nu e Black Album. :wink: Cand ii aud pe unii ca zic " sunt roacher, ascult 'tallica, melodia mea preferata e .... Sandman/Nothing". Ma prapadesc de ras:tongue:. Ca sa fac o comparatie, e ca si cum un fan Floyd ar zice ca melodia preferata a lui este Another brick part 2:smile:

Cat despre album.. Si mie imi place, dar parca totusi e o idee sub primele 3. Oricum, mai bun ca celelalte care l-au urmat. Apar primele semne de lispa de insipatie. (Harvester). Dar are multe melodii bune. Chitara suna foarte misto, cel mai bine dintre toate albumele. Solourile lui Kirk sunt foarte inspirate si se potrivesc la fix cu melodia respectiva. Cele mai bune prestatii ale lui Lars sunt pe albumul asta: Blackend si Dyers Eve. Alte melodii foarte foarte bune: Justice, One, Eye of the Beholder. Si bineinteles To live is to die, care pur si simplu e o capodopera. Partea acutica de la mijlocul melodiei imi ridica parul pe spate. La propriu. Inca o dovada a geniului lui Cliff. Am mai spus-o si o mai spun: Metallica= Cliff Burton. Punct

Oricum nu e tocmai un album usor de digerat, nu e pentru ascultatorul ocazional de Sandman si Nothing care probabil crede ca e lung si plictisitor:wink:. Melodiile sunt luuungi si rapide, versurile violente, parca simti frustrarea atat in versuri cat si in voce (care incet incet incepe sa se contureze:smile:). Per total un album intunecat, trist,rece, atmosferic.
Cand ma gandesc la One si la tot ceea ce transmite melodia (stiti povestea: un soldat care e ranit, nu mai are maini, picioare, ochi , gura, nas, urechi, nu mai poate auzi/vedea/etc dar totusi e constient si vrea sa-i fie curmata suferinta) si apoi ma gandesc la Sandman in care e vorba despre un copchil ce nu poate dormi si are cosmaruri:rolleyes:.

OK. Gata cu 'tallica pe ziua de azi. Cred ca v-ati saturat.:smile:



L.E.
Cum naiba m-ai nimerit cu Ronnie?
Sa inteleg ca iti place? Stiu multi fani d-astia hardcore carora le place foarte mult melodia asta.
'88-'90 e perioada optimă pt. chestii live de la ei
Atat.:wink:
Și Death Magnetic suferă de compresie
Am zis eu altfel? Chiar am zis ca tot ce poate fi rau la CD se gaseste pe DM.
și CD-u' e bătrân, își trăiește ultimele zile...
Pai o fi el batran, dar nu e depasit. Stiu ca formatul se schimba odata la ~20 ani, dar CD-ul are aproape 30. SACD-ul nu prea a prins, desi audiofilii il ridica in slavi.
 
L.E.
Sa inteleg ca iti place? Stiu multi fani d-astia hardcore carora le place foarte mult melodia asta.
Probabil pt. că a fost cam prima piesă scrisă, când încă aveau plete. :tongue: Da, îmi place.
Am zis eu altfel? Chiar am zis ca tot ce poate fi rau la CD se gaseste pe DM.
Indeed. Am scris aia inainte să termin de citit postu' tău, şi n-am mai editat.
 
Eu am CD-ul Elektra, și e singurul pressing pe care l-am ascultat.

Mie toate albumele lor mi s-au părut lipsite de vlagă pe partea de bas, dar e oarecum normal pentru heavy metal - primele trei ar fi o excepție pentru că Cliff era atipic pentru ce prestau ei și era mai pretențios în exprimare. Jason, în schimb, e un basist standard de heavy metal, dpmdv, care doar dă adîncime sunetului (cică :biggrin:), fără înflorituri și pretenții.


maudlin of the Well: Leaving Your Body Map (2001).

Avant-garde. Nu știu ce să zic: e cu doom, death metal, post-metal, acustic, prog, jazz; țipete, voci feminine, chitare, trompete, fluiere, etc. Cred că le era destul de greu să atragă ascultători. :goofy:

„Sleep Is a Curse” poți să-l asculți cu nevasta și copiii, „Bizarre Flowers/A Violent Mist” cu siguranță sperie vecinii, iar „The Painting of Mu Principle” merge și pentru fanii Dave Brubeck Quartet.

A, e exagerat de bun. :biggrin:
 
Eu am CD-ul Elektra, și e singurul pressing pe care l-am ascultat.
Si eu tot pe asta il am. Dar auzisem ca versiunea japoneza rezolva basul. Am fost dezamagit, desi parca pasajele aglomerate ce contin toba mare suna o idee mai curat.

Jason, în schimb, e un basist standard de heavy metal, dpmdv, care doar dă adîncime sunetului (cică :biggrin:), fără înflorituri și pretenții.
Jason era o bestie live. Doamne, il adoram pe omu' asta live. Avea si o voce misto (cauta niste Whiplash/Seek de pe LiveShit). Oricum avea atata energie live, era un rau:tongue:. SI arata bad-ass cand avea capatzana jumate rasa. 1, 2. Sa stii ca nu era un basist rau, doar ca nu prea a putut sa se exprime in studio:mad: Totusi Bob Rock (care mi se pare cam antipatic) a reusit sa echilibreze situatia. Vezi Black ALbum, care are un bas bun, ba chiar si un (mini)solo (Misery).
 
Lasa-ma ca am semnat la petitii:smile:) (remaster cu bas la Justice, remaster la DM, petitie sa vina jason inapoi, petitie sa cante Unf II, Orion (inainte de '06), Dyers Eve, etc).
Apropo, ai vazut solo-ul din '99 de la noi? Foarte misto, mai ales prima parte. :wink:http://www.youtube.com/watch?v=61-xFitfuNM

L.E. Spune-mi ca nu ii stii tot numele si ca ai dat copy de pe wiki:biggrin:. Nici ma-sa nu ii stie tot numele:smile:
Cunning Stunts mi-a placut (l-am cumparat chiar in '08 la concert). Are multe chestii interesante (scena, unghiuri cu toti membrii, ceva documentare, King Nothing (imi aduc aminte ca intr-un timp eram innebunit dupa melodia asta)).
Hai sa o lasam mai moale ca ne dau astia afara:biggrin:.
 
Ştiu ştiu, am văzut majoritatea filmărilor cu ei (bine, nu din public, cu telefon, etc). Pe la ~1:45 numa' io am impresia că-i cover la ceva? Misery + solo a sunat mai bine la Cunning Stuns. :tongue:

În materie de bass solo îmi place foarte mult Seattle '89 şi Jungle Essence a lu' Roberto Agustín Miguel Santiago Samuel Trujillo Veracruz.


Edit: știam de mai demult, sowwie. Anywho, cred că ultimele posturi ar putea fi mutate la... Concerte? Mă rog. :biggrin:
 
Ţin minte c-am găsit caseta cu "Load" destul de repede de la apariţie... a fost "meh". De fapt, "meh" "meh". Comercial. Însă în limitele decenţei. I-am mai dat câte-o ascultare, dar au scăzut destul de mult în topul personal.
După care a venit "Reload". Se ştia de double album, dar nu mă aşteptam să continue cu atâta dedicaţie în direcţia greşită. Bye! Problema este că "history only remembers most what you did last", şi dacă unii dintre fani au trecut cu vederea o gherlă, a doua a fost prea de tot. Şi-au câştigat alţii? Aşa, şi?...
N-a fost destul în anu' ăla, trebuia să scoată şi Queensryche o prostie monumentală, după 4 ani în care-am stat cu sufletul la gură. Sincer nu ştiam la ce să mă aştept, "Promised Land" a fost ceva care-a ridicat ştacheta la aşa un nivel încât orice părea posibil. Buf! Băăăh, care dai băăăh!...
Aşa că am renunţat la speranţe deşarte... Am apreciat S&M, e unul din show-urile la care ar merita să te-ntorci în timp să poţi "să-l simţi", dar ceva s-a rupt definitiv. E mult prea multă muzică bună ca să te mai cramponezi de o anume formaţie.
Că veni vorba de Geoff Tate... :kul:
 
E mult prea multă muzică bună ca să te mai cramponezi de o anume formaţie.
Stai linistit. Ascult multe chestii. Doar ca Metallica (si poate in aceeasi masura Floyd si Sabbath) au reprezintat ceva mai special pentru mine. Sunt primele formatii pe care le-am ascultat, inca de cand eram mic. Cu ele am dat de muzica buna.:smile:

White Stripes - Icky Thump - ceva combinatie intre punk, garage rock si indie. Bun rezultatul:smile:. Oricum mai bun ca precedentul lor album (Get behind me Satan).

Slipknot - All Hope is gone - veti zice ca nu sunt normal, dar mi se pare ca Dead Memories seamana oleaca cu Enter Sandman, cel putin la inceput.:goofy:. Albumul nu e rau deloc. Mi-au placut: Psychosocial, Sulfer, Dead Memories, Snuff, All Hope is Gone, poate si altele dar nu imi mai amintesc acum. Totusi, parca nu l-am mai gasit asa interesant ca acum 2 ani cand l-am ascultat prima data.

Gino D'Auri - Flamenco Passion - ascultati numai daca va place flamenco (muzica ritmata si multa improvizatie). (Foarte) Bine tras.
 
Isis Break Up, Leave A Giant Hole In The Metal World :frown:

Să-mi bag. Au scos printre cele mai bune albume din ultimii 10 ani, în frunte cu In the Absence of Truth.

Oricum, mi-a plăcut asta:
„Simply put, ISIS has done everything we wanted to do, said everything we wanted to say.”

„We've seen too many bands push past the point of a dignified death and we all promised one another early on in the life of the band that we would do our best to ensure ISIS would never fall victim to that syndrome.”


Sînt la a 5-a sau a 6-a ascultare în două zile a Edge of Sanity: Crimson (1996), ceea ce e de apreciat avînd în vedere că albumul conține o singură melodie de 40 de minute. :goofy:

Din ce am citit pe PA, Edge of Sanity par să fi fost o trupă banală de death metal care pe 2-3 albume s-a crezut Opeth. Iar Crimson e cel mai bun dintre alea 2-3. Nu am amintit întîmplător de Opeth, Mikael Åkerfeldt fiind creditat aici cu chitară/voce (inconfundabilă de altfel). Album extrem de legat și antrenant.
 
Back
Top