Majesty 2 e un RTS plasat într-un univers fantasy, cu elemente RPG şi cu un sistem economic foarte interesant (şi bine implementat, imo).
Singura resursă din joc sînt banii, care se obţin din taxe, ca în Caesar - trece colectorul pe la fiecare casă -, din comerţ
macro, prin trading posts, ca în AoE, şi prin comerţ
micro, din achiziţiile eroilor. Cine sînt ăştia? Sînt cei pe care îi contractezi pentru serviciu militar, construind ghilde în funcţie de clasa dorită: warrior, ranger, rogue, cleric, mage, şi încă vreo două mai speciale. Să zicem că nişte undead îţi tot atacă satul şi vrei să scapi de ei: dai o recompensă pentru distrugerea criptei care îi spawnează, eroii îi rezolvă şi, cu banii obţinuţi, îşi cumpără armuri mai bune (pentru care trebuie să faci un research la blacksmith în prealabil), banii revenind în trezorerie.
Există şi un sistem tipic de level up, prin care eroii primesc abilităţi noi, şi pot fi specializaţi ca paladini, beastmasteri, etc. La sfîrşitul fiecărei misiuni, poţi înnobila un erou, făcîndu-l astfel recrutabil în misiunile următoare la nivelul curent. Pentru a le creşte eficienţa, eroii pot fi organizaţi în party-uri de cîte patru la tavernă. Trebuie ţinut cont totuşi de anumite animozităţi între rase sau şcoli: elfii nu se înţeleg cu dwarfii, paladinii nu se înţeleg cu necromanţii, etc.
Eroii pot fi controlaţi doar indirect, prin control flags (atac, explorare, etc.), la care răspund diferit, în funcţie de clasă (numitorul comun fiind banii): de exemplu, rangerii preferă să exploreze, pe cînd warriorii preferă să atace sau să apere un obiectiv.
Jucătorul nu are control decît asupra clădirilor de producţie, nu şi a caselor, care sînt ridicate automat, şi uneori aiurea de către ţărani. Odată cu extinderea oraşului, apar şi canalizările pline de şobolani, care sînt o problemă permanentă pentru străjeri. O altă problemă permanentă, ce apare odată cu primul erou mort, este cimitirul, care învie nu doar eroii căzuţi, ci şi tot felul de undead.
The bad: AI-ul nu face decît să spawneze constant inamici şi să îi trimită la tine, deci misiunile pot deveni repetitive, strategia fiind aceeaşi mereu, dar deocamdată nu pot să spun că m-a deranjat prea mult aspectul ăsta.
Nota finală: încercaţi-l.