Așa.
Brotherhood continuă firul narativ fix de unde l-a lăsat jocul anterior, cea mai mare parte a acțiunii desfășurîndu-se în Roma. Deși nu îi zice expansion pe față, e un fel de AC2.1. Asasinii contemporani se mută în ruinele vilei din Monteriggioni, și e destul de interesant să vezi camera armurii lui Altair din AC2 împînzită de cabluri și computere. Revenind în sec. XV, Ezio trebuie să recruteze noi Asasini pentru a reface ordinul și a-l înlătura pe Cesare Borgia, care tratează Roma ca pe tarlaua lu' ta-su... ămm, ceea ce și e, dacă stai să te gîndești.
Deci după ce elimini căpitani loiali lui Borgia dintr-o regiune, poți să recrutezi de-acolo cetățeni, le dai o glugă și o lamă, îi trimiți în misiuni prin Europa să le crești experiența/abilitățile, și poți să îi chemi în ajutor în timpul misiunilor tale. În același timp, poți să renovezi clădiri și monumente care cresc valoarea orașului și, în timp, îți aduc bani (ca să-ți cumperi, printre altele, arbaleta aia după care tînjeai de cînd ai văzut-o
în intro, în primul AC).
Sigiliile din AC2, care deschideau armura lui Altair, au drept corespondent aici pergamentele lui Romulus, care deschid armura lui Brutus, care e the thing to be seen in spre finalul jocului (da, v-ați prins - Cezar era Templier, Brutus era Asasin). Din nou, pergamentele se găsesc prin catacombe care presupun mai mult acrobații și puzzle-uri decît lupte. (Destul de pervers cum te lasă fără arme și armură la începutul jocului, btw.)
Unele părți mi s-au părut frustrante (de exemplu, trebuie să îl urmezi pe Bartolomeo juma' de hartă, ajungi la destinație, schimbați trei vorbe, și te întorci de unul singur de unde ai plecat ca să vorbești cu el din nou), sistemul de luptă e în continuare cam haotic, iar dialogul, mai puțin elaborat în ansamblu, lasă impresia de lucru făcut pe fugă.
N-am fost la fel de entuziasmat ca de Assassin's Creed II, dar un 8.5/10 tot îi dau.
Se zvonește că AC3 o să fie plasat în Japonia medievală, ceea ce
...