Darksiders.
E un fel de Legacy of Kain combinat cu Tomb Raider, ceea ce ar fi putut fi un joc perfect, dacă nu ar fi fost „lucrat” de cîteva probleme. Povestea e așa: după secole de război între Rai și Iad, The Charred Council, o grupare neutră, impune un armistițiu prin intermediul singurelor ființe de care se tem și îngerii și demonii - cei patru Călăreți ai Apocalipsei. Apocalipsa urma să fie anunțată de distrugerea celor Șapte Sigilii.
Fast forward pînă în prezent. Îngeri și demoni încep să ajungă pe Pămînt, transformîndu-l în cîmp de luptă. War (al doilea Călăreț) este chemat pentru a restabili ordinea, dar află de la Abaddon (big kahuna al Raiului) că ceilalți trei Călăreți nu au venit pentru că ultimul Sigiliu nu a fost distrus încă.
Acuzat de Consiliu că a provocat Apocalipsa prematur și lăsat fără mare parte din puteri, War se întoarce pe Pămînt pentru a-l găsi pe cel responsabil și pentru a restabili *lightning strike* echilibrul. Descoperă că au trecut 100 de ani cît a fost plecat, demonii au cîștigat războiul, omenirea a fost distrusă, iar din Rai nu a rămas decît un mic grup de rezistență comandat de Uriel (aici de gen feminin).
Lumea post-apocaliptică creată arată foarte bine - atmosferic, că grafic nu m-a dat pe spate. Gameplay-ul e de excepție, iar level design-ul și puzzle-urile sînt foarte ingenioase, dar pot deveni obositoare (looking at you, Azrael) și unele sînt al dracu' de neintuitive. Valabil și pentru obiectele ascunse. Luptele sînt antrenante, cu combo-uri, abilități speciale și fatalități, dar nu fără probleme, ceea ce o să abordez mai jos. Ce nu mi-a plăcut pe partea grafică e stilul bădărănesc în care au fost desenate unele personaje, inclusiv War, care e un fel de șifonier umblător.
Mana în joc este reprezentată de rage, care permite transformarea temporară într-un demon, și se obține prin atacuri repetate, și wrath, care permite folosirea abilităților speciale, și se obține din sufletele lăsate de inamicii morți (galbene), ca și viața (verzi) și „moneda” (albastre). De-a lungul jocului, War găsește diverse obiecte care pot fi socketate în arme pentru a le crește atributele, atribute care cresc și cînd War e călare. Era destul de evident că există și un cal, nu? Călăreț?... Get it? Unele obiecte adaugă noi dimensiuni zonelor deja vizitate, permițînd accesul în unele părți inițial inaccesibile. Deci dacă vi se pare că nu puteți ajunge la o comoară indiferent ce ați încercat, probabil vă lipsește ceva (grapling hook, portal generator, etc.)
Darksiders a fost lansat inițial pentru console, ceea ce se vede din controlul portat cu picioarele, care e una dintre părțile cele mai enervante ale jocului. Combinațiile se dau cu WASD, Alt, Shift și click în diverse variații, mișcările speciale se dau cu Caps Lock și tastele numerice, armele principale se schimbă cu Tab, armele secundare cu Tab și tastele numerice, block se ține cu Alt, strafe se face cu Alt + WASD, ținta se pune cu Q și mouse... e imposibil să nu apeși ȘI trei butoane greșite indiferent ce vrei să faci. Cel mai rău m-a stresat însă că nu poți să dai o acțiune nouă pînă nu o termină pe cea curentă, adică dacă lovești cu sabia și ții Alt, nu trece automat în block, ci trebuie să apeși Alt DUPĂ ce a terminat lovitura.
Cu toate neajunsurile lui, Darksiders tot e un joc de 8-9; sper însă ca pentru sequel să gîndească controlul pentru oameni cu doar două mîini.
Tl; dr: gtfo.